9,274 matches
-
fie calm, să se adune. Nu-i venea deloc ușor să ducă la capăt o discuție amânată. Dar odată și odată trebuia să ajungă la punctul terminus. Acum, în plus, era motivat și de ultimele informații privitoare la fidelitatea acestei domnișoare. - E cam frig, zise Olga. - Da, așa e, răspunse Alex, fiind prezent numai fizic alături de ea. Dialogul se închega greu. Apele păreau a fi prins deja o pojghiță de gheață. Bănuind că așteptarea îi încărcase bateriile cu energie negativă, Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o ieșire, dar cum nu găsi, îi pronunță numele cu înduioșare: - Alex! - Și peste acestea toate iată a venit și gestul tău din seara aceasta prin care ai pus capac bunului nume de care se cere să se bucure o domnișoară. Olga rămase fără replică. Reuși totuși să spună: - Alex, Alex, dacă ai ști cât te iubesc! El continuă, fără a ține seama de această declarație golită de sens. - Ți-ai deteriorat și mai mult imaginea, devenită și așa puțin fotogenică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fi prins în tentaculele de caracatiță ale farmecelor ei oferite cu o dezinvoltură dezarmantă. În seara aceea, limpezit, Alex luă hotărârea să-i ceară mâna Inei. Pe lângă informațiile dobândite în ultima vreme despre Olga, care îl despărțiseră sufletește de această domnișoară, întâlnirea cu Tony umpluse paharul. Știa acum mai mult ca oricând că locul conferit Inei, de-a lungul timpului, era unul meritat pe deplin. Își dădea seama că în sufletul lui dragostea pentru Ina era una plină de lumini. Numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Te-ai fi supărat, nu? - Cu siguranță! - Te rog să mă scuzi. Hai să fim serioși: cine-i fericita!? - Ce să mai lungim vorba, vecina ta, Ina! - Nu mai spune? Da’ știi că are gusturi rafinate băiatu’! Mai rar o domnișoară atât de stilată, de... Înseamnă că în curând vom avea o nuntă în cartier. Și eu cu ce te pot ajuta? - Am venit să te consult nu ca avocat, ci ca prieten. - Bine, bine, inginerule, și care-i baiul? - M-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
instrumentar. - Cum asta? Tu ești atât de grijulie! Astăzi nu pari a fi cea din toate zilele... Tocmai când fetele vorbeau de trusa dispărută, ușa oficiului se deschise și în cadrul ei apăru o pacientă ce purta în mână cutia nichelată : - Domnișoară Ina, ați uitat asta la noi în salon, pe patul meu... - Da, da, acum îmi amintesc. După ce se închise ușa, Ina își reproșa că măcar nu i mulțumise cum s-ar fi cuvenit acelei femei... Apoi încercă să-i explice
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în loc. Olga cobora, Alex urca scările. Se priviră de parcă ar fi vrut să se studieze reciproc, apoi Alex începu să urce câteva trepte, pe când Olga rămase pe loc, ca o stană de piatră, acolo unde o prinsese neașteptatul moment. - Bună-ziua, domnișoară Dragomir! Olga stătu o clipă fără să răspundă imediat la salut. Câtă vreme era domnișoara Dragomir, și nu Olga, lucrurile erau mai mult decât clare. Se hotărî totuși să răspundă, folosind un ton persiflant: - Nu prea pare a fi bună
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
reciproc, apoi Alex începu să urce câteva trepte, pe când Olga rămase pe loc, ca o stană de piatră, acolo unde o prinsese neașteptatul moment. - Bună-ziua, domnișoară Dragomir! Olga stătu o clipă fără să răspundă imediat la salut. Câtă vreme era domnișoara Dragomir, și nu Olga, lucrurile erau mai mult decât clare. Se hotărî totuși să răspundă, folosind un ton persiflant: - Nu prea pare a fi bună, domnule inginer Georgescu, s-ar putea să plouă și chiar să vină și vreo furtună
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aceștia întreceau până și clădirea cu cele cinci etaje ale Poștei. Alex, sigur pe sine, știind că nimeni nu are dreptul de a-l supune unui rechizitoriu, și mai ales în public, răspunse impasibil: - În afară de Ina n-am promis nici unei domnișoare că o voi conduce la altar. Când Olga îl auzi pronunțând numele Inei cu atâta dezinvoltură, ochii ei dobândiră culorile nopții. Chiar Alex îi apăru într-o ceață din care cu greu îi putea desluși chipul. Răscolită de acest neașteptat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
repede. În încăpere intră omulețul misterios, foarte elegant îmbrăcat și cu umbrela în mână, și așteaptă să-i fie simțită prezența. Durează câteva minute până cel de la masa de scris se întoarce și îl privește lung, fără să spună ceva. Domnișoara Vera este aici. Să-i spun să intre? Vera e deja aici. E prea devreme, încă nu am terminat. Atunci să-i spun să plece? Nu, cum să-i spui așa ceva? Poftește-o înăuntru. Omulețul ieși încet, în locul său își
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ușa se deschise și în cadru se ivi omulețul care o condusese la venire. Avea impresia că stătuse acolo pe tot parcursul discuției lor și că acum zâmbește satisfăcut, știind ce vorbiseră. — Îmi permiteți? — Desigur. Condu-o, te rog, pe domnișoara Vera. — Nu este nevoie, interveni ea. — Insist. Vera se lăsă condusă până la ușa de la ieșire. Spațiul se dilatase, toate obiectele de mobilier erau prea departe unele de altele, iar lumina înțepa neiertătoare fiecare unghi ascuțit. Omulețul continua să zâmbească, iar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
iar lumina înțepa neiertătoare fiecare unghi ascuțit. Omulețul continua să zâmbească, iar ea credea că râde de ea, că era satisfăcut de faptul că acceptase să nu-i spună nimic lui, doar ca el să aibă ultimul cuvânt. — Respectele mele, domnișoară. — Iertați-mă că vă întreb. — Nu face nimic. — Mi-ați putea spune care este numele dumneavoastră? Nu-mi amintesc să fi făcut prezentările în seara aceea. Și mi s ar părea cel puțin ciudat să nu fi reținut numele persoanei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un șarpe pe un nisip fierbinte din deșert. - Dacă duduia n-o să moară, eu mor sigur, domnișoară asistentă. - N-ai să mori! Ai să aduci pe lume un copil frumos cu care o să se mândrească toată șatra! - Spui mata așa, că nu te afli în poziția noastră, și făcu un gest discret prin care o situa și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ținu ca tot ceremonialul căsătoriei să se desfășoare la Pitești și ca mama Olgăi să fie invitată ca oaspete de onoare. El urma să se ocupe de tot ce incumbă pregătirea și desfășurarea unei nunți de rang înalt. Vestea că domnișoara asistentă Olga Dragomir se căsătorește cu un domn din lumea mare se răspândi în progresie aritmetică în tot spitalul, ba încă depăși granițele acestuia, făcând ocolul orașului. Ina se bucură. O felicită și-i ură să aibă parte numai de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
arborii din parc, încât, nu ți-ar mai fi venit să rămâi nici o clipită în casă. Adia și un pui de vânt, mai mult o boare, care-l legăna, pe om, în valurile cele mai încântătoare ale vieții. și pe Domnișoara Secretară o cutremurau valuri de bucurie, de fericire, de plăcere, dar, și de un zbucium cum nu mai trăise, niciodată, în patruzeci de ani. Mergea pe alee, dar, parcă nu era pe alee; mergea prin seară, dar, parcă nu era
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cale nu e Sinistră veste a străbătut iute orașul, stârnind: ba groază, ba umor, ba neluare în seamă. Elena; statuia vie a însăși dreptății, cinstei și corectitudinii; Elena, deci, să fie arestată pentru crimă?! De necrezut! Cum, de necrezut, dacă domnișoara, în etate de un sfert de secol frumoasa frumoaselor și vestita vestitelor de pe lume, se afla în penitenciar?! O fi. Dacă lumea latră la unison, dacă presa i se alătură, dacă întreaga suflare nu are altceva pe buze, în această
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
surori - diploma de a fi născut mai mulți copii decât alte femei de prin zonă. A sosit vremea când s-au implinit șaizecișicinci de ani de la căsătoria bătrânului cu matușa Boc. Au primit și ei o diplomă. Ultimei, unei frumoase domnișoare , din acest arc de familie, i-a fost decernată diploma de nepoțica din urmă a mărețului Emil. Cu privire la diploma lui , a lui Emil, încă nu s-a stabilit pentru ce, anume, să-i fie decernată. Se mai așteaptă. Să se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sibarit sfertodoct), G.Horodincă ( savantă cocoțată), nimfa exasperată și crudelă Nina Cassian, elegiacul bașbuzuc Jebeleanu” ș.a.m.d. Morala ? Nu credeți În nimeni : Într-o zi, cineva vă va demonstra că bine faceți... Citeam, nu de mult, o cronică a domnișoarei Mihaela Michailov, apărută În Suplimentul de Cultură . E un supliment bun . Dar, pe alocuri, bizar. Să mă explic : persoana sus citată, o fată realmente drăguță ( dacă e să mă iau după fotografia din ziar) mărtu risește: „Încep să-i Înțeleg
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui Dumitru Furdui despre teatru În comunism. Ori un sandvici cu caviar. Ori un chef cu minunații mei studenți-actori din Timișoara. Ori o șuetă cu prietenul Florin Faifer. Sau cu prietena Mona Chirilă. Dar eu nu sunt critic de teatru. Domnișoara Michai lov Însă, nu cred că are voie să facă această confesiune ( dincolo de faptul că-i admir sinceritatea!) : păi ce-ar fi ca un critic literar să se vaite că trebuie să citească, un fagotist că e forțat să cînte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Evident, nici un intelectual nu e obligat să iubească arta spectacolului ; poți fi mare critic literar, fără a fi dublat de un mare spectator. Dar sentințele sunt ale unui om ...supărat pe teatru, domnule Negrici, nu credeți?! În Suplimentul de cultură, domnișoara Michailov, are iar, chef de sentințe. E stăpînită de masochismul polemicii cu orice preț, așa cum Crăcănel sau Mița din D-ale...voiau scandal cu orice preț ! Nu știu cît stă În teatre cronicăreasa ( pardon de expresie) : dar le are, tată
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
una din orele mele recente, atipice, avute la Universitatea la care predau, cu o studentă ; studenta e simpatică și are o calitate rară - vine la cursuri. Ora e relaxată. O dau pe teorie și o-ntreb ce piesă-i place : Domnișoara Nastasia - Îmi zice, spre surpriza mea plă cută. Zic : cu cine seamănă Nastasia, ca aspirații? Nu știe. O-ntreb : ai auzit de Trei surori? Cică, da. Zic : unde vroia să fugă Nastasia? Nu știe. E și timidă, deci o scuz
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tîrziu”(p.53) ; „Să cheltuiești fără să ceri În schimb, ca Timon din Atena, dragoste”(p.55); „Iașa Îmburghezit are mîrșăvia unui personaj de Brecht - valetul Matti, de pildă”( p. 70); „Liubov poate Întreține o relație nemărturisită cu Iașa, asemeni Domnișoarei Iulia, cu Jean”(71); „Lopahin re ia, În spectacolul lui Stein, celebrul gest al lui Hrușciov de la ONU, cînd, spre a se face ascultat, bate cu pantoful În tri bună”(73); „Să Îl explicăm pe Petea amintindu-ne de Cei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
atent, nu oricine este redactor la Evenimentu', să știi!" "Daaa, cum să nu. De la piticu' ăla peltic, megastaru' din Găgești care a fost pân' la Paris și tot dăgeaba, că nu s-a lipit nimic de el, pân' la tine, domnișoara Nicole, numai intelectuali dă intelectuali prin redacția aia. Ia vezi, nu găsești și tu o bibilică care să nască pui vii? Poate după aia te cheamă la Antena lu' Felix, să fii și tu expertă în datu' cu părerea, alături de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
chiar mândru: Da' asta chiar că-i mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă numesc." Părea ceva în genul domnișoarei secretare de la decanat. Nu era chiar gândac. Hm! Aș fi zis, dincolo de teoria aia cu hermafroditismul libărcilor, că era mai degrabă o gândăciță. M-am întors spre ea cu curiozitate: "Și cum vrei să te numești?" S-a blocat toată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a apărut zăpăcitu' ăla de Dan?" "Nu, dragă. Dimineață credeam că se fofilează pe undeva, să scape de prezentarea proiectului cu care-mi rămăsese dator. De-aia am trecut și pe la voi. Îmi ziceam că o ști ceva de el domnișoara Milena..." "Aia nu știe nici de capu' ei, da' de nebunu' ăstălalat. Ți-ai găsit și tu pe cin' să întrebi. Uneori, când văd cum șade așa, cu capu' între urechi, îmi vin dracii pe ea... Știi, în general, mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de o nuanță delicată, bătând ușor spre lila. Tânăra mesteca în grabă, cu vădită
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]