3,853 matches
-
adevărat rechizitoriu conțin unele poeme la adresa celor ce nesocotesc legile echilibrului natural: Tăierea unei păduri este cel mai trist abator (Medalie fără revers, pag. 283/ sau „Când tăiem o pădure,/ omorâm și aerul ei/ și ceva din plămânii noștri./ Când doborâm o pasăre,/ doborâm un vis care rămâne/ și după ce ne trezim/ când vânăm un cerb,/ o stea de pe fruntea omului/ se carbonizează//” (Carbonizare, pag. 309). Anotimpurile („iarna e haina mea de duminică”), ninsorile și pădurea cu toate vietățile ei,, pământul
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
unele poeme la adresa celor ce nesocotesc legile echilibrului natural: Tăierea unei păduri este cel mai trist abator (Medalie fără revers, pag. 283/ sau „Când tăiem o pădure,/ omorâm și aerul ei/ și ceva din plămânii noștri./ Când doborâm o pasăre,/ doborâm un vis care rămâne/ și după ce ne trezim/ când vânăm un cerb,/ o stea de pe fruntea omului/ se carbonizează//” (Carbonizare, pag. 309). Anotimpurile („iarna e haina mea de duminică”), ninsorile și pădurea cu toate vietățile ei,, pământul care îl cheamă
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
în interiorul tău, învăluindu-te în valtrapurile negre ale maleficului, cazi răpus. Este o cădere grea din hăul căreia cu greu și cu mare voință te poți ridica. Așa este pasiunea amorului din care gelozia, cu negrele ei umbre, te poate doborî, ucigând fără milă frumusețea deplină a iubirii. Unii au convingerea că dacă iubesc cu toată ființa lor, cea care este iubită de ei are aceeași îndatorire, de a le răspunde iubirii lor cu aceeași încredere. De ce însă uităm că și
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
în acest cadru natural deosebit de frumos. Nu sunt o insensibilă ca tine la ce-i frumos. Eu văd întregul, nu doar o parte din el. Între timp au ajuns în poieniță unde s-au așezat pe un trunchi de copac doborât de vreme la pământ. Când spiritele s-au mai liniștit, Cristian începu să recite o poezie plină de pasiune, schimbând cateva versuri ca să o adapteze la momentul plimbării lor în mijlocul naturii, surprinzând-o pe Andrada prin frumusețea și muzicalitatea versurilor
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
Adina Sas-Simoniak Publicat în: Ediția nr. 41 din 10 februarie 2011 Toate Articolele Autorului “O lupta-i viața”, spunea George Coșbuc. Dar din păcate, pentru mulți este o luptă pentru succes, afirmare, poziție, o luptă care obosește și până la urmă, doboară. Dorul de a urca scări de poziții sociale, de a fi recunoscuți de semeni ne dă ghes de multe ori și ne trezim pur și simplu, aruncați în vâltoarea unei bătălii. Bătălia cu noi înșine și cu cei din jur
SINGURA SI ADEVARATA IMPLINIRE A VIETII NOASTRE de ADINA SAS-SIMONIAK în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349008_a_350337]
-
Apoi, timp de treisprezece ani, Eminescu a fost prezent în presa literară sau politică, cu poeme, articole sau scrieri epice, care îl consacră că talent original, deosebit de sensibil și profund. Îmbolnăvindu-se grav, Eminescu n-a mai publicat decât sporadic. Doborât de boală, lipsit de ajutoarele materiale necesare, el a dus până la sfârșitul vieții o existență tragică, supus unor condiții de mizerie umilitoare. Singurul volum, „Poezii”, a fost tipărit și a apărut în timpul vieții marelui poet al românilor, dar nu reunea
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
ce veghează și trăiește așteptând. ÎNĂLȚIMILE GOLAN Când brandul de țară ți-e lenea și ura Și spirit războinic îți umple desaga; Și desagele-s multe de umple trăsura... Se gată - bag seama - cu gluma și șaga! Semeția rănește, ‘nălțarea-trufia doboară Înălțimile Golan, cu crestele neprimitoare Noi nu le-am uract... Cine urcă, oare coboară ? Fâșie și creastă, sărăcie și castă, respingătoare! Aruncătorii de pietre din Gaza rânjesc... Contigente de tineri! De-ar fi cioplitori, ori zidari, Că piatra-i tezaur
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
spre cer, mai răzleț, câte un biet chiparos, Ca semn distinctiv că țara e sfântă, atâta cât e; că-i lumea pe dos! Măgarii-s sălbatici, mănâncă nisip și pietriș; e iarba comoară Cămilele zac pe sub palmieri, căldura și dromaderul doboară. E apa prea rară, în picături se împarte; veniți să facem fântâni Îs rocile acestea minune sfințită, depozit de apă sau, poate, plămâni Ți-e dor de verdeață; ai vrea să-ntâlnești smochini, măslini seculari, Dar apa-i puțină și
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
rândul pământenilor care parcă dorea să concureze nu numai durata de viață a broaștelor țestoase, adică vreo trei sute de ani, ori pe cea a corbilor care au o viață de chiar până la cinci sute de ani, ba chiar voia să doboare recordul lui Moise despre care se spune că ar fi trăit opt sute de ani! Avea ambiția să fie cel mai longeviv om de pe pământ, ba chiar să-l depășească pe Adam care ar fi trăit vreo nouă sute de ani! Și
XXXIII. BĂTRÂNUL DIN CARPAŢI (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348533_a_349862]
-
pe unde plaiul le era prieten, trupul cu picioarele lor dormice să străbată căile muntelui. Brâul, când confecționat din lână, când din piele, ca strănepoți ai dragonului, le era semnul puterniciei, voiniciei și a vitejiei acelora care se încumetau să doboare fiarele sălbatice ale pădurilor sau să prindă pe umerii lor mistrețul doborât pentru hrană. Brâul era semnul bărbăției, al vieții, dar și al morții. Prin el se legau vrăjile când nu era menit să-l apere pe cel care-l
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
străbată căile muntelui. Brâul, când confecționat din lână, când din piele, ca strănepoți ai dragonului, le era semnul puterniciei, voiniciei și a vitejiei acelora care se încumetau să doboare fiarele sălbatice ale pădurilor sau să prindă pe umerii lor mistrețul doborât pentru hrană. Brâul era semnul bărbăției, al vieții, dar și al morții. Prin el se legau vrăjile când nu era menit să-l apere pe cel care-l purta: “Leagă-mi-l de mi-l sufocă, / De mine să-mi
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
este esențială părerea celorlalți despre ea. Știe că, de multe ori, felul ei de a fi îi îndepărtează pe ceilalți de ea. Pentru a-și masca vulnerabilitatile și temerile, afișează un comportament ce este ca și un zid greu de doborât, deoarece consideră că, astfel, nimeni nu o va putea răni. Din nefericire, cu toate că vrea să pară mai dură și inabordabilă, tot mai mult i se înfiripă în gând ideea că nu va putea să facă față sentimentelor, niște sentimente pe
VIS DE IUBIRE… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348616_a_349945]
-
viziunile ca într-un univers paralel. „Era ca o incinerare. Pasărea ca purpura, ca focul verii în priviri, și cu stea luminoasă în frunte, lăsa să se reflecte în aripile ei, soarele. Acum ca niciodată, astrul coborî mai aproape, până doborî măiastra sub flacăra-i prăbușită în asfințit.” Motive fantastice tipice sunt relevate în limbaj liricizat dar concret întrerupător realității recunoscute: metamorfoza soarelui, tabloul însuflețit de pasărea Phoenix, oglindirea imaginilor transformate prin gestul prezent al fotografierii ritmice și surprinderii detaliilor de către
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
Ea moțăia și auzea zgomotul vaselor sparte. După fiecare seară de „ajutor” rămâneau cu un pahar sau o farfurie mai puțin, dar ea zâmbea mulțumită și îndrăgostită de sufletul bun al lui Andrei și își relua lectura până când somnul o dobora. - Floricica mea - venise atunci Andrei la patul ei de lehuză, emoționat și cu brațul încărcat de flori - mi-ai dăruit un băiat și pentru asta va trebui să îndeplinim datinile tradiționale evreiești, ca să ne fie bine nouă și copilului ... și
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
În mirarea clipei, se văzu la hotar de lumi: cea din care poposise și cea prăfoasă de-acum, strigat Nicodim de-o gloată furioasă, urmăritoare... - El e! se sumeți un glas spart de vădană. El a furat găinile! - Să-l doborâm și să-l biciuim drept pedeapsă! Apoi să-l lăsăm ciung și orb! zbieră un glas gros de vătaf. Nicodim, cu spatele la râpă și cu barba în vânt, îi înfruntă pe săteni: - N-am furat nimic! E-nșelătoria voastră! Eu țin
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > ZMEUL ÎMPĂIAT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1270 din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului ZMEUL ÎMPĂIAT De copil când îmi citeau ai mei, Am ascultat povești cu zmei! Când se găsea vreun năzdrăvan, Să doboare Zmeul cel pogan! Zmeul era mare cât un munte, Voinicul era doar un pirpiriu, Dar îl lovea pe Zmeu în frunte, Nu aștepta să vină mai târziu. Astfel că într-o zi victorios, Pe muntele de Zmeu s-a așezat
ZMEUL ÎMPĂIAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349298_a_350627]
-
în acest cadru natural deosebit de frumos. Nu sunt o insensibilă ca tine la ce-i frumos. Eu văd întregul, nu doar o parte din el. Între timp au ajuns în poieniță unde s-au așezat pe un trunchi de copac doborât de vreme la pământ. Când spiritele s-au mai liniștit, Cristian începu să recite o poezie plină de pasiune, schimbând cateva versuri ca să o adapteze la momentul plimbării lor în mijlocul naturii, surprinzând-o pe Andrada prin frumusețea și muzicalitatea versurilor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
căzut ca trăsnit, zvârcolindu-se. Moșul i-a chemat pe ceilalți să le arate mistrețul doborât. Și ce mistreț era! Așa le-a dat moșul o lecție la toți! Dar ei, ce s-au gândit? Să spună că ei au doborât mistrețul, și nu moșul. I-au zis în față: „Ai înțeles? Noi am împușcat mistrețul! Să nu ne dai de gol, că vei avea treabă cu miliția!” După câtva timp, s-a întâlnit cineva de vază din sat cu moșul
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > ÎNTR-O ZI... Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Dobor rând pe rând imaginile călduțe afișate generos de guri mincinoase, de zâmbete false, de pe chipuri fără ochi... Și Doamne cât aș vrea să le sfârtec privirile nevăzute. Cât aș vrea să le sfarm până la ultimul scâncet, libertatea de a mușca
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
știa cine-i acel înger care o salvează și-i dă din nou viață, pentru a o readuce pe pământ, din zborul său fără de întoarcere printre stele. Gloria, înainte de a dormi la rândul său, zâmbea văzând cât de repede a doborât-o oboseala pe Dalia cea plină de vivacitate. După cum se frământa în somn și-a dat seama că fata plutea în lumea visurilor. -“Oare ce poate visa o fată de vârsta sa? La ce se poate gândi acum când pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
țară. Ea era așa. La 85 de ani se urca în copaci, se bucura de fiecare frunză, floare, fir de iarbă, era veselă și optimistă. Iubea, al moartii de mult, viața. Și eu o iubesc la fel! Nimic n-o dobora. Nici pe mine!!! Doar moartea. A murit la 92 de ani, de bătrânețe. S-o ierte bunul Dumnezeu și pe ea și pe noi! Referință Bibliografică: URSULEȚUL DE PLUȘ - II. GRIVEI / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1122
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
uit nebun ce a fast tragic când toată viată mi te-a dat. Tăcuți noi stăm, privind ascunși cu zâmbetele-n colț de gură, de dragoste suntem atinși când nu mai este loc de ură. Tu simți cum setea ne doboară și mă cuprinzi să nu mă pierzi atunci iubire-adânc coboară ca un luceafăr prin livezi. Nimic nu poate să destrame iubirea care ne hrănește, ea potolește-anoastră foame cu flacăra ce ne-ncălzește. Te rușinezi ca o mireasă lăsând iubirea să
IUBIREA CARE NU SE UITA de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347595_a_348924]
-
pe sub burta calului, pe partea cealaltă, în galop furibund, ca niște diavoli nemuritori. Acel nefericit cazac, însă, a intrat în cușca ursului, ca să își arate mușchii, părându-i-se că este invincibil. A prins ursul de mijloc, încercând să-l doboare pe spate. Dar fiara i-a prins cu putere un braț și i l-a smuls din umăr. Acest animal are ghearele groase și înconvoiate, încât, atunci când le smulge din trupul prăzii, rupe bucăți mari de carne, cauzând o moarte
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
viteazul Meneleau Și te măsoară cu el. Ba eu te sfătuiesc să te-astâmperi, Pofta de harț să curmi și să nu mi te-apuci nebunește, Luptă pieptiș să dai cu Meneleau, ca nu cumva-ndată Sulița-i să te doboare...” (Iliada, Capitolul III, v. 425-433). În ecuația noastră politică, din 1991, atlanteeano-lemuriano-carpato-danudiano-pontică, s-a întâmplat exact invers: „zeița pământului venită din cer, părăsește câmpul de luptă - Armaghedonul (în ebraică veche, Har Magiddon) - și, după ce îl împinge pe I.P. Culianu „în afara
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
uit nebun ce a fast tragic când toată viată mi te-a dat. Tăcuți noi stăm, privind ascunși cu zâmbetele-n colț de gură, de dragoste suntem atinși când nu mai este loc de ură. Tu simți cum setea ne doboară și mă cuprinzi să nu mă pierzi atunci ... Citește mai mult Să nu rămânem triști vreodatăsă mă-ntelegi mereu aș vrea,doresc pe fața ta scăldatăsă curgă toată dragostea.Decâte ori te-aștept tăcutprivind adânc în depărtare,eu mi-amintesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]