21,744 matches
-
Dl. Iliescu se așază într-o situație mai dificilă decât își imaginează. Mai nou, observ c-a devenit credincios de plâng icoanele când îl văd făcându-și cruci ca la întrecerea olimpică. N-ar fi exclus, totuși, ca incoruptibila contabilitate divină să capitalizeze sub numele său toate păcatele pe care (știe el de ce!) le-a luat asupră-și! Poate că Ion Iliescu și-o fi făcut o socoteală: mai bine păcatele preoțimii române decât păcatele proprii! La o adică, amicul Teoctist
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
să ne spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi fost odată lumea în Dumnezeu. Istoria se împarte în două părți: aceea în care, oamenii se simțeau atrași în neantul vibrant al Divinității și astăzi, cînd nimicul lumii este deposedat de suflul divin". Apoi meditează pe marginea ideii de sfințenie. Și notează: "Sfințenia este o fiziologie transfigurată; poate și mai mult: o fiziologie divină. Tot ce e funcție ca mișcare spre cer... Una din obsesiile constante ale sfințeniei este sîngele. Importanța lui nu
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
care, oamenii se simțeau atrași în neantul vibrant al Divinității și astăzi, cînd nimicul lumii este deposedat de suflul divin". Apoi meditează pe marginea ideii de sfințenie. Și notează: "Sfințenia este o fiziologie transfigurată; poate și mai mult: o fiziologie divină. Tot ce e funcție ca mișcare spre cer... Una din obsesiile constante ale sfințeniei este sîngele. Importanța lui nu derivă numai din viziunea cosmică a inimii, ci și din lupta permanentă pe care o exercită sfinții cu el. Căci dacă
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
rasială, culturală sau sexuală, și hibriditate. Said face o istorie a prejudecăților legate de popoarele non-europene, a modului în care colonizatorii occidentali își apropriază vocea orientalilor colonizați, impunîndu-le un sistem de valori pe care-l cred unic și de drept divin. Prejudecățile etnice sînt vechi de cînd lumea, iar proiecțiile imaginarului asupra teritoriilor necunoscute, de la insulele Thule la Paradisul terestru al preotului Ioan, nu au în vedere numai neamuri asiatice și nu sînt opera exclusiv a cuceritorilor (și Neculce povestește despre
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
minciuna: amphibologia și reservatio mentalis, ambiguitatea, echivocul, fraza cu două înțelesuri, rezervația mentală în care adevărul este ocultat dinadins, - tehnici scolastice. Iezuiții care se bazează pe etica lui Aristotel, - Etica nicomahică, o etică practică, ,,accesibilă" omului, opusă eticii de origine divină, ideală, inaccesibilă a lui Platon. Scopul ideal al platonicienilor alcătuit din idei irealizabile pe pământ, Aristotel îl transformă într-o etică, într-o virtute accesibilă omului, în limitele existenței sale terestre. Ceea ce convenea spiritului iezuit transigent, înclinat să disculpe acțiunile
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
prin care doar paraliticii dorm cu bezna impenetrabilă-n brațe/ îmi imaginez că sînt bun și generos ca iisus sînt ei bine un iisus cu haine umile de iarbă care călătorește într-o realitate/ irealitate fără hotare/ și fac gesturi divine însănătoșesc paraliticii îi spăl de bube și de beznă-n cerul gurii în urechi în inimă în mațe în adîncul ochilor sub bărbie sub unghii/ le dau înapoi ani inocență libertate nopți călduroase candoare frumusețe nebunie suportabilă potență/ și ei
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
pasă sufletească prostă m-a scos vestea pe care mi-ai dat-o". Dragă Johnny, îți doresc să ai parte numai de bucurii precum aceea de atunci. Pentru a le cunoaște, n-ai nevoie de intermediari. Fiindcă harul tău e divin. George Arion Johnny S-ar putea ca mulți prieteni ai lui Johnny Răducanu să scrie despre el tot felul de bazaconii. Să-i scoată în evidență excentricitatea și nebuniile de moment. Păi și eu aș avea ceva de spus în
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
lectura Faptelor Apostolilor, că convertirea lui Saul, mandatarul Sanhedrinului, este un fapt istoric, prin nimic explicabil, decît printr-o minune. Din convertirea lui Saul înțelegem puterea lui Iisus Christos. Din convertirea lui Saul - formidabilul dușman al Bisericii Primare - înțelegem suflul divin și veracitatea Sfintelor Evanghelii. Din convertirea lui Saul, adică din fulgerele cari îi terasează pe paznicii mormîntului. Am citit și recitit epistolele Sf. Apostol Pavel, am revenit asupra Minunii din drumul Damascului, cînd ca profesor de teologie, cînd ca literat
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
de reprezentări ale unui discurs totalizator subminează tocmai ideea de narațiune totalizatoare, rămînîndu-i în același timp complice. Astfel, în finalul primului capitol se face aluzie la lumină ca metaforă (topică) a cunoașterii prin citarea celebrei fraze goetheene și a Verbului Divin din ,,Geneză", reluate într-o propoziție scurtă care le precede: Puțină lumină, vă rog!" Este o parodie ce problematizează proiectul Luminilor, subliniind declinul acestora, neîncrederea într-o ,,narațiune care să dizolve toate diferențele și contradicțiile" (Linda Hutcheon). În același timp
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
trecut, supraviețuind într-un strat temporal cimentat cu oseminetele celor dragi nouă, cu simțirea, judecata, memoria lucrurilor și a ființelor antemergătoare. Autorul unui text de excepție, Iosif Vulcan, cînta pe vremuri, înflăcărat, într-un chip suprem: ,,București, București, ce farmec divin îmi inundă inima cînd rostesc acest cuvînt. Ce fericire cerească mă împresoară cînd îmi revine în minte memoria acestui oraș. Și mîna parcă îmi tremură, cînd încerc a descrie impresiile și suvenirurile sale de pe malurile Dîmboviței. București, București, tu nu
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
este chiar delirul timpului pe care îl trăiesc într-un vagonet din ,,roata istoriei", opera de căpătîi, unică și totală, a marelui actor Bruscon. Cel mai potrivit partener al acestei aventuri a cuvîntului, cea mai bună voce care poate rosti divin neputințele ființei, culmile pe care ajunge și abisele în care se prăvălește, care poate vorbi despre consistența și imaterialitatea succesului (chiar. Ce este succesul?), despre vulnerabilitatea, forța, coerența și incoerența, paranoia și modestia actorului nu poate fi nimeni altul, acum
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
lui Adam pentru a o Înnoi dinăuntru, El trebuia să găsească În cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul al divinității și de a zămisli un fiu preacurat al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu cel fără de Început, sunt paradoxuri pentru necredincioși. Dar ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință, legile firii sunt
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
vehement. Dorința sa de a-i pedepsi - lingvistic - pe toți cei vinovați de situația dezastruoasă în care se află România se alimentează din ea însăși, ajunge la paroxism, începe să semene, de la un moment dat, cu un acces de furie divină. Rechizitoriile sunt uneori de o brutalitate care sperie, dar n-au nimic vulgar. Ele amintesc de violența fulgerului, care miroase a curat. Mircea Mihăieș este un Jupiter Tonans rătăcit în pagina a doua a unei pașnice reviste literare. Publicistul se
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
înclinat spre orgii, pare să fie un ecou după Un chant de fête de Neron, iar traducerea poemului Dervișul al aceluiași s-ar datora coincidenței cu obsesiva temă macedonskiană a damnării. Apoi, Macedonski preia fără rezerve ideea focului sacru (inspirația divină mistuitoare), de mare difuziune la romantici, întîlnită bineînțeles și în poetica hugoliană ("celeste flamme")". Firește, Macedonski ajunge și la Byron, simbol al geniului nedreptățit, ultragiat de contemporani, sortit gloriei postume. Pornind de la numitorul comun al atitudinii de sfidare a convențiilor
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
fără ca vreun personaj s-o invoce... (André Malraux, 1933, Dicționarul biografic al autorilor, Laffont-Bompiani) Cel mai categoric se arată a fi Jean-Paul Sartre. "...L'Homme de Faulkner, comme on dit l'homme de Dostoievski ou de Meredith - ce grand animal divin et sans Dieu, perdu dès la naissance et acharné à se perdre, crud, moral, pînă și în crimă, - nu prin moarte, nu în moarte - în clipele cele din urmă ce preced moartea, grandios pînă și în chinurile ca și în
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
fac, mai potrivite. Nici lungimea nu mă frămîntă. Miile de pagini din Iosif și frații săi, enormul roman al lui Thomas Mann, nu m-au speriat mai tare decît cele zece pagini ale Cursei de șoareci, povestirea Selmei Lagerlöf. Nici Divina Comedie mai tare decît volumașul Plumb cu care a debutat Bacovia. Cît despre morala ce se desprinde din poveste, asta chiar mi-e indiferentă. Aș putea continua cu lucrurile de care nu mă sinchisesc cînd citesc. La ce bun? Dumneavoastră
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
contemplator al ideilor într-un observator al vieții de fiecare zi? Nu, nu se poate transforma. Ne aducem aminte că proza lui Eminescu este cel mult un noroi de diamante, că Arghezi, la rândul lui, face din proză o comedie divină și nu una umană. De altfel, Ștefan Aug. Doinaș însuși mărturisește că a eșuat în tentativa de a deveni prozator: Paginile ce urmează sunt rodul unei ambiții deșarte, secrețiile intermitente ale unui fluture care se vrea neapărat omidă." Splendid eșec
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
Dumnezeu. Cealaltă jumătate a ei, produsă imediat după aceea, în procesul unei "geneze negre", era opera artizanală a Diavolului. Necuratul, care nu poate crea, știe în schimb să imite foarte bine; de aceea, el a dat o replică cosmică creațiunii divine: fiecărei ființe bune create de Domnul îi corespunde un dublu al ei, malefic, ca lucrare a Satanei. Nimic nu deosebește, în această lume a noastră de azi, o copie de originalul ei: produsul Celui-Rău nu poartă niciun stigmat revelator. De
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
a răsturna semantica adjectivelor de bază) ne pot fi călăuze, molcomindu-ne teama, temperîndu-ne zbuciumul, amăgindu-ne cu echivocul consubstanțial oricărui atribut calitativ". Cu toate că visul suprem îl reprezintă reconcilierea celor ce se opun, rezolvarea dualităților prin reîntoarcerea la unitatea dintîi, divină, a cărei omenească nălucire mîntuitoare e muzicală și geometrică: "ce poate oare semnifica o mai desprinsă ieșire din apriga dihotomie a spiritului și materiei decît dansul (geometric) și muzica (numerică)? Nu-i menuetul un soi de joc de cristale însuflețite
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
de acasă, unde se simte mereu un străin. De lumea femeilor (mama, logodnica), observă, în spiritul metodologiei alese de autorul nostru, adică de universul matern. Noua lui dragoste, Ilona, ar reprezenta un model opus celui matern. "Tatăl biologic și tatăl divin converg într-o unitate susținută acum de un fiu adult. Din acest moment, Apostol se înscrie pe drumul tatălui, pe drumul bărbatului, pe drumul eroului". Cu conștiința încărcată de culpa uciderii lui Svoboda, Apostol, revenit la credință, primește darul christic
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
-i aparțină vreodată, otrăvit de cămașa muiată în sângele centaurului, ...așa și exilatul se consumă între imaginea patriei de odinioară și a țării în care viețuiește, dar nu-i va fi patrie niciodată; ars de cămașa exilului, muiată în darul divin dar ucigător al libertății, scriitorul din exil își caută vindecarea în scris..." Dintre toți acești "dezrădăcinați", doar câțiva, puțini, reușesc să devină celebri în patria lor de adopție, utilizând o limbă de împrumut, uneori cu o virtuozitate remarcabilă, precum Nabokov
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
doi îl văd umblînd ireal, cu un alai ciudat după el, într-o lume unde nu poate intra oricine. Forță și vulnerabilitate, fior rusesc ce respiră în toți porii. Artistul Ștefan Iordache întruchipează o alianță de daruri aranjate de lumina divină. Astfel luminate, darurile s-au contopit în genialitate. Fidel scenei, scîndurii de lemn mai presus de orice, Generalul, fie el Cearnota, poartă în priviri freamătul personajelor, dar și melancolia existenței lor. Îl văd astăzi, traversînd seren o întindere albită de
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
antologice și, din păcate, din ce în ce mai rar invocate. În al doilea rînd, pentru că e vorba despre acea perioadă a teatrului românesc de mari creații, de întîlniri artistice excepționale, de cîteva spații binecuvîntate în care se respira altfel, lucrurile aveau o ordine divină, gîndurile și spiritele tindeau spre perfecțiune, spre performanță, spre căutarea profundă în care tainele ți se deschid. Și nu în ultimul rînd pentru că, citind și recitind distribuții, găsești în fiecare aproape numai nume sonore. Urmăriți astăzi multe dintre afișele teatrelor
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
Duhului Sfânt, pe Care l-a promis Domnul Apostolilor când le-a făgăduit că le va trimite pe Duhul Sfânt (In., 15, 16), Care îi va povățui și-i va învăța tot adevărul, împărtășindu-le învățătura lui Hristos, a Cuvântului divin, Cel ce este cu ei până la sfârșitul veacurilor. De trimiterea Duhului Sfânt i-a asigurat Domnul nostru Iisus Hristos pe Apostoli și pe urmașii acestora, episcopii și preoții. De aceea și Sfinții Părinți au fost aleși mai ales dintre episcopi
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
călugării, la fel de natural era să nu fie uitați nici marii dascăli, aceia care au ilustrat opera de predare a învățăturii creștine 34. Autorii patristici nu voiau să treacă drept literați sau simpli scriitori teologi. Ei se simțeau reprezentanți ai adevărului divin, purtători ai acestuia în folosul comunităților creștine, având misiunea să-l propovăduiască întregii lumi. Orgoliul retorilor și al savanților nu îi atrage, ba chiar e respins cu hotărâre. Ei se consideră învățători legitimi ai Bisericii, filosofi creștini, comentatori competenți și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]