KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

doi bănuți amărâți. Și ce, eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și umane cât or pofti! Dar ascultă la mine: cerșetorii nu dispar cu una cu două! Să știi dom-le: eu sunt un vagabond care a citit vreo două mii de cărți din scoarță În scoarță...și cerșesc pentru că așa am eu chef. Dumneata Îmi spui că noi vom dispărea? Veți dispărea voi, pensionarii. O să munciți până la optzeci de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

ca o săgeată pe aleile laterale ca să prindă menajerele pioase în drum spre biserică, femeile care peste săptămână stau toată ziua pe la casele altora, iar seara se încuie în casă de teama lui. „E-e!“, strigă careva, „uite-l pe dom’ Asigurări!“ și până și copiii își iau tălpășița - copiii, zice el dezgustat, păi, spune și tu, ce speranțe mai au și cioroii ăștia de să îmbunătățească vreodată soarta? Cum or să se salte și ei vreodată din nevoi, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mai lasă pe maică-sa să-i zică căcuță, că, vezi tu, Doamne, a ajuns om mare? Ce crezi că face maturul de fi-tu când nu stă nimeni cu ochii pe el? — Da’ chiar nu mă lăsați în pace, dom’le? răcnește tata. Lăsați-mă, dom’le, să-mi tihnească, să-mi fac și eu treaba. — Stai să vezi ce-o să se-ntâmple când o s-audă taică-tu cu ce te ocupi, sfidând cea mai elementară normă sanitară. Răspunde-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-i zică căcuță, că, vezi tu, Doamne, a ajuns om mare? Ce crezi că face maturul de fi-tu când nu stă nimeni cu ochii pe el? — Da’ chiar nu mă lăsați în pace, dom’le? răcnește tata. Lăsați-mă, dom’le, să-mi tihnească, să-mi fac și eu treaba. — Stai să vezi ce-o să se-ntâmple când o s-audă taică-tu cu ce te ocupi, sfidând cea mai elementară normă sanitară. Răspunde-mi la întrebare, Alex. Ești deștept foc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nu se putea stăpâni să ni-l tot bage - din prima ei zi de lucru la Boston & Northeastern, cum că vrea să vadă și ea cum e o mâncare evreiască adevărată. Până la urmă, maică-mea n-a mai rezistat: — Bine, dom’le, adu-o - dacă e chiar așa căpiată, o să-i dau să mănânce. Să fi rămas el un pic surprins? Cine știe? În orice caz, femeii i s-a pus pe masă o mâncare evreiască. Cred că în viața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
noi! — Tăticu’ a făcut ceva îngrozitor, plânge maică-mea - sau poate că doar îmi imaginez eu chestia asta. Nu cumva zice, mai curând: — Ah, micul Alex iar a făcut ceva îngrozitor, tăticule... În orice caz, o ia pe Hannah (auzi, dom’le, pe Hannah!), pe care până-n clipa aceea n-am considerat-o niciodată a fi obiectul real al iubirii cuiva, o strânge la piept și începe să-i copleșească cu sărutări moaca tristă și neiubită, spunând că fetița ei e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cine știe ce săpături ca să-ți dai seama care-i treaba cu indivizii ăștia - își poartă bătrânul lor inconștient pe mâneci! Parcă o văd pe doamna Nimkin plângând la noi în bucătărie: — De ce? De ce? De ce ne-a făcut una ca asta? Auzi, dom’le! Nu ce i-om fi făcut noi lui, aș nici vorbă - de ce ne-a făcut el una ca asta nouă? Nouă! Care ne-am fi dat și sufletul din noi ca să-i asigurăm fericirea și să facem din el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
prevenirea discriminării, pentru promovarea înțelegerii și respectului reciproc“ - iată obiectivele generoase ale comisiei mele așa cum sunt ele definite de hotărârea Primăriei)... și totuși, știi ce vreau să spun, într-un fel nu sunt pentru ei chiar perfecțiunea întruchipată. Ei, poți, dom’le, să admiți așa ceva? Câte au făcut ei pentru mine, câte sacrificii, și cât se laudă cu mine, și sunt cea mai bună firmă (zic ei) de relații publice pe care putea s-o aibă vreodată un copil și, când-colo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
simt copleșit la cea mai mică turbulență? Oare de ce se iscă iadul în sufletul meu la cea mai mică deviere de la convențiile respectabile? Când, de fapt, urăsc convențiile astea împuțite! Când, de fapt, nu dau doi bani pe tabuuri! Doctore, dom’ doctor al meu, ce zici, HAI SĂ PUNEM ID LA LOC ÎN YID! Eliberează libidoul acestui evreiaș simpatic, hai, te rog! Dacă e cazul, poți să majorezi și prețul - plătesc oricât! Dar m-am săturat să mă fac mititel în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Jack! Vino-ncoa’ repede! Uite, uite-acolo, pe jos, lângă pantoful lui! Tata dă buzna din baie în bucătărie, cu pantalonii pe vine și cu Newark News în mână, deschis la pagina de decese. — Ce s-a mai în tâmplat, dom’le? Ea scoate un țipăt ascuțit (ăsta-i răspunsul ei) și arată cu degetul sub scaunul meu. — Ce-i asta, musiu, vreun banc tâmpit, de licean? mă ia tata la trei păzește - ce caută chestia aia neagră, de plastic, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Maguires, capitolul despre Wobblies -, ci întreaga istorie a brutalității și terorii practicate de către, dar și îndreptată împotriva clasei muncitoare americane, din care provenea ea. Nu citise nicicând o carte intitulată USA? Mortimer Snerd: „Bleah, io nu citesc niciodată n’ica, dom’le Bergen“. I-am cumpărat, așadar, un Dos Passos cartonat, din colecția Modern Library. Simplu, mi-am zis eu, mergi pe ceva simplu dar instructiv, înălțător. Ah, sunt sigur că nu-ți scapă latura visătoare. Textele? Sufletele negrilor de W

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în sinea mea îmi zic „Uf, băiețică, dă-i papucii, ce mai stai - dacă vrei o doamnă în locul unei pizde, ia-ți frate o doamnă. Cine te oprește? Pentru că, după cum știm, acest mare oraș colcăie de fătuțe total diferite de dom’șoara Mary Jane Reed, de tinere promițătoare, imaculate, nedepravate - sănătoase, de fapt, ca niște lăptărese. Știu asta, fiindcă acestea i-au fost predecesoarele - numai că nici ele nu au reușit să mă satisfacă. Nici ele nu erau în regulă. Crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de clar: Fiindcă tu nu știi să navighezi în voltă și habar n-ai ce-i aia o velă mare triunghiulară, fiindcă tu n-ai avut niciodată haine de seară și n-ai fost niciodată la o serată mondenă... Da, dom’le, dacă aș fi și eu vreun zdrahon de goi blond cu costum de călărie roz și cu cizme de vânătoare valorând câteva sute de dolari, n-avea grijă că mi-ar lua-o la cioc urgent, sunt convins! Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

pe fețele de masă puse deja pentru cină. „Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul“. Trecu pe lângă șirul de nume fără să-i arunce vreo privire. Rutina Îi era cunoscută. Numele treceau În urmă, la nivelul ochiului, ca niște minarete, cupole sau domuri ale orașelor În cauză, fără să ofere găzduire permanentă unuia din rasa lui. Conductorul, după cum se și așteptase, era un individ posac. Trenul e foarte aglomerat, spuse el, deși Myatt știa că minte. Era aprilie și era mult prea devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mai bună pe lângă noi. Se Înscriseră Într-un sens giratoriu, pe după un polițist miniatural ce sta pe o cutie și dirija circulația, după care urcară o colină. Sub ei, Între un bloc bizar și gol și un stâlp de telegraf, domurile Moscheii Albastre se ridicau ca un ciorchine de bule de săpun azurii. Domnul Stein Încă nu se simțea prea În largul lui. — E bine pentru o fată, repetă el. Și În ultima vreme firma mi-a ocupat tot timpul. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

poartă nimic. Și se poate vedea că și-a ras părul dintre picioare. Din acest loc îmi scriu astăzi povestea. De aici, dintr-un bufet de pe șosea, în timp ce discut cu martorii oculari din Welburn, New Mexico. Îl am alături pe dom’ sergent, un polițist irlandez bătrân și plin de riduri. Pe masa noastră e și ziarul local, în care se poate vedea un anunț care zice așa: În atenția clienților magazinelor de mobilă All Plush Interiors „Dacă ați găsit păienjeni veninoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în piese de mobilier tapisate pe care le-ați achiziționat recent, vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. După care dă un număr de telefon unde puteți suna, dar degeaba. Pielea de pe gâtul lui dom’ sergent atârnă într-un asemenea hal, încât, dacă-l apuci de ea, când îi dai drumul, rămâne atârnând. Ca să și-o așeze la loc, ar trebui să se uite în oglindă. Și puhoaiele de oameni sosesc în continuare în oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
când îi dai drumul, rămâne atârnând. Ca să și-o așeze la loc, ar trebui să se uite în oglindă. Și puhoaiele de oameni sosesc în continuare în oraș. Oamenii se roagă în genunchi să fie încă o dată martorii unei apariții. Dom’ sergent își împreunează cazmalele și se preface că se roagă, trăgând cu ochiul în lături, pe fereastră; tocul pistolului e deschis, cu arma încărcată și pregătită pentru o partidă de tir la țintă mobilă. După ce a terminat de scris pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dispărut peste munți, dincolo de linia orizontului. Și dusă a fost. Nu poți totuși să crezi tot ce citești în ziar. Madona Zburătoare nu a fost o minune. A fost o vrajă. Aici nu e vorba de sfinți, ci de vrăji. Dom’ sergent și cu mine nu ne aflăm aici ca martori. Suntem niște vânători de vrăjitoare. Iar aceasta nu e o poveste despre ce se întâmplă aici și acum. Eu, dom’ sergent, Fecioara Zburătoare. Helen Hoover Boyle. Povestesc de fapt cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vrajă. Aici nu e vorba de sfinți, ci de vrăji. Dom’ sergent și cu mine nu ne aflăm aici ca martori. Suntem niște vânători de vrăjitoare. Iar aceasta nu e o poveste despre ce se întâmplă aici și acum. Eu, dom’ sergent, Fecioara Zburătoare. Helen Hoover Boyle. Povestesc de fapt cum ne-am cunoscut. Cum am ajuns aici. Capitolul 2 Trebuie să răspunzi la o singură întrebare. La absolvirea facultății de jurnalism, trebuie să-ți imaginezi că ești reporter. Să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
apă, îi spun. Oferit de un agent de asigurări. Notaseră pe el programarea copilului la pediatru. Și următorul examen al mamei la fără frecvență. Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice: — N-am fost eu. Ridică trei degete, unindu-și degetul mare și degetul mic, și zice: Pe cuvântul meu de vrăjitoare. Jur. Capitolul 18 În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, mă aflu lângă Biggs Junction, în Oregon. Dom’ sergent și cu mine suntem parcați pe marginea Autostrăzii 84; am azvârlit o haină veche de blană pe acostamentul șoselei, lângă mașină. Haina de blană, mânjită cu ketchup și bâzâită de muște, e momeala noastră. Săptămâna asta în tabloide a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și le vorbește în șoaptă. La două minute după ce fuseseră niște zdrențe de blană și oase, hrană pentru coțofene și ciori, căprioara, câinele sau ratonul o ia la fugă, întreg, vindecat, în perfectă stare. Ceva mai jos de noi, de dom’ sergent și de mine, pe autostradă, un bătrân își trage camioneta pe dreapta. Iese din cabină, se duce în spate și ia de acolo o pătură. Se așază pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un câine mort. O grămadă cârlionțată de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc. Bătrânul se lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană maronie. Se ridică și se uită în lungul autostrăzii, în amândouă părțile. Se întoarce în cabina camionetei și-și aprinde o țigară. Așteaptă. Așteptăm și noi, dom’ sergent și cu mine. Asta este; am ajuns o săptămână mai târziu. Întotdeauna cu un pas în urmă. După ce s-a întâmplat deja. Prima apariție a Mântuitorului de pe Șosea a fost semnalată de o echipă de muncitori care ridicau un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]