1,091 matches
-
al., 2000). Conform lui Wittchen și colaboratorilor săi (1994), diagnosticul de TAG este de două ori mai frecvent în cazul femeilor decît al bărbaților și este asociat cu o vîrstă de peste 24 de ani și cu statutul de celibatar, văduv, divorțat, fără serviciu sau casnic. Este interesant faptul că singurul studiu epidemiologic important realizat anterior, care a investigat corelațiile TAG (studiul ECA, aplicînd criteriile DSM-III), a indicat o frecvență mai mare la femei, afro-americani și persoane cu vîrsta mai mică de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de la Alamo, Davy Crockett, care a fost personajul unui miniserial produs de Disney în anii '50 și al filmului din 1960 intitulat Alamo, în care rolul eroului era interpretat de John Wayne. Spre deosebire de burghezul indiferent, Davy, Sonny este prezentat ca divorțat și în cîteva episoade apar fiul și fosta soție, deși aceste apariții sînt rare și identitatea personajului nu are prea mult de cîștigat din prezentarea sa ca soț și tată. Dimpotrivă, Crockett are un mare număr de legături, destul de superficiale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de drepturi și interdicții sexuale și un ansamblu variabil de sentimente psihologice, cum ar fi dragostea, afecțiunea, respectul, teama.” Deși foarte largă, această definiție nu cuprinde toate situațiile. În societatea franceză, un cuplu necăsătorit, dar cu copii, sau o familie divorțată care trăiește împreună cu copiii constituie o adevărată familie pentru mulți cetățeni francezi; totuși, această definiție depășește cadrul familiei conjugale sau nucleice, care în mod normal cuprinde tatăl, mama și copiii care trăiesc în același cămin și care este forma de
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
securitate. Sursa: Adaptate după James F. Engel ș.a., Consumer Behavior, The Dryden Press, Chicago, 1990, p. 180. Acest model al ciclului de viață analizează evoluția unei familii tradiționale, neluând în calcul și cazurile particulare, cum ar fi cel al consumatorilor divorțați, sau al familiilor în care unul sau poate ambii soți nu lucrează etc. Deși se referă în special la societatea americană, această prezentare a etapelor din ciclul de viață al familiei este valabilă, în principiu, pentru majoritatea societăților, chiar dacă nivelul
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
ce urmăreau studierea efectelor emoționale asupra părinților și copiilor la cercetări pe scară macro, vizând efecte socioeconomice pe termen lung (cum ar fi veniturile). O consecință a divorțului este și probabilitatea de recăsătorire. (În SUA, în anul 1980, proporția persoanelor divorțate care s-au recăsătorit a fost de 83% la bărbați și 78% la femei.) În acest domeniu, investigațiile se centrează pe situația copiilor, pe modul cum afectează existența lor recăsătorirea și ce probleme au copiii (și părinții) vitregi. (În 1980
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1988), zonele principale ale acestor intercondiționări ar fi: modul cum afectează existența copiilor calitatea (fericirea) mariajului părinților și satisfacția lor generală în viață; impactul copiilor asupra statutului economic al părinților; modul cum afectează copiii statutul marital al părinților (necăsătorit, căsătorit, divorțat, recăsătorit); efectele situației economice a părinților asupra copiilor. La acestea, cercetări ulterioare au adăugat subiecte de mare relevanță și actualitate: presiunea grupurilor de similaritate (peer groups) asupra părinților și familiei, particularitățile relației părinți-copii în cazul migranților, bunica drept substitut al
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ci și ca principii de construcție: directe, proiective, scală Lickert, ierarhizare, interviu semistructurat. Iată două exemple (apud Touliatos et al., 1990): Calitatea comunicării coparentale (C.R. Ahrons și J. Goldsmith) urmărește măsurarea variabilei „conflictul și suportul (cooperarea) în relațiile dintre părinții divorțați”. Se utilizează ca interviu semistructurat, dar poate fi adaptată și ca scală de tip Lickert cu cinci gradații, de la „întotdeauna” până la „niciodată”. Exemple de itemi: „Când discutați cu fostul(a) soț(soție) probleme legate de copiii dumneavoastră, cât de des
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în majoritatea cazurilor în perfect consens cu trăirea dramei singurătății, persoanele necăsătorite sau necoabitante au un statut mult mai precar al sănătății fizice și psihice comparativ cu cele ce conviețuiesc în cuplu. Cu deosebire la bărbați. Față de bărbații căsătoriți, cei divorțați au un risc de a muri prematur din cauza bolilor cardiovasculare de două ori mai mare și de șapte ori sporit când e vorba de pneumonie. Este în schema explicativă faptul că, nefiind angajați în responsabilitățile de a avea grijă de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
practic economic, deoarece sunt dezavantajate grav ca posibilități materiale (centrarea pe viața casnică, în loc de cea profesională, inegalitate în salarizare, șansele mai mici de angajare după divorț etc.). Aici se cuvine să menționăm că, în sistemul american, în mod tradițional soțul divorțat primea din partea fostului partener conjugal două feluri de ajutor financiar: unul pentru îngrijirea și creșterea copiilor (child support), ceea ce la noi se numește „pensie alimentară”, și celălalt numit la americani alimony - obligația ca, în funcție de situație, unul dintre foștii parteneri să
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
au fost acumulate bunurile, inclusiv dacă înainte, în timpul sau după căsătorie. Tot astfel, se știe că femeile care au serviciu sunt mai predispuse la divorț. Printr-o cercetare obișnuită transversală vom constata o diferență semnificativă după această caracteristică între femeile divorțate și cele căsătorite, în sensul că primele sunt într-o proporție mult mai mare angajate în câmpul muncii. Numai că s-ar putea să se fi angajat după divorț și în acest caz e nevoie de analize longitudinale. Dificultatea majoră
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
subtile și pot deforma serios tabloul descriptivo-explicativ. Exemple de acest fel pot fi preluate din secvența dedicată în precedenta discuție despre „variabilele de investiție”. Să mai adăugăm aici doar unul: se afirmă, pe baze statistice, că cei proveniți din familii divorțate au șanse mai mari de a divorța. S-ar putea să nu fie însă în joc variabila „familie divorțată” în sine, ci faptul că mai ales fetele din asemenea familii se mărită mult mai repede, interpunându-se în schema explicativă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
discuție despre „variabilele de investiție”. Să mai adăugăm aici doar unul: se afirmă, pe baze statistice, că cei proveniți din familii divorțate au șanse mai mari de a divorța. S-ar putea să nu fie însă în joc variabila „familie divorțată” în sine, ci faptul că mai ales fetele din asemenea familii se mărită mult mai repede, interpunându-se în schema explicativă „vârsta” și „școlaritatea” (Glenn, Kramer, 1987). Un al doilea aspect foarte important privitor la factorii explicativi este acela că
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
copiii, trebuie să se ocupe de aceștia; 2. lipsa suportului din partea fostului soț, mulți dintre aceștia neplătind nici întreținerea pentru ea (alimony) și nici pensia pentru copii; 3. ajutor neîndestulător din partea statului, a societății în ansamblu. În toate țările, femeile divorțate ce au copii sunt dezavantajate economic diferit și în funcție de etnie (vezi la noi situația mamelor rrome). Consecințele asupra copilului sunt multiple. În societățile tradiționale există tendința de stigmatizare a copilului ai cărui părinți sunt despărțiți. În societatea modernă urbană, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cu privire la viitorul lui statut marital, în distribuirea sarcinilor domestice în familia pe care o va avea. În tot cazul, investigarea mai îndeaproape a efectelor divorțului asupra copilului a nuanțat imaginea populară tipică asupra fenomenului, care enunță „bieții copii cu părinți divorțați”, înțelegând prin aceasta că aproape automat, prin divorț, copiii suferă. În acest caz sunt concludente cinci constatări principale: 1. Dacă după divorț copilul continuă să interacționeze cu celălalt părinte, în speță cu tatăl, diferențele în profilul psihocomportamental sunt nesemnificative în comparație cu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
este familia intactă fericită sau, oricum, cu o bună înțelegere matrimonială, iar cel mai nepotrivit, familiile ce au problemele mai sus amintite. Familia monoparentală este undeva la mijloc, și pentru ca ea să funcționeze bine, cheia este lipsa conflictelor între părinții divorțați. 3. Comportamentul social (antisocial) al copilului și performanțele sale școlare nu sunt afectate radical de lipsa unui părinte, în particular a tatălui. Avem aici însă un exemplu elocvent de influență mascată a unor variabile. Dacă facem o comparație brută între
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lase amprenta în sufletul și mintea indivizilor pentru toată viața (Wallerstein, Kelly, 1980). Discutând rezultatele unor studii din Marea Britanie, Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă și alte țări și metaanaliza acestora, Richards (1995) arată că la medii sociale asemănătoare, copiii proveniți din familii divorțate sau separate prezintă diferențe mici sau constante în viața lor ulterioară, în sensul că au, în medie, o stimă de sine mai scăzută, rezultate școlare mai slabe, iar ca adulți schimbă mai des slujbele și sunt mai predispuși la divorț
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pertinentă că atare concluzii trebuie privite cu prudență, mai ales dacă vrem să le aplicăm la situația din zilele noastre, în care atitudinea față de divorț a devenit mult mai îngăduitoare. De asemenea, s-a îmbunătățit substanțial grija socială față de familiile divorțate, existând dovezi că acolo unde aceasta - în particular asistența socială - este bine organizată, e vorba de Peninsula Scandinavă, consecințele divorțului și ale separării sunt mult diminuate. În acest context, se cuvin adăugate încă două remarce de ordin mai mult metodologic
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
aspectului legal al divorțului, iar pentru litigiile postdivorțiale, ea poate constitui o alternativă mult mai puțin costisitoare și traumatizantă în ceea ce-i privește în special pe copii. În același timp, este necesar ca imaginea nerealistă a „conflictelor inevitabile între părinții divorțați” să nu fie înlocuită cu una la fel de nerealistă a „relațiilor fericite dintre părinții divorțați grație medierii” (Walker, 1993). Oricât de complexă și subtilă ar fi, nu în toate cazurile medierea dă roade, dar la scară statistică se constituie într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
relațiile bunici-nepoți, relații în care se investește și de o parte și de alta multă afectivitate; în special în cazul femeii rămase singură cu copii, părinții trebuie să o ajute material; în măsura în care divorțul este văzut ca un eșec, părinții celor divorțați suferă și din cauza presiunii psihologice a rudelor și cunoștințelor. În comunitățile rurale sau în cele urbane mai mici, părinții ai căror copii plecați din localitate au divorțat sau sunt pe cale să o facă răspund cu multă reținere și jenă la
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ale vecinilor ori cunoștințelor. 7.2. Recăsătorirea și problemele eitc "7.2. RecăsĂtorirea și problemele ei" 7.2.1. Disparitatea bărbat-femeietc "7.2.1. Disparitatea bărbat‑femeie" Chiar și în țările cu o rată foarte ridicată a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc. În SUA, de exemplu, 80% dintre divorțați intră într-un nou mariaj. În 1982, din totalul populației de interval marital, 6,5% dintre persoane erau divorțate, 60,5% erau căsătorite (dintre care aproape 40
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și problemele ei" 7.2.1. Disparitatea bărbat-femeietc "7.2.1. Disparitatea bărbat‑femeie" Chiar și în țările cu o rată foarte ridicată a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc. În SUA, de exemplu, 80% dintre divorțați intră într-un nou mariaj. În 1982, din totalul populației de interval marital, 6,5% dintre persoane erau divorțate, 60,5% erau căsătorite (dintre care aproape 40% recăsătorite), 26% singure și 7% văduve (apud Beth et al., 1985). Din anii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
trăiască în coabitare decât să-și asume responsabilități legale. În România, în anul 1991, din totalul de 179.000 de căsătorii, 163.211 erau efectuate pentru prima dată, 2.354 căsătorii erau ale persoanelor văduve și 13.435 ale persoanelor divorțate (apud Trebici, 1993). Totodată, se constată o diferență accentuată între bărbați și femei vizavi derecăsătorire. Bărbații se recăsătoresc proporțional mai mult decât femeile. În 1982, în societatea americană, 83% dintre bărbații divorțați erau recăsătoriți, respectiv 75% dintre femei, ceea ce la
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ale persoanelor văduve și 13.435 ale persoanelor divorțate (apud Trebici, 1993). Totodată, se constată o diferență accentuată între bărbați și femei vizavi derecăsătorire. Bărbații se recăsătoresc proporțional mai mult decât femeile. În 1982, în societatea americană, 83% dintre bărbații divorțați erau recăsătoriți, respectiv 75% dintre femei, ceea ce la o populație numeroasă este o diferență mare. Din totalul cuplurilor maritale, 1/5 includeau un soț divorțat. Dintre acestea, în 35% dintre cazuri soțul fusese căsătorit, în 30%, soția, iar în 35
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se recăsătoresc proporțional mai mult decât femeile. În 1982, în societatea americană, 83% dintre bărbații divorțați erau recăsătoriți, respectiv 75% dintre femei, ceea ce la o populație numeroasă este o diferență mare. Din totalul cuplurilor maritale, 1/5 includeau un soț divorțat. Dintre acestea, în 35% dintre cazuri soțul fusese căsătorit, în 30%, soția, iar în 35%, amândoi (Cherlin, McCarthy, 1985). Disparitatea nu constă însă atât în proporția diferită de recăsătoriți, cât mai ales în vârsta la recăsătorire, în sensul că după
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dintre a fi singur doar fizic și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei căsătoriți, iar cei divorțați mai profund decât cei niciodată căsătoriți. În tot cazul, din necesitate sau ca opțiune liberă de viață, cu toate avantajele și dezavantajele pe care le incumbă, condiția de persoană singură este o realitatemasivă a lumii contemporane în continuă creștere. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]