14,928 matches
-
1977. Morris, Lydia, Social Division: Economic Decline and Social Structural Change, U.C.L. Press, Londra, 1995. Moynihan, Daniel P., The Politics of a Guaranteed Income: The Nixon Administration and the Family Assistance Plan, Random House, New York, 1973. Mungiu-Pippidi, Alina (coord.), Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Editura Polirom, Iași, 1998. Mureșan, Mircea; Costin, Mircea N.; Ursa, Victor; Ionașcu, Aurelian (coord.)., Filiația și ocrotirea minorilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996. Neamțu, Cristina, „Servicii oferite de asistența socială din școală”, în George Neamțu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și a alaiului de compatrioți de-ai săi care Încetul cu Încetul l-au Înconjurat la Curte. Se sporovăia În locurile de clacă din oraș că infanta Începuse să Învețe englezește și că Charles În persoană studia cu teologi Încercați doctrina catolică, Întrucât dorea să se convertească la credința cea adevărată. Nimic mai departe de realitate decât această ultimă pătăranie, după cum avea să se constate mai târziu. Dar pe moment, și În atmosfera aceea atât de favorabilă tânărului, zvonurile, plus gentilețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
închini ei chiar crezi că are nevoie de închinăciunea ta?!ci ca să înțelegi că, oricât de jos ai căzut, în fața lui Dumnezeu, dacă vrei, dacă te străduiești, există iertare... Vezi, oricât cred eu în reîncarnare, nu cred în reîncarnarea din doctrina indiană, care spune sec: cauză-efect, cred că lucrurile sunt mult mai complicate. Și mai cred, ca o creștină ce sunt, că Dumnezeu ne-a dăruit și iertarea, „căci bun și iubitor de oameni ești, și toate le mplinești”, cum spune
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
modificat relațiile dintre diferitele nivele de guvernare (local-provincial-regional-național) și ele conduc la un nou echilibru între forțele publice și cele ale pieței. Desigur, se mențin diferențe importante între modelul european continental, provenit din așa-numita "cultură revoluționară" și dominat de doctrina competențelor generale și modelul anglo-saxon, bazat pe o "cultură evoluționară" și dominat de doctrina utilitaristă". De asemenea, spiritul confesional își menține amprenta, țările protestante fiind mai descentralizate în raport cu cele catolice sau ortodoxe, mai ierarhizate și ca organizare administrativă. Doctrina competențelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
echilibru între forțele publice și cele ale pieței. Desigur, se mențin diferențe importante între modelul european continental, provenit din așa-numita "cultură revoluționară" și dominat de doctrina competențelor generale și modelul anglo-saxon, bazat pe o "cultură evoluționară" și dominat de doctrina utilitaristă". De asemenea, spiritul confesional își menține amprenta, țările protestante fiind mai descentralizate în raport cu cele catolice sau ortodoxe, mai ierarhizate și ca organizare administrativă. Doctrina competențelor generale recunoaște autorităților locale o capacitate generală de natură juridică asupra unei anumite unități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de doctrina competențelor generale și modelul anglo-saxon, bazat pe o "cultură evoluționară" și dominat de doctrina utilitaristă". De asemenea, spiritul confesional își menține amprenta, țările protestante fiind mai descentralizate în raport cu cele catolice sau ortodoxe, mai ierarhizate și ca organizare administrativă. Doctrina competențelor generale recunoaște autorităților locale o capacitate generală de natură juridică asupra unei anumite unități administrativ-teritoriale și consacră principiul subsidiarității, care preve-de faptul că responsabilitatea gestionării sectorului public ar trebui asumată la nivelele de guvernare cele mai joase, care sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prevede altfel. Este o lipsă de precizie a responsabilităților, iar libertatea acordată comunităților este de multe ori iluzorie în absența unei acoperiri corespunzătoare cu resur-se financiare (cazul României). Astfel, autonomia rămîne la nivel de principii, intenții și simboluri. Potrivit acestei doctrine, principiul solidarității și spiritul comunitar exced cooperarea voluntară a indivizilor, iar organizarea guvernării respectă aceste priorități, astfel încît sarcinile fiecărui nivel de guvernare nu sunt clar delimitate, apărînd suprapuneri diverse, sau chiar degrevări de responsabilități. Astfel, "competențele generale" nu acoperă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
indivizilor, iar organizarea guvernării respectă aceste priorități, astfel încît sarcinile fiecărui nivel de guvernare nu sunt clar delimitate, apărînd suprapuneri diverse, sau chiar degrevări de responsabilități. Astfel, "competențele generale" nu acoperă sau nu tratează corespunzător, uneori, foarte concrete necesități particulare. Doctrina utilitaristă este specifică țărilor anglo-saxone și presupune o organizare mai simplă și mai pragmatică și soluții pe măsură la probleme nu de puține ori complexe. Accentul cade pe cooperarea voluntară între indivizi, interesul public nefiind altceva decît o sumă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
înțeles aici într-un sens dinamic. Activitățile cele mai productive sunt cele în care productivitatea, mai ales cea per capita, crește mai repede decît în altele și este adevărat că serviciile colective sunt domenii în care productivitatea crește puțin. Potrivit doctrinei liberale, Statul nu este decît instrumentul lipsit de voință al unei societăți lipsite de putere. El este o instanță transparentă, un simplu vector al anumitor solicitări sociale. Avem aici o viziune particulară asupra rolului Statului, puternic reducționistă. Pentru a lărgi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
R.L. Stroup) 2.1.1. Abordări doctrinare Ce rol trebuie să joace Guvernul într-un sistem economic? Aceasta nu este numai o problemă economică, ci și una de ideologie și de filosofie politică, reprezentînd un măr al discordiei între diferitele doctrine sau școli de gîndire. Din acest punct de vedere, putem remarca faptul că, exceptînd capitalismul, toate ideologiile a căror traducere în viață a fost încercată (nazismul, fascismul, comunismul) au degenerat și au eșuat în mod lamentabil. Dar și promotorii sistemului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
1936, a Teoriei generale a utilizării mîinii de lucru, a dobînzii și a banilor a revoluționat politica macroeconomică, punînd în evidență rolul primordial pe care guvernul și bugetul public îl au de jucat în stimularea economiei și realizarea echilibrului macroeconomic. Doctrina keynesiană se bazează pe intervenția fiscală și monetară activă a guvernului în economie, pentru stimularea cererii, a creșterii și ocupării. "Abordarea keynesiană propunea ca guvernele să soluționeze cererea efectivă în cîteva moduri: să o facă să crească, dacă va fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fără birocrație. Întrebarea este cît de eficiente pot fi soluțiile sistemului birocratic? Există, în acest sens, o întreagă teorie a birocrației. Niskanen susține că utilitatea birocratică maximă va avea în vedere, mai întîi, mărimea bugetului propriei organigrame. Cea mai dezvoltată doctrină a birocrației aparține Școlii Public Choice, din Virginia. Aparatul funcționăresc este văzut ca o castă, preocupată per-manent să-și maximizeze privilegiile, deciziile publice fiind luate, în primul rînd, în favoarea sa. Birocrația produce, în general, prea multe output-uri și poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
printr-o deplasare în dublu sens. Organizate ca regii autonome, sau societăți comerciale, mai centralizate în țările latine, catolice, mai descentralizate în țările nordice, protestante, întreprinderile publice au cunoscut un avînt deosebit după al Doilea Război Mondial, pe fondul dominației doctrinei keynesiane și au avut ca scop declarat protejarea ramurilor strategice, ocuparea cvasideplină a mîinii de lucru, stabilitatea macroeconomică, eficiența economică și echitatea socială, prin producerea și furnizarea de bunuri și servicii publice de calitate. Atît în țările occidentale distruse de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și cheltuielile publice. 8) Factori politici și sociali, care pot crea o supraofertă de bunuri și servicii publice, contribuind astfel la creșterea cheltuielilor. D.I.Trotman-Dickenson reține mai mulți factori 26 ce contribuie la creșterea cheltuielilor publice, cum ar fi: abandonarea doctrinei laissez faire; apariția și răspîndirea doctrinei intervenționiste a lui J.M. Keynes; războaiele și crizele sociale; creșterea gamei de activități economice ale Statului; schimbarea mentalității populației; reconstrucția postbelică, ce a implicat planificarea alocarea publică a resurselor și finanțarea publică a unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și sociali, care pot crea o supraofertă de bunuri și servicii publice, contribuind astfel la creșterea cheltuielilor. D.I.Trotman-Dickenson reține mai mulți factori 26 ce contribuie la creșterea cheltuielilor publice, cum ar fi: abandonarea doctrinei laissez faire; apariția și răspîndirea doctrinei intervenționiste a lui J.M. Keynes; războaiele și crizele sociale; creșterea gamei de activități economice ale Statului; schimbarea mentalității populației; reconstrucția postbelică, ce a implicat planificarea alocarea publică a resurselor și finanțarea publică a unor proiecte; dezvoltarea economică ce generează cheltuieli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unor proiecte; dezvoltarea economică ce generează cheltuieli mai mari; creșterea venitului național; creșterea așteptărilor populației; extinderea dreptului de vot la categorii de populație ce solicită o implicare mai mare a statului în rezolvarea problemelor; instituirea statului bunăstării (Welfare-State); socialismul, ca doctrină politică și economică; naționalizarea unor firme private; știința și noua tehnologie; crearea organizațiilor supranaționale (ONU, NATO, UE ș.a.); ajutorul extern acordat țărilor subdezvoltate; creșterea complexității economice naționale, ceea ce presupu-ne creșterea funcțiilor de coordonare și reglementare ale statului; inflația; modificările în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pentru armonizarea dezvoltării teritoriale nu constituie deloc o garanție a succesului, după cum nici sistemul piețelor în funcționarea sa nu poate oferi singur o astfel de garanție. Soluția constă, deci într-o intervenție mixtă: piață + Stat, mixtură adaptată fiecărei situații specifice. Doctrina structuralistă a dezvoltării propune trei concepte cheie: polul de creștere economică, complexul industrial și districtul industrial. Așa cum îl prezintă François Perroux, în L'Economie du XXe siècle, polul de creștere economică reprezintă un ansamblu de întreprinderi capabil să genereze creșterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Vom vedea în continu-are cum rolul economic al Statului a pendulat între noțiunea de reglare și cea de reglementare, accentele modificîndu-se periodic și de la stat la stat. 6.1.1. De la reguli la reglare "Laissez faire, laissez passer!". Aceasta era doctrina fiziocraților, economiști de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, precursori ai clasicilor și ai neoclasicilor. Citind această formulă, luăm act de forma ei imperativă. Fiziocrații se adresau suveranului, adică reprezentantului cel mai înalt al statului. Generația fiziocraților vorbește prima oară în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
aș lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteți să v-o exprimați." Concepția sa politică se întemeiază pe armonia dintre monarhii care dețin puterea politică și filozofii care dețin înțelepciunea. De asemenea, Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluției din 1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un inițiator al Revoluției franceze. Mari realizări îi sunt atribuite și ca istoric iluminist. În ,,Dictionnaire philosophique" (1764) și-a imaginat Senzualismul.
Personalitatea zilei: Voltaire by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80730_a_82055]
-
îl interesează foarte mult fetele bisericești", a spus Mircea Popa. Potrivit acestuia, Dughin a venit în România duminica trecută și a plecat miercuri, 25 iunie. "A treia Romă", evocata de Mircea Popa, este un element central ideologic și mistic al doctrinei eurasianiste, promovate de Dughin și de Kremlin în prezent. "A Treia Romă" a fost invocată de călugărul Filofei din Pskov, care, în anul 1510, desemna astfel Marele Ducat al Moscovei, într-o scrisoare către marele duce Vasile III, scrie sursa
Vizită NEAȘTEPTATĂ în România. Radu Tudor: E caz de SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78592_a_79917]
-
dă sentimentul forței, al trăiniciei, al măreției. Neliniștile, temerile, angoasele individului sunt lesne de înlăturat atunci când omul știe că face parte dintr-o construcție seculară și că în spatele său se află întreaga putere și destoinicie a tuturor înaintașilor săi. În doctrina multor partide de azi (în special a celor cu orientare declarat conservatoare sau populară) promovarea valorilor familiei ocupă un loc central. Or, o carte precum cea scrisă de Nicolae Șt. Noica este mai convingătoare decât orice studiu teoretic despre valorile
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
legal organe prin transplant. Cu toate acestea, refuzul acestor pacienți ca potențiali donatori a fost practicat ca o religie strictă și nu s-a realizat în nicio țară. Emi Muller, o specialistă din Africa de Sud, este cea care a rupt această doctrină și a demonstrat că transplantul între seropozitivi se poate realiza cu succes. Trebuie să ținem cont de criza de organe și de numărul mare de persone seropozitive.
Transplantul de organe între seropozitivi poate intra în legalitate - DEZBATERE () [Corola-journal/Journalistic/70324_a_71649]
-
mult. E știut, orice încercare de circumscriere ideologică a mișcărilor de extremă dreaptă de la noi e peste măsură de dificilă. (Z. Ornea constată cu mâna lui acest inconvenient.) Definite prin extaz continuu, acestea sunt lipsite de o minimă coerență programatică. Doctrina însăși se încheagă tatonant, mai degrabă din reacții spontane decât din legități. Legionarismul e liric, scria (cu umor involuntar) unul din apologeții mișcării. Pe cale de consecință, formarea sufletelor în spirit gardist reprezintă un act artistic în sine: De vreme ce legionarismul era
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
acest sentiment tragic nu se iscă în sînul creștinismului, ci la marginile lui: îndoiala se infiltrează numai în sufletul în care credința nu izbutește să adape setea de nemurire. Tragicul i se permite deci omului de azi numai la confiniile doctrinei lui Christos, numai atunci cînd sufletul oscilează între credință și necredință" (p. 43) Închizi cartea lui Gabriel Petric cu certitudinea că singurii oameni cu adevărat tragici sunt ateii. Nu e vorba de o pledoarie în favoarea ateismului, dimpotrivă, autorului îi simți
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
o "conștiință încărcată" a castei intelectuale "și asta nu poate duce decît la practici literare sau artistice de distrugere a formelor de artă considerate ca și compromise în sînul societății burgheze de către consumatorul burghez". Se află aici o interferență a doctrinelor avangardei și a marxismului. Întrucît un scriitor n-ar putea merge pînă la ultimele consecințe ale unei astfel de autodistrugeri, i-ar rămîne, conform lui Roland Barthes, trei soluții: ori să nu mai scrie deloc, "soluția lui Gribouille", "care se
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]