KorAP: Find »[drukola/base=dominație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...262 >

6,536 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

ceea ce explică în bună măsură introducerea limbii slavone în cultul bisericilor din nordul Dunării. Introdusă ca limbă de cult în secolul al X-lea (cf. Panaitescu), slavona a rămas în biserica românească și după asimilarea completă a acestora de către autohtoni. Dominația bulgară în nordul Dunării, în secolele IX-X, concretizată în înființarea episcopiilor pe linia fluviului, precum cea de la Dârstor-Dristra și Bodinis-Vidin, a contribuit și mai mult la întărirea legăturilor între cele două maluri. Acestea au fost împrejurările în care s-a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
hunii, bulgarii, anții. După venirea avarilor, în regiunile din nordul Dunării de Jos mai acționau doar sclavinii (slavi) care reiau atacurile împotriva Imperiului, mai ales după 567, când avarii se instalează durabil în Câmpia Panoniei, dar exercită în continuare o dominație nominală asupra nordului Dunării. Astfel, în 580, se produce o mare invazie slavă în sudul Dunării, multe teritorii sunt jefuite, iar unele grupuri de slavi încercau să se așeze definitiv în sud. O parte din sclavinii din regiunea Dunării de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
deoarece slavii duceau o viață țărănească simplă și se limitau la schimbul în natură, iar legăturile lor comerciale erau orientate spre nord și apus, nu spre sud (Imperiu). Astfel, tezaurele de monede romane sunt tot mai puține pe măsura întăririi dominației slave la nord de Dunăre. După împăratul Justin II (565-578), moneda romană aproape dispare pentru mai multer secole (VII-X). Economia de schimb în natură a slavilor, autarhică, a pus capăt legăturilor comerciale cu Imperiul. Simbioza româno-slavă este prezentă în Transilvania

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
colonizați în sudul Dunării, apoi mutați în Italia. Așadar, la începutul secolului al VII-lea, se părea că o nouă ordine, definitivă, s-a constituit, cu redobândirea malului stâng (nordic) al Dunării și cu puternica organizare a Dalmației romane-avem o dominație bizantină permanentă peste râu, pe ambele maluri. Se pare că Imperiul, mai ales după cedarea provinciei către bulgari (vezi mai jos), a operat o adevărată strămutare pe malul stâng a așezărilor sale, pentru a fi și mai departe stăpân peste

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
deluroasă-deal, ca și podgorie, sunt cuvinte slave-și în cea de munte, până în văile cele mai ascunse. De această dată, năvălitorii (slavii) se instalează efectiv în ținuturile ocupate și pretutindeni-asistăm la o colonizare slavă. Nu este vorba numai despre o dominație politică, ca până atunci, și de unele grupuri reduse de populație, stabilite în mijlocul autohtonilor, ca pe vremea sciților, celților și sarmaților din vechime. De fapt, este o luare în stăpânire reală, prin așezări numeroase, pe întreaga întindere a pământului românesc

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acestor "păgâni" (bulgari), au formulat o judecată severă pentru această "rușine" (tratatul din 681)-cedarea din partea Împărăției universale față de acest "popor barbar și venetic", față de "această pacoste" (Iorga). Care era realitatea social-politică în sudul Dunării, după 679-681 ? Triburile slave sub dominație bulgară, obotriții sau predenesensii și-au păstrat autonomia față de năvălitorii turanici. "Statul" bulgar, ca și cel hun și avar, ca și orice creațiune turcească, folosea pe lângă comandanți de cetăți, colectori de tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Jiricek notează: "Numele Sabin sau Savin aparține onomasticei latine și el făcea parte din populația romanizată a regiunii" (apud Panaitescu, p. 188). Slavizarea și creștinarea se împlinesc și se împletesc, în secolul al IX-lea, cu feudalizarea societății bulgare.8 Dominația bulgară în nordul Dunării Avarii erau așezați în pusta panonică, dintre Dunărea mijlocie și Tisa, și primeau dijme (tributuri) de la supușii lor din Panonia și Dacia de nord-vest. Dar, în 796, Carol cel Mare a atacat și a distrus ringul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunăre și Tisa chiar-de atunci, slavii care au trecut sub stăpânirea francilor începură să numească pe regi și împărați, "crai" sau "cral". Populația romanică și cea slavă din fosta Dacia (nordul Dunării), supusă înainte avarilor, trece acum, după 803, sub dominația ("suzeranitatea") statului bulgar, în aceleași condiții în care mai înainte aparținuse avarilor. Un scriitor bizantin spune explicit că "avarii fiind învinși de franci, Krum și bulgarii i-au luat în robie pe cei rămași", adică rămășițele avare alungate peste Tisa

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
crescătoare de vite. Drumul sării ardelene trecea prin Ungaria, Rusia sud-carpatică și Slovacia. Și alte izvoare contemporane, precum vechiul Chronograf rus, tratatul regelui englez Alfred și Constantin Porfirogenetul, amintesc de vecinătatea Moraviei cu Bulgaria, ceea ce înseamnă că, în secolele IX-X, dominația (suzeranitatea ) bulgară se întindea peste întreaga Dacie până la Tisa. Viața Sf. Naum, ucenic al Sf. Chiril și Metodiu, povestește despre supunerea Moraviei Mari, la începutul secolului al X-lea, de către unguri (vezi mai jos), adăugând apoi "cei pe care nu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vezi mai jos), adăugând apoi "cei pe care nu i-au prins ungurii, au fugit în Bulgaria", de unde rezultă fără echivoc vecinătatea acesteia cu Moravia. Trecerea fugarilor moravi în Bulgaria se putea face numai prin nordul Transilvaniei.11 Prin urmare, dominația, mai mult reală decât nominală, a Bulgariei în nordul Dunării, în tot cursul secolului al IX-lea, este mai presus de orice îndoială. Ne putem întreba: cât a durat această dominație? Cum populația autohtonă, românească și slavă, nu putea s-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
putea face numai prin nordul Transilvaniei.11 Prin urmare, dominația, mai mult reală decât nominală, a Bulgariei în nordul Dunării, în tot cursul secolului al IX-lea, este mai presus de orice îndoială. Ne putem întreba: cât a durat această dominație? Cum populația autohtonă, românească și slavă, nu putea s-o înlăture, dominația bulgară avea să înceteze numai prin înlocuirea ei cu o altă dominație. Astfel, instalarea pecenegilor la sud și est de Carpați, la începutul secolului al X-lea, a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
reală decât nominală, a Bulgariei în nordul Dunării, în tot cursul secolului al IX-lea, este mai presus de orice îndoială. Ne putem întreba: cât a durat această dominație? Cum populația autohtonă, românească și slavă, nu putea s-o înlăture, dominația bulgară avea să înceteze numai prin înlocuirea ei cu o altă dominație. Astfel, instalarea pecenegilor la sud și est de Carpați, la începutul secolului al X-lea, a pus capăt supremației bulgare în nordul Dunării. În același timp, după 900

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al IX-lea, este mai presus de orice îndoială. Ne putem întreba: cât a durat această dominație? Cum populația autohtonă, românească și slavă, nu putea s-o înlăture, dominația bulgară avea să înceteze numai prin înlocuirea ei cu o altă dominație. Astfel, instalarea pecenegilor la sud și est de Carpați, la începutul secolului al X-lea, a pus capăt supremației bulgare în nordul Dunării. În același timp, după 900, ungurii pătrund în Moravia și apoi în Transilvania. Stăpânirea bulgară în nordul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În 813, Krum a asediat Adrianopol și a deportat 10-40.000 de locuitori bizantini, pe care i-a așezat în "Bulgaria de dincolo de Dunăre". În tot cursul secolului al IX-lea și până la venirea pecenegilor, statul bulgar a exercitat o dominație nominală la nord de Dunăre. Cei surghiuniți în nordul Dunării au rămas aici până în vremea împăratului Teofil, când Bizanțul a trimis corăbii și, cu toată împotrivirea bulgarilor și ungurilor, au fost îmbarcați și aduși în Imperiu. Deportarea efectuată de bulgari

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
triburi de neam turcic. Dar, prin secolul al VIII-lea, ei au coborât pe cursul inferior al Volgăi și s-au stabilit în regiunea Bașchiriei, numită de misionarii occidentali (latini), "Magna Hungaria". În vremea aceasta, ei au intrat în orbita dominației chaganatului chazarilor. Contactele îndelungate și statornice cu bulgarii, chazarii și alte comunități turanice au influențat pe unguri în planul limbii și în modul lor de trai. Astfel, ei și-au însușit numeroși termeni din alte limbi în economie, ocupația lor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Magyar, Kurt-Gyarmat, Tarjan, Jeno, Ker, Keszi. Ei venerau diverse spirite, aveau practici arhaice, precum jertfe de animale, aduse zeităților lor-un rol important îl aveau ceremonialurile șamanice. Ungurii practicau înhumarea în morminte plane.21 Cât timp s-au aflat sub dominația chazarilor, ungurilor li s-a impus o serie de îndatoriri militare și de altă natură. Dar ei și-au continuat expedițiile mai ales împotriva slavilor și rușilor, care le plăteau tribut. În vremea aceasta, secolele VIII-IX, aflați în sudul Europei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
părinților lor", aproape de Salonic. Această dublă migrație, orice am crede despre ea, arată că a existat un du-te-vino permanent al prizonierilor și emigranților de pe un mal pe celălalt al Dunării, cu toată invazia slavilor sau tocmai din cauza ei. Nici instaurarea dominației bulgare asupra slavilor sud-dunăreni, la sfârșitul secolului al VII-lea (679-681), nu a reușit să-i pună capăt-după Simion Logotetul, la începutul secolului al IX-lea, Krum mai înființa încă o "Macedonie" în Valahia dunăreană (Muntenia), cu o populație adusă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nu a fost numai urmarea operei de cucerire (106-275) și nu a fost ștearsă prin evacuarea militară și administrativă (275), datorită folosirii latinei, mai mult decât datorită coloniștilor, veterani și cetățeni romani, ea a reușit să supraviețuiască și după încetarea dominației politice a Imperiului în nordul Dunării. În secolul al IV-lea, "Romania" răsăriteană depășea spre nord limitele Imperiului de Răsărit, dar centrul ei era pe malul drept al Dunării, unindu-se cu regiunile romanizate din sud-originea nucleului romanic de pe valea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
adevărat național de "rumân" a avut un sens peiorativ, sub aspect social: este vorba despre rumânii din documentele secolelor XVI-XVII, adică țăranii legați de glie. Aceasta s-ar explica prin reminiscența unei situații sociale și politice anterioare ce amintea de dominația, la nordul Dunării, a slavilor asupra autohtonilor romanici (români), obligați să plătească dări și tribut dominatorilor învingători (slavi). Pe de altă parte, dacă cercetăm numele poporului român, observăm că el nu provine nici din numele unei provincii a Imperiului, nici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și cele de structurare politică-teritorială din spațiul extrași intra-carpatic.5 Evoluția societății românești până la mijlocul secolului al XIII-lea a fost influențată de consecințele impactului ultimului val de migratori, care sfârșește cu invazia mongolă din 1241, și de extinderea dominației regatului ungar în Transilvania. Pătrunderea nomazilor de stepă a avut consecințe agravante, mai ales asupra teritoriilor extracarpatice, iar românii intracarpatici au fost încadrați în instituțiile și structurile administrației feudale ungare. Această complexă situație politică a avut consecințe majore pentru societatea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
prin faptul că Dobrogea a făcut parte efectivă din Imperiu, odată cu revenirea acestuia la Dunăre, în secolul al X-lea. Așezările-cetăți din zonă aveau aspect urban (peste 80 de "goroduri", spun cronicarii ruși), în timp ce în nordul Dunării și sudul Moldovei, dominația Bizanțului era mai mult nominală (indirectă)-aici au pătruns pecenegii, în secolul al X-lea. În afara Dobrogei, s-au mai descoperit monede bizantine în 50 de localități, 14 în Muntenia, 10 în Oltenia, 18 în Moldova, 6 în Basarabia și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
50 de localități, 14 în Muntenia, 10 în Oltenia, 18 în Moldova, 6 în Basarabia și 8 în Transilvania. În secolele IX-XI, frecvența monedei bizantine este mult sporită-încă în secolul al IX-lea, monedele acestea erau puține datorită impactului avaro-bulgar, dominației acestora, dar, odată cu a doua jumătate a secolului al X-lea, numărul lor creștea considerabil ca urmare a intensificării schimburilor economice cu Bizanțul. Moneda Imperiului domina aproape în exclusivitate piața locală, ca monedă curentă cu valoare circulatorie. Au circulat în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
stăpânitoare (boier, cneaz, jupan) sunt toate de origine slavă, indică pe stăpânii de pământ, ceea ce dovedește același lucru. În sfârșit, dar semnificativ, denumirea dată în Țara Românească, țăranilor dependenți, rumânii, arată fără nici o îndoială că, într-o vreme, la începutul dominației slave, o clasă stăpânitoare de alt neam și altă limbă s-a așezat (suprapus) peste obștile "romanice", care au ajuns în felul acesta în stare de dependență. N. Bălcescu nota în același sens: "rumân, după obiceiul în vigoare, în Europa

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și nașterea relațiilor feudale în spațiul românesc. Un rol însemnat în accentuarea diferențierii sociale l-a avut funcția social-politică încredințată unor fruntași ai obștei, învestiți cu puteri mari-această autonomizare a funcției față de obște avea să ducă, în perspectivă, la dominația asupra ei. În paralel cu diferențierea socială, care a dus la instituirea relațiilor de aservire în obște, s-a desfășurat diferențierea economică (de avere), ceea ce a dus la acumularea de bogății-germen al destrămării obștei ca unitate economică și socială anterior

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
proprietatea) individuală asupra lotului de pământ (arabil) primit de către membrii ei, adică proprietatea obștească și cea privată, au creat condițiile obiective favorabile diferențierii. Funcțiile sociale deținute de unele persoane, obligațiile membrilor obștei față de aceste persoane, consecințele materiale concrete ale instituirii dominației politice a alogenilor au adâncit diferențierea socială deja existentă.16 Aceasta a dus la însușirea de către fruntașii obștei a unor posesiuni individuale de pământ, sfârșind prin aservirea materială (economică) a unor membri mai săraci ai ei, până atunci liberi. Progresul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]