2,821 matches
-
semipelagianism în cadrul sinodului din Orange). Oricum, n-au lipsit momentele de tensiune atât în raporturile cu regele francilor cât și în raporturile cu papii. A murit la Arles în mănăstirea fondată de el însuși în 542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Galia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite particulare. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atât în raporturile cu regele francilor cât și în raporturile cu papii. A murit la Arles în mănăstirea fondată de el însuși în 542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Galia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite particulare. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre misterul Sfintei Treimi (De mysterio Sanctae Trinitatis), din care ne-au parvenit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de capitole ale evangheliei; ca și câteva fragmente în siriană (în operele lui Sever din Antiohia), în arabă și în etiopiană. În schimb, Chiril a compus un ciclu de Omilii despre Luca, fruct al unei concepții mai degrabă practice decât dogmatice, care nu erau însă gândite ca un comentariu complet și continuu al evangheliei (prima se referă la Luca 2, 1). Din textul grec au rămas numai serii de fragmente și trei omilii complete care au o tradiție manuscrisă proprie (omiliile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patr. 95), Città Nuova, Roma 1991. Despre exegeza lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice Înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie îi redusese mult influența și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol unde aceștia au reacționat energic la provocările lui Nestorios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nestorios (Epist. 3; ACO I, 1, 1, p. 25), Chiril îi răspunde între sfârșitul lui ianuarie și începutul lui februarie 430 printr-o a doua scrisoare adresată acestuia (Epist. 4; ACO I, 1, 1, pp. 25-28), devenită celebră ca „epistolă dogmatică”: am vorbit despre ea mai sus (p. ???). După ce conciliul este convocat de împărat, Chiril îi trimite lui Nestorios la sfârșitul lui noiembrie 430 o a treia scrisoare (Epist. 17; ACO I, 1, 1, pp. 33-42) în care, prevalându-se din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
practicat genuri literare diverse. Dacă în domeniul exegezei contribuția sa pare, în definitiv, limitată - chiar dacă trebuie să recunoaștem importanța istorică a efortului său de a ține cont, în tradiția alexandrină, de necesitatea de revenire la litera textului biblic - pe plan dogmatic, simțul formulelor și capacitatea sa instinctivă de a domina limbajul teologic sau exercitat o influență decisivă ce n-a fost totuși lipsită, așa cum am spus, de ambiguități. Capacitatea sa de a găsi în acest fel formule fericite - cu siguranță mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
septembrie 451 și transferat apoi la Calcedon (mai bine controlat de Constantinopol), unde s-au și deschis lucrările la 8 octombrie, a aprobat Tomul lui Leon și a promulgat în sesiunea a cincea (25 octombrie, în prezența împăratului) un decret dogmatic în care era adoptată formula „o singură ipostază”, net antinestoriană și preferată de alexandrini, însă, în același timp, era afirmat faptul că Cristos este „cunoscut în două naturi fără confuzie, fără schimbare, fără diviziune, fără separare și fără ca deosebirea dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de canoane dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întârziat ratificarea hotărârilor conciliului de către papă, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică, potrivit Romei, în special canonul 28), dar s-a făcut după ce adversarii formulei de la Calcedon se prevalaseră deja de inexistența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratatul Teofrast al lui Enea din Gaza; și Disputa cu iudeul Herban, legată de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre creștini și iudei. Însă genul literar cel mai caracteristic al epocii este florilegiul dogmatic. Producția marilor teologi din secolul al IV-lea dusese la crearea unei vaste biblioteci teologice și crease condițiile pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril practicase recurgerea pe scară largă la „Părinți” pentru a-și consolida pozițiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolul al V-lea este cel din scrierea Eranistes a lui Teodoret și conține 238 de citate patristice, extrase din 88 de autori; alt florilegiu era inclus în Tomul către Flavian al papei Leon. Însă aproape că nu există scriere dogmatică în care să nu existe și un apendice cu „opinii ale Sfinților Părinți”. Acestea tind tot mai mult să aibă întâietate în raport cu trimiterile la Scripturi, iar începând cu secolul al VI-lea florilegiile sunt prezentate intenționat ca entități autonome și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ezitare de partea lui Chiril și a semnat la Efes condamnarea lui Chiril; a fost unul din cei opt reprezentanți ai partidei chiriliene pe care Teodosius al II-lea i-a trimis de la Efes la Calcedon pentru a discuta chestiunile dogmatice. Episcopii reuniți în așa-zisul conciliabul de la Tars din 432 au hotărât demiterea lui, dar el a continuat să-și îndeplinească funcția și a murit în 439 potrivit lui Socrate (Istoria Bisericii VII, 48). Au rămas de la el 45 de scrisori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
commentateurs grecs de l’Octateuque et des Rois, Biblioteca Apostolica Vaticana, Cittá del Vaticano 1959, pp. 183-185; și este depășit în privința comentariilor la Pavel de K. Staab, Pauluskommentare aus der griechiscen Kirche, aus Katenenhandschriften, Aschendorff, Münster 1983; iar pentru scrierile dogmatice, de F. Diekamp, „Analecta Patristica”, Roma 1938, 73-84, unde ediția fragmentelor (pp. 73-84) este precedată de un studiu global despre Ghenadie (54-72) și e urmată de un amplu comentariu (85-108). 12. Basilius din Seleucia Episcop de Seleucia în Isauria de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
compusă din trei părți, iar ultima era consacrată tratativelor de pace dintre orientali și Chiril. Irineu îl ataca mai ales pe Chiril și deplângea totodată faptul că acesta se adresase papei Celestinus, pe care îl considera incapabil să priceapă subtilitățile dogmatice aflate în discuție. Opera s-a pierdut, însă din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o pentru a completa Collectio Turonensis (una din culegerile de documente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. aici, p. ???). În timp ce ordonanța consfințea respingerea nestorianismului și a monofizismului deopotrivă, în această circumstanță particulară lovea așadar în cel de-al doilea. O expunere teologică în care este atacat acest curent este Tratatul dogmatic contra monofiziților, compus sub formă de epistolă adresată unor călugări din Alexandria pe care patriarhul Zoil îi convertise, sau era pe cale să-i convertească, de la monofizism la doctrina calcedoniană (probabil în 542-543). Prin intermediul a numeroase citate din Părinții Bisericii, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale lui Justinian sunt editate în PG 86/1, 945-1152; însă ediții critice ulterioare sunt preferabile. Epistola către patriarhi contra lui Origen: ACO III, pp. 189-214. E. Schwartz, Drei dogmatische Schriften Justinians (AAM NF 18), Giuffrè, Milano 19732, conține Tratatul dogmatic contra monofiziților (incomplet în PG), Epistola contra celor Trei Capitole și Declarația privind dreapta credință. Textele teologice ale lui Justinian sunt adunate în M. Amelotti - L. Migliardi Zingale, Scritti teologici ed ecclesiastici di Giustiniano, Giuffrè, Milano 1977. 23. Hipațiu din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sensul simplu al enunțurilor, aceștia fac un serviciu păgânilor și ereticilor; numai unele părți sunt profeții referitoare la Cristos (II, 195) și trebuie să știm să distingem ceea ce este profeție de ceea ce nu este (II, 63). Din punct de vedere dogmatic, Isidor se revendică de la Conciliul de la Niceea și se opune diverselor erezii, combătându-i în primul rând pe arieni. Nu are preocupări notabile în materie de speculație cristologică; îl consideră pe Cristos „un Fiu din două naturi” (I, 323, cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a subliniat L. Perrone) dintr-o adâncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și - însă pe locul al doilea - Scriptura sunt recomandate ca baze ale vieții spirituale, iar asceții manifestă o evidentă rezervă față de „cărțile dogmatice” care exaltă spiritul în timp ce maximele Părinților îndeamnă la smerenie. Bibliografie. Ed. critică cu trad. în engl. a lui D. J. Chitty, Barsanuphius and John. Questions and Answers, PO 31/3, Paris 1966, s-a oprit la scrisoarea 124 din cauza morții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până la moarte. Cine e autorul, sau cine sunt autorii acestor tratate? J. Lebon, într-un studiu publicat postum prin grija lui A. van Roey, l-a identificat pe autorul tratatelor în persoana acelui Marcian căruia îi sunt atribuite trei fragmente dogmatice cuprinse în Florilegiul anonim de la Edessa, scrise după 362 și, potrivit lui Lebon, înainte de 382; el ar fi identic cu acel Marcian preamărit de Teodoret (Istoria religioasă 3) și, potrivit lui Lebon, a fost călugăr în regiunea Chalcidiană și a murit prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
suflete și de cea mai mare atenție se bucură marea temă a mântuirii și marea temă a întoarcerii Domnului care rămân și în perioada următoare teme fundamentale, de exemplu la Roman Melodul. De altfel, nu fără motiv, Roman scrie omilii dogmatice numai atunci când are ocazia și o face fără talent și originalitate, însă e puternic influențat de Basilius din Seleucia, de Efrem și de Ioan Hrisostomul. „Dacă Biserica siriană și-a extras esența dogmaticii sale, fie ea ortodoxă sau eretică, din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de filosofi păgâni, încă active în epoca sa. În imnurile sale, se mai găsesc referiri la cutremurele din 551 și 554. Ar fi imposibil să ne întoarcem pe firul timpului pentru că nu există la Roman nici o mențiune privitoare la problemele dogmatice (cum e monotelismul sau la iconoclasm). În fine, nașterea sa va trebui plasată între 466 și 493, dacă e adevărat că era deja diacon când s-a dus la Constantinopol în vremea lui Anastasios. Pe atunci, Berit era un important
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perfectului „suveran”, o concepție referitoare la „bunul împărat” creștin. În orice caz, atenția sa e îndreptată mai cu seamă spre tulburările din sânul Bisericii și, cu toate acestea, când povestește luptele dintre ortodocși și eretici, el nu aprofundează niciodată chestiunile dogmatice de care rămâne străin. Socrate încearcă să expună faptele simplu și limpede. El spune că vrea să renunțe la orice încercare de înfrumusețare retorică și că nu dorește decât să fie înțeles fără dificultate. De multe ori transcrie ad litteram
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
observă că Eusebiu, istoricul care își scrisese opera cu două secole înainte și care în vremea lui era considerat încă o autoritate, nu fusese capabil să-i îndrepte pe cititorii săi către adevărata credință. Evagrie e foarte interesat de chestiunile dogmatice pe care le înțelege foarte bine și lui îi datorăm cunoașterea, din perspectiva sa istorică, a controversei nestoriene și a celei monofizite, pe care ne-o prezintă chiar până la ramificațiile sale târzii. Oricum, Evagrie e preocupat și de problemele istoriei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scolii care s-au păstrat în Catene. Acesta are forma unui comentariu aproape complet și pare să fie o solidă lucrare de exegeză. Amoniu a examinat și explicațiile pe care le considera greșite și a încercat să stabilească și conținutul dogmatic al textului pentru a respinge diversele erori doctrinare. Mai puțin importantă este o altă operă a sa din care ne-au parvenit doar fragmente și care e structurată ca un Comentariu (sau mai degrabă, poate, ca o serie de Note
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi găsite în repertoriile specifice. Se bucură de un succes tot mai mare mai degrabă o altă formă literară care era practicată deja de multă vreme, aceea a „Întrebărilor și a Răspunsurilor” axate pe probleme cu conținut religios, în general dogmatic și exegetic. Și acest gen literar va ocupa un loc fundamental în sistemul cultural bizantin. Exegeza alegorică rămâne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au epuizat (sau rămăseseră valabile poate doar în școala
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestui Comentariu, ar fi fost originar din Tricca, oraș din Tesalia. Alții susțin însă că originar din Tricca ar fi fost autorul rezumatului și nu Ecumenius. Din opera lui Ecumenius pot fi extrase alte câteva elemente privitoare la concepțiile sale dogmatice: orientarea sa ar fi fost monofizită; ar fi susținut, în afară de unitatea Persoanei și a ipostazei lui Cristos, și unitatea energiei; Ecumenius s-ar sprijini mai ales pe Chiril din Alexandria atunci când susține că Isus Cristos „provine din două naturi” și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]