7,734 matches
-
taina cumplită pe care El a dezlegat-o și pentru care este vânat? Nu cumva a avut revelația că nici măcar Tatăl și Stăpânul Lui nu este Dumnezeu cel ultim și infailibil, ci tot o verigă din lanțul vertical al unor divinități suprapuse Într-o ierarhie demiurgică fără sfârșit? Nu cred că vom avea vreodată răspuns la această Întrebare, dar dacă lucrurile stau, Într-adevăr, În acest chip, toate speranțele oamenilor Într-o oricât de Îndepărtată izbăvire sunt deșarte, ca viața lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Liderii Ordinului nu doar Întrezăreau scopul măreț al unității lumii, ci și intenționau să unească practic statele Europei cu cele ale Orientului printr-o pace universală. Pentru ei, Pământul Sfânt era locul care adăpostea mormântul unui profet, nicidecum al unei divinități, și ar vrut să facă din Întreaga lume un Pământ Sfânt, prin restaurarea tradiției creștine inițiale și reunificarea celor trei religii ale lui Dumnezeu. În numele Ordinului Templului, câțiva vizionari, călugări războinici, au imaginat proiectul grandios de a domina Occidentul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au creat-o și nici nu s-au străduit să o schimbe. Și atunci, care este rolul lor? nu se putu abține Cristian. Crezi că putem ști vreodată ce vor zeii? Nu pune întrebări care nu au răspuns! De obicei, divinitatea este și creator, așa spun toate religiile din lume. Eu nu vorbesc acum de nici o religie. Nu-ți cer decât să iei lucrurile ca pe un fapt dat. Nu mă închin acestor zei și nimeni nu le ridică lăcașuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
niște observatori, adică mai pe înțelesul tuturor, pur și simplu nu vor s-o facă. N-ai dreptate! Noi, adică noi oamenii și aici desigur că te încadrezi și tu, suntem obișnuiți cu relația cauză-efect. Ne place să credem că divinitatea veghează și acționează imediat prin măsuri a căror eficiență spectaculoasă o vedem pe loc. Și, ce-i rău în asta? Nimic, numai că lucrurile nu se petrec deloc așa. Nici Dumnezeu nu acționează în acest fel. Aș putea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu este așa. Atunci, de ce le mai spui zei? Cum altfel să le spun? Inspectorul ridică din umeri: Pe mine mă întrebi? Așa nu o vom scoate la capăt. Scoate-ți din minte părerile preconcepute. Uită tot ce știi despre divinitate, nu contează dacă e vorba de mitologie, creștinism, ori n-are importanță ce altă religie. Gândește-te la ei ca la, cum să spun, o personificare a naturii. Nu, nici așa nu-i bine. Consideră că munții aceștia ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire a văzului, nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pîlpîitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de frumos, atenuând cenușiul și urâtul. Din această nevoie, unele femei și fete au pusă pe îmbrăcămintea lor niște „adaosuri”, copiate din câmp și din Soare sau au transpusă niște simboluri considerate sacre - cruciulițele - prin care se raportau spiritual la divinitate. Bărbații, chiar dacă erau ciobani, în timpul când era odihna oilor, au simțit și ei nevoia, ca să le treacă de urât, să cresteze pe fluier și pe bâtă niște încrustații, un motiv geometric, cu linii drepte, cum nu sunt în natură, dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-a desprinsă complet. Omul preistoric, înconjurat de forțe ostile, de spirite și demoni, avea credința adâncă înrădăcinată că prin dans, prin mișcările corpului, îmbunează spiritele, situându-se în acord și în armonie cu lumea înconjurătoare. Vracii, șamanii, preoții diverselor divinități, pe lângă incantații, foloseau, în lupta cu răul palpabil și cu cel imaginar, mișcarea ritmică sau dezordonată, datorat unor substanțe halucinogene din plante, pentru a face din nou un echilibru între om și forțele nevăzute care-l înconjoară. și vechea societate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o amendă „pe suflet”. Tocmai folosirea sintagmei „copil din flori”, în locul altora, folosite de alte popoare, arată, nu atât îngăduința pentru abaterea de la norma încetățenită, cât împăcare cu ce-a dat Dumnezeu, noua viață, ca toate celelalte, sunt date de Divinitate și acceptate ca atare. Femeia însărcinată, „rămasă grea”, „groasă”, era protejată de soț și de familie, fiind scutită de muncile grele, nu de cele casnice, obișnuite, nu ieșea la câmp, nu lucra alături de soț pe moșia boierească, legea pământului, apoi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
stăpânii unor întinderi de pământ. Acum 15 000 de ani, acești mesopotamieni, încă nomazi, sapă puțuri și controlează turme de animale sălbatice, fără să le domesticească deocamdată; acordă tot mai multă importanță progeniturilor lor și protejează natura, considerată expresie a divinității. Acum 10 000 de ani, pentru a vâna animale mai iuți decât el, omul inventează două instrumente revoluționare ce-i permit pentru prima oară să-și amplifice propria forță: propulsorul, prima pârghie, și arcul, primul motor. Tot în acele timpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
urmase. Îl chema Bastien Francœur, de douăzeci și patru de ani, caporal în regimentul 27 infanterie. Îi scria zilnic. Îi vorbea despre orele lungi, despre râsul copiilor, despre îmbujorările lui Destinat, despre cadourile lui Martial Maire, prostănacul pentru care ea era o divinitate, despre primăvara care sosea aducând în parc flori de ciuboțica-cucului și stânjenei. Îi scria despre toate acestea cu mâna ei micuță și ușoară, în propoziții la fel de ușoare în spatele cărora, pentru cei care o cunoscuseră puțin, îi ghiceai zâmbetul. Vorbea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zeii pot foarte bine să existe, ei evoluează în același univers ca oamenii și nu prezintă niciun pericol pentru aceștia. în metafizică, riscul vine nu atât dinspre ateism sau dinspre existența zeilor, cât dinspre lectura orizontală sau verticală a lumii: divinitățile imanente prezintă mai puține riscuri decât viziunile atee și transcendente asupra lumii... Conștiința că avem zei e suficientă pentru a dovedi existența lor, afirmă Epicur. De altfel, mulțimea se înșală atunci când și-i imaginează pe zei accesibili pentru rugăciunile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ele ruinează credințele grecești ale momentului care, bazate pe frica muritorilor de aceste forțe nemuritoare și capabile de răutate, făceau posibilă existența unui cler sau a unei puteri politice acționând în numele zeilor și legitimând ordinea, opresiunea, supunerea prin invocarea unor divinități înrolate cu forța, împotriva consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evolueză zeii este, bineînțeles, lumea oamenilor, dar nu planeta Pământ: nu riscăm să-i vedem apărând la colțul unei străzi sau în piața publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți încât ar fi niște amici aproape convenabili pentru platonicienii și stoicii tolerenți... -, nu pot decât să celebreze superioritatea cărnii asupra spiritului, a trupului asupra părticelei de divinitate puse de zei în oameni. Epicur consideră că plăcerile cele mai mari se află de partea sufletului; Aristip... de partea trupului! Pentru a avansa astfel de argumente, trebuie să pleci de la considerentele obișnuite ale dualismului, care opune cele două instanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
suferințe, despre epidemii, războaie și nemernicia oamenilor sau despre crimele politice, sacrificiile religioase și despre jafurile soldățimii. Aici nașterea unui copil, colo moartea unui bătrân. Venus și Marte, bucurii și nenorociri... Contrar unor afirmații frecvent auzite, Venus nu este singura divinitate menționată într-un poem păgân ce suscită mirarea prefăcută de a găsi trimiteri la figuri alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o etică a seninătății edificate. Odată cu el apare și o idee redutabilă, simplă și adevărată: religia, religiosul se nasc din incultură și din lipsă de cunoștințe. Credinciosul se mulțumește cu credința pentru că e ignorant. Faptul de a te pleca în fața divinităților, a miturilor, a iluziilor ține de o lipsă de informații asupra adevăratelor cauze a ceea ce se întâmplă. Când filosoful demn de acest nume își face simțită prezența, preotul dă înapoi. Când domină clerul, inteligența este cea care dă înapoi. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care compun soarele, luna, aștrii, stelele... -10- îmblânzirea morții. Nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
popular spune: iubirea te face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
știi că nu știi, ce mare lucru? Din ruine nimic nu se nalță. Unde e casa sufletului? Fata din oglindă clipi. Să faci ordine într-o dezordine totală. Încearcă să nu plutești în gol. Străbați un drum, o fi închis? Divinitatea în haine omenești. Țesătura viselor este reală. Suntem marionetele Domnului? Amintirea o tablă, o poți șterge oricând. Suntem niște recipienți încărcați cu gene. Libertatea e pedeapsa finală. Din pulbere de stele ne-am născut, acolo ne întoarcem. BORIS MARIAN Referință
SUPRAVIEŢUITOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364388_a_365717]
-
ultima noastră bucată s-o aruncăm câinilor;noi înșine suntem niște câini flămânzi.” (LEONID ANDREEV) Specia umană nu a învățat să trăiască în armonie nici cu ea însăși, darămite cu natura din jurul său pentru a cărei diversitate se pare că divinitatea ar trebui să își ceară scuze în mod repetat. Indiferent însă de echilibrul precar în care se află umanitatea, iată că se apropie cu repeziciune anul 2014 și pretutindeni începe să miroasă deja a campanie electorală și minciuni. Aleșii neamului
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
lor nu sunt simple, dar nici atât de complicate pe cât s-ar putea crede în primă instanță. Totul ține doar de bunăvoința speciei umane - care se crede superioară în mod nejustificat, de foarte multe ori, tuturor ființelor lăsate pe pământ de către divinitate - de a uita definitiv că trebuie să calce pe oricine și orice în picioare, dar și de a respecta cu adevărat natura din propria sa proximitate. Altfel, conform principiului creștin „După faptă și răsplată.”, natura însăși îi va plesni lui
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
vedere „îndrăznețe”, lipsite de oareșice modestie. Desigur, e un punct de vedere pe care timpul îl poate sfida sau dimpotrivă... În considerațiile despre poemul „Lucifer”, autoarea consideră că „la nivel de gândire creativă și artă poetică, făcând o paralelă cu divinitatea din Luceafărul lui Eminescu, l-ai depășit pe marele poet în creația ta...”, iar argumentul forte este că „..la Eminescu divinitatea e redusă la geniu, privit prin ochiul muritorului...La tine divinitatea din plus infinit este superspațiu, incluzându-l și
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
considerațiile despre poemul „Lucifer”, autoarea consideră că „la nivel de gândire creativă și artă poetică, făcând o paralelă cu divinitatea din Luceafărul lui Eminescu, l-ai depășit pe marele poet în creația ta...”, iar argumentul forte este că „..la Eminescu divinitatea e redusă la geniu, privit prin ochiul muritorului...La tine divinitatea din plus infinit este superspațiu, incluzându-l și pe Dumnezeu, nemuritorul devenind muritor. Interesante și captivante sunt paginile din romanul „Escroci sentimentali”. Aici, autoarea face o radiografie a vieții
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
creativă și artă poetică, făcând o paralelă cu divinitatea din Luceafărul lui Eminescu, l-ai depășit pe marele poet în creația ta...”, iar argumentul forte este că „..la Eminescu divinitatea e redusă la geniu, privit prin ochiul muritorului...La tine divinitatea din plus infinit este superspațiu, incluzându-l și pe Dumnezeu, nemuritorul devenind muritor. Interesante și captivante sunt paginile din romanul „Escroci sentimentali”. Aici, autoarea face o radiografie a vieții unor români plecați în străinătate, angrenați într-o caracatiță mafiotică de
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]