1,047 matches
-
tipologie frecvent citată este aceea propusă de Anthony Wallace (1966), care grupează riturile În cinci categorii importante: a) rituri tehnologice - este vorba despre manifestări rituale care au ca scop controlarea naturii. În acest grup intră familii de rituri precum: 1. divinația - obținerea informațiilor despre mersul viitor al lumii; 2. rituri de intensificare - obținerea unor cantități mai mari de produse alimentare; 3. rituri de protejare - influențarea fenomenelor naturale, apărarea Împotriva furtunilor, inundațiilor, grindinei, focului etc.; b) rituri terapeutice și antiterapeutice - au ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În cele de revitalizare), iar cele trei tipuri de rituri de salvare se referă, de fapt, la un singur tip de ritual, legat de atingerea stării de transă, adică de fabricarea prin mijloace rituale a unor multiple identități, În vederea vindecării, divinației sau alungării duhurilor rele. Dificultățile acestei tipologii, ca și ale oricărei tipologii a universului ceremonial, derivă din polivalența riturilor sau a elementelor lor constitutive: sacrificiul poate apărea În rituri de vindecare, În acte magice de influențare a fenomenelor meteorologice, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
2004, p. 82). Într-un text clasic, Hubert și Mauss (1996, pp. 65-76) au Împărțit sistemul actelor magice În două mari clase: a) rituri verbale sau incantații (jurămintele, urările, blestemele, interjecțiile etc.); b) rituri manuale (cele care implică și acțiuni - divinație, vindecare, vrăji, acte de protejare magică etc.). Dicționarul de etnologie și antropologie realizat de Izard și Bonte (1999, p. 395) propune două axe de clasificare, ceea ce conduce la patru tipuri, complementare, de rituri magice: a) atitudinea actanților: magia activă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dihotomie exprimată În antropologia anglofonă prin opoziția dintre sorcery (vrăjitoria cu scopuri În general pozitive) și witchcraft (vrăjitoria demonică). Pentru Ph. Stevens Jr (1996, vol. III, p. 724), acțiunile magice se Împart În: magia bună, vrăjitoria, binecuvântarea și blestemarea, tabuurile, divinația și protecția magică. În schimb, J.B. Russell (1987, vol. XV, p. 415) distinge Între magia din societățile de mică anvergură (low magic), În care actele magice sunt general răspândite și se Împletesc cu credințele și acțiunile religioase, și magia elaborată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Unii autori folosesc adesea termenii magie și vrăjitorie ca sinonimi. Alții disting Între magia (care include și vrăjitoria) din societățile simple și vrăjitoria din societățile europene medievale și postmedievale. Unii individualizează diferitele forme de exercitare a magiei - precum vindecarea magică, divinația, vrăjitoria, În timp ce alții le identifică sub o singură denumire (de obicei, fie magia, fie vrăjitoria). Unii autori consideră cultele magico-religioase drept elemente componente ale sistemului magic, alții le individualizează, tratând, spre exemplu, șamanismul sau voodoo ca sisteme autonome, uneori chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
le individualizează, tratând, spre exemplu, șamanismul sau voodoo ca sisteme autonome, uneori chiar ca o formă specifică de religie. Din rațiuni didactice, consider că riturile magice pot fi grupate, În funcție de obiectivele lor, În câteva familii: rituri de vindecare, rituri de divinație, vrăjitoria (modificarea fenomenelor din natură și a comportamentului oamenilor) și șamanismul (o sinteză a tuturor activităților magice, cu accent aparte asupra comunicării cu lumea ocultă În stări de transă). De asemenea, cred că, indiferent de formele diverse de manifestare, variind
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Înțelegere mediată de o comuniune de rudenie. Între acestea găsim alte acțiuni pe care gândirea modernă le etichetează drept magice: interpretarea morții, acuzațiile reciproce de vrăjitorie, credința În existența unor puteri mistice și a unor Înfruntări nocturne oculte, actele de divinație magică: Aceștia din urmă au Încetat să mai lucreze acele pământuri, dar mai multe persoane au murit atât din Igamba, cât și din Ibala. Și acestea au fost diagnosticate cu endassa, provocată de luptele nocturne dintre apărătorii pământurilor din cele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tehnicii moderne. Credința În divinitate nu este necesară. ș...ț Scopul principal nu este, deci, să se arate supunerea față de divinitate, ci să se cultive puterile personale de autocontrol și autocunoaștere, precum și de clarviziune, profeție, psihokinezie și vindecare psihică. Divinațiatc "Divinația" Divinația este o activitate magică asociată cu situații de incertitudine, În care interpretarea evenimentelor și luarea unei decizii nu se mai pot baza pe rutinele existente. De aceea, ea apare ori de câte ori indivizii sau comunitatea se confruntă cu un pericol sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
moderne. Credința În divinitate nu este necesară. ș...ț Scopul principal nu este, deci, să se arate supunerea față de divinitate, ci să se cultive puterile personale de autocontrol și autocunoaștere, precum și de clarviziune, profeție, psihokinezie și vindecare psihică. Divinațiatc "Divinația" Divinația este o activitate magică asociată cu situații de incertitudine, În care interpretarea evenimentelor și luarea unei decizii nu se mai pot baza pe rutinele existente. De aceea, ea apare ori de câte ori indivizii sau comunitatea se confruntă cu un pericol sau presimt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
situații de incertitudine, În care interpretarea evenimentelor și luarea unei decizii nu se mai pot baza pe rutinele existente. De aceea, ea apare ori de câte ori indivizii sau comunitatea se confruntă cu un pericol sau presimt o posibilă confruntare. Ceea ce Înseamnă că divinația este frecvent asociată cu celelalte activități magice (vindecare, vrăjitorie de apărare, șamanism etc.), pe care le precedă sau pe care le duce la bun sfârșit. Așa cum observa Victor Turner (1968), divinația se referă atât la evenimente din viitor, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pericol sau presimt o posibilă confruntare. Ceea ce Înseamnă că divinația este frecvent asociată cu celelalte activități magice (vindecare, vrăjitorie de apărare, șamanism etc.), pe care le precedă sau pe care le duce la bun sfârșit. Așa cum observa Victor Turner (1968), divinația se referă atât la evenimente din viitor, cât și la fapte din trecut: o boală poate fi cauzată de o Întâmplare din trecut, neobservată de pacient (Încălcare a unui tabu) sau aflată În afara sferei sale de cunoaștere (acțiunea malefică a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la declanșarea unei expediții militare sau de vânătoare, la Înrudirea Între familii sau clanuri, precum și multe altele depind și ele de o reinterpretare a faptelor (greșelilor) din trecut și de anticiparea magică a viitorului. Un exemplu elocvent de utilizare a divinației orientate atât spre trecut, cât și spre viitor este evocat de M. Eliade (1986, p. 133): Când al doilea război punic punea În cumpănă Însăși existența statului roman, religia a suferit o transformare profundă. Roma a făcut apel la toți
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cum, Într-o situație de criză, comunitatea face apel la diferite tehnici divinatorii (haruspiciile, cărțile sacre, un oracol celebru), pentru a identifica motivele nenorocirii (greșeli rituale sau Încălcări ale unor tabuuri - incestul vestalelor). Interpretarea mesajelor esoterice (mesajele divinității revelate prin divinație nu sunt decât rareori explicite) conduce atât la performarea unor rituri obișnuite de purificare (lustrații, procesiuni), cât și la inițierea unor rituri excepționale (sacrificiile umane). În final, sub presiunea mesajelor divinatorii, are loc o restructurare profundă a panteonului religios, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Marea Mamă de la Pessinunt. Celebra piatră neagră care o reprezenta pe zeiță a fost adusă din Pergam de o escadră romană. Solemn Întâmpinată la Ostia, Cybelle a fost instalată În templul rezervat ei de pe Palatin (M. Eliade, 1986, p. 134). Divinația, ca „proces de rezolvare a problemelor și de aflare a răspunsului pentru unele Întrebări, este profund legată de comunicare” (M. Winkelman, Ph. Peek, 2004, p. 9). Performerul unui act de divinație trebuie să comunice atât cu lumea mistică unde caută
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rezervat ei de pe Palatin (M. Eliade, 1986, p. 134). Divinația, ca „proces de rezolvare a problemelor și de aflare a răspunsului pentru unele Întrebări, este profund legată de comunicare” (M. Winkelman, Ph. Peek, 2004, p. 9). Performerul unui act de divinație trebuie să comunice atât cu lumea mistică unde caută răspunsul, cât și cu lumea contingentă, unde trebuie să aducă răspunsul. În raport cu primul sistem de referință, comunicarea se realizează prin: a) acte de intrare În contact cu spiritele; b) acte de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dorit); d) acte de intepretare a unor fenomene astronomice sau meteorologice, a distribuției unor obiecte (pietre, oase, pete de lichid etc.), a părților din corpul unui animal sacrificat etc. Ceea ce divinatorul află prin aceste procedee trebuie transmis pacientului și comunității. Divinația implică numeroase performanțe rituale prin care cunoștința ocultă a divinatorului este comunicată grupului și, mai mult decât atât, transformată În reprezentări congruente cu imaginea acestuia despre boală, accident, dezastru natural, conflict social. Experiența etnografică arată că pacienții nu acceptă orbește
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ocultă a divinatorului este comunicată grupului și, mai mult decât atât, transformată În reprezentări congruente cu imaginea acestuia despre boală, accident, dezastru natural, conflict social. Experiența etnografică arată că pacienții nu acceptă orbește soluțiile comunicate de performerul unui act de divinație. Dimpotrivă, ei le verifică prin solicitarea altor ședințe de divinație și a altor specialiști. Abia după ce obțin mai multe versiuni și le confruntă, prin „Încrucișarea surselor”, ei decid asupra versiunii convenabile și a soluției care trebuie adoptate. Iată un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atât, transformată În reprezentări congruente cu imaginea acestuia despre boală, accident, dezastru natural, conflict social. Experiența etnografică arată că pacienții nu acceptă orbește soluțiile comunicate de performerul unui act de divinație. Dimpotrivă, ei le verifică prin solicitarea altor ședințe de divinație și a altor specialiști. Abia după ce obțin mai multe versiuni și le confruntă, prin „Încrucișarea surselor”, ei decid asupra versiunii convenabile și a soluției care trebuie adoptate. Iată un exemplu elocvent (pentru alte cazuri, vezi atestările etnografice din G. Harvey
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
părerea altui nganga. În plus, el nu a vrut să Înceapă o luptă cu soția fratelui său și, În 1961, s-a Întors din nou la spital (M. Gelfand, apud A. Saunders, 1995, p. 57). Cea mai importantă funcție a divinației este aceea de legitimare socială a unei acțiuni. După George Park, divinația are rolul de a elibera un actor social de responsabilitatea referitoare la deciziile și acțiunile sale: ea depersonalizează acțiunile (care nu se mai datorează intereselor sau pasiunilor indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
luptă cu soția fratelui său și, În 1961, s-a Întors din nou la spital (M. Gelfand, apud A. Saunders, 1995, p. 57). Cea mai importantă funcție a divinației este aceea de legitimare socială a unei acțiuni. După George Park, divinația are rolul de a elibera un actor social de responsabilitatea referitoare la deciziile și acțiunile sale: ea depersonalizează acțiunile (care nu se mai datorează intereselor sau pasiunilor indivizilor, ci „solicitării” unor puteri supraindividuale) și, prin această transmutare a responsabilității, impune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un actor social de responsabilitatea referitoare la deciziile și acțiunile sale: ea depersonalizează acțiunile (care nu se mai datorează intereselor sau pasiunilor indivizilor, ci „solicitării” unor puteri supraindividuale) și, prin această transmutare a responsabilității, impune un consens asupra faptelor: Paradoxal, divinația are o funcție regulatoare: stabilind consensul, ea face ca acțiunile să fie mai predictibile și mai regulate. Acest aspect trebuie avut În vedere atunci când privim divinația ca pe o practică strâns legată de problema controlării și canalizării opiniei publice și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puteri supraindividuale) și, prin această transmutare a responsabilității, impune un consens asupra faptelor: Paradoxal, divinația are o funcție regulatoare: stabilind consensul, ea face ca acțiunile să fie mai predictibile și mai regulate. Acest aspect trebuie avut În vedere atunci când privim divinația ca pe o practică strâns legată de problema controlării și canalizării opiniei publice și a credințelor. ș...ț Aceste ritualuri presupun existența unui consens subteran și, prin demonstrarea acestui consens, ele contribuie la Întărirea lui (G. Park, 1967, p. 241
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
practică strâns legată de problema controlării și canalizării opiniei publice și a credințelor. ș...ț Aceste ritualuri presupun existența unui consens subteran și, prin demonstrarea acestui consens, ele contribuie la Întărirea lui (G. Park, 1967, p. 241). În același timp, divinația identifică frecvent cauza răului În nerespectarea normelor sociale și/sau religioase de către un individ sau grup. Drept urmare, pacientul și colectivitatea participă Împreună la un ritual de restabilire a ordinii, ritual care „lecuiește” pacientul prin inserția În corpul social și, simultan
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
grup. Drept urmare, pacientul și colectivitatea participă Împreună la un ritual de restabilire a ordinii, ritual care „lecuiește” pacientul prin inserția În corpul social și, simultan, vindecă sau Întărește corpul social prin eliminarea devianței (reale sau simbolice). Pe de altă parte, divinația nu este un mecanism rigid de confirmare a structurii sociale: Divinația oferă un context În care o soluție social acceptabilă este negociată și În care se creează un consens Între diferitele puncte de vedere. Aceste procese nu presupun o acceptare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
restabilire a ordinii, ritual care „lecuiește” pacientul prin inserția În corpul social și, simultan, vindecă sau Întărește corpul social prin eliminarea devianței (reale sau simbolice). Pe de altă parte, divinația nu este un mecanism rigid de confirmare a structurii sociale: Divinația oferă un context În care o soluție social acceptabilă este negociată și În care se creează un consens Între diferitele puncte de vedere. Aceste procese nu presupun o acceptare oarbă a tradiției, ci, dimpotrivă, implică scepticism și o intepretare selectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]