2,129 matches
-
Haies Reful”, SDM, 1936, 1; Pericle Marinescu, „Tezaur bolnav”, SDM, 1936, 5; V. Copilu-Cheatră, „Rabbi Haies Reful - frescă”, „Freamătul școalei”, 1936, 3-4; Cicerone Theodorescu, „Tezaur bolnav”, „Floarea de foc”, 1936, 20; Biberi, Études, 187-189; Streinu, Pagini, V, 246-249; Horia Stanca, „Domnița Ralu Caragea”, TIA, 1939, 175; Alexandru Raicu, „Moartea nimănui”, „Tribuna tineretului”, 1939, 30-31; Theodor Rășcanu, Pentru Petru Manoliu, „Gazeta refugiaților”, 1941, 41; Călinescu, Ist. lit. (1941), 880, Ist. lit. (1982), 966; Alexandru Kirițescu, Petru Manoliu și confuziile mele, VAA, 1943
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
a spiritului unui popor, dar și ca afirmare a individualității prin creație. Elementele acestui crez artistic sunt răzvrătirea, veninul, durerea, care intră în componența unui "act oficial" prin care poetul lasă urmașilor moștenirea literară. În Testament, Arghezi consideră poezia o domniță răsfățată, plină de sensibilitate spirituală. "Întinsă leneșă pe canapea/ Domnița suferă în cartea mea". În concepția lui Arghezi, sfera literară este o îmbinare între talent, inspirație, efort: "Slova de foc și slova făurită/ Împerecheate-n carte se mărită". Poetul se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin creație. Elementele acestui crez artistic sunt răzvrătirea, veninul, durerea, care intră în componența unui "act oficial" prin care poetul lasă urmașilor moștenirea literară. În Testament, Arghezi consideră poezia o domniță răsfățată, plină de sensibilitate spirituală. "Întinsă leneșă pe canapea/ Domnița suferă în cartea mea". În concepția lui Arghezi, sfera literară este o îmbinare între talent, inspirație, efort: "Slova de foc și slova făurită/ Împerecheate-n carte se mărită". Poetul se consideră robul cititorului, care este " Domnul". Flori de mucigai În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Foi de toamnă (1916); Umbre (1920); Cocostârcul albastru (1921); Strada Lăpușneanu (1921); Drumuri basarabe (1922); Oameni din lună (1923); Venea o moară pe Siret (1925); Dumbrava minunată (1926); O întâmplare ciudată (1929); Depărtări (1930); Măria-sa, Puiul Pădurii (1931); Nunta domniței Ruxanda (1932); Soarele în baltă sau aventurile șahului (1933); Paștile Blajinilor (1935); Ochi de urs; Valea Frumoasei (1938); Vechime (1940); Poveștile de la Bradu-Strâmb (1943); Demonul tinereții (1928); Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (1929); Baltagul (1930); Creanga de aur (1933); Locul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
le relatează la persoana a III-a. Naratorul povestește evenimente din perspectiva personajului-reflector (abatele) care participă la întâmplări, fără să se implice, și din perspectiva autorului. Eroul, Alecu Ruset, este un intelectual melancolic, meditând la decăderea Moldovei, îndrăgostindu-se de Domnița Catrina, fiica lui Duca-Vodă care uneltise mazilirea și moartea tatălui său. În roman sunt o serie de peripeții extraordinare, cu caracter romantic, dar în special sunt prezentați oameni și locuri din Țara Moldovei, săraci de atâtea biruri, năpăstuiți de năvălirile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ori recurge la arta disimulării: " Întorcând spatele marelui episcop și coborând glasul, ca sfântul să nu-i vază obrazul și să nu-i audă șoaptele, isprăvi printr-o poruncă plină de cumințenie". În familie era autoritar, doamna îi era supusă, domnița nu-i ieșea din cuvânt, iar cei sărmani, din afara curții, murmurau cu tristețe, că în țara lui Duca-Vodă "nu-i nimic sigur decât birul și moartea". Boierii vedeau Moldova ca pe un spațiu al intrigilor, al terorii și execuțiilor sângeroase
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fragmente din Kalevala, A. E. Baconsky tălmăcește Îngerul de Lermontov și Prietenilor de Pușkin, poet din care este tradusă și poezia Viscol (Anna Barbu), Petru Sfetca oferă o versiune la Fereastra de Rainer Maria Rilke, iar Francisc Păcurariu transpune Balada domnițelor de odinioară de François Villon. Se publică și interviuri cu Victor Papilian, N.D. Cocea, Virgil Birou, Mihail Drumeș, iar la o anchetă privind problemele literaturii răspund Ion Agârbiceanu, Emil Isac, George Păun, Al. Dima, Theodor Râșcanu, Tudor Teodorescu-Braniște. În paginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289053_a_290382]
-
care s-a războit Împăratul au jurat că, dacă va naște Împărăteasa o fată, ei o fură și o batjocuresc. Împăratul Încearcă să Împiedice acest lucru. De aceea, construiește un turn mare cu ziduri groase În care o ascunde pe domniță. Într-o zi, stând fata la fereastră și uitându-se la câmpul Înflorit și verde a poftit la o floare frumoasă. A rugat pe o roabă să se ducă să i-o culeagă. Cum a mirosit-o, fata a rămas
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
o floare, ca o picătură de rouă, ca zorile dimineții, ca un bob de piatră scumpă, și Încă mai frumoasă). Toate vrăjitoarele Împărăției s-au strâns cioatcă , au Înfierbântat frigările și-au purces să descânte de Ducă-se pe pustiu domnița cea nouă! Vraja s-a făcut simțită, tulburând cursul vieții fetei de Împărat. Legenda pledează pentru necesitatea respectării anumitor perioade pentru conceperea copilului și chiar explică poziția de excepție a eroului (sau a eroinei) printr-o naștere Întâmplător survenită sau
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Un flăcău orfan, ce se născuse În ceas bun și era ursit să ajungă ceva, se duce la curtea Împăratului. Slujba lui de căpetenie era să dea În fiecare dimineață câte un mănunchi de flori la fiecare din cele 12 domnițe. Aceste domnițe erau ursite să nu se poată mărita, până nu se va găsi cineva care să ghicească legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele să iubească. Nebune după joc, În fiecare noapte rupeau câte o pereche
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
orfan, ce se născuse În ceas bun și era ursit să ajungă ceva, se duce la curtea Împăratului. Slujba lui de căpetenie era să dea În fiecare dimineață câte un mănunchi de flori la fiecare din cele 12 domnițe. Aceste domnițe erau ursite să nu se poată mărita, până nu se va găsi cineva care să ghicească legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele să iubească. Nebune după joc, În fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
să iubească. Nebune după joc, În fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mătase albă, dănțuind. Împăratul făgădui pe una dintre fete aceluia care va afla unde Își tocesc condurii fetele noaptea. Însoțindu-le nopți de-a rândul, domnița cea mică se Îndrăgosti de flăcău și atunci farmecul căzu, palatul pieri ca o nălucă, iar flăcăul se căsători cu fata cea mică. Basmul Inelu fermecat are ca nucleu epic secvența pețitului, iar inelul reprezintă aici simbolul legământului dintre doi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
a Genevievei de Nanterre. Astfel începe romanul licornului și al doamnei. Un joc alegoric al seducției, în care junele Nicolas nu ezită să-și strecoare avansurile fățișe, invocând virtuțile purificatoare ale cornului fabulosului animal alb asupra trupurilor de doamne și domnițe. Fapt e că stăpâna casei îi propune artistului, în locul unei vaste picturi istorice, o cu totul altă temă, mai potrivită pentru ochii și firea frumoasei Claude: licornul și fecioara, menită să sublimeze brutalitatea animală. Ceea ce-i convine perfect lui Nicolas
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
trupești îi părăsiseră ca prin minune. Așa s-a dus vestea că apa acestui izvor este tămăduitoare. Un alt Izvor tămăduitor se găsește la mănăstirea Prislop, de la poalele Muntelui Retezat, din țara Hațegului. Se povestește că fiica domnitorului Moise Basarab, domnița Zamfira, care suferea de o boală grea s-a vindecat cu apa tămăduitoare a izvorului de la mănăstirea Prislop. „Izvorul Tămăduirii” se află chiar în altarul mănăstirii Dervent, comuna Ostrov, jud. Constanța. Legenda spune că acest izvor ar fi apărut din
[Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
dezvoltă motivul jertfei aduse unui ideal. Valorile poetice prevalează asupra celor dramatice. Tânărul și visătorul trubadur Zefir își asumă sacrificiul suprem: cu sângele său înroșește 77 de trandafiri albi în 77 de zile, pentru a îndepărta blestemul care plutește asupra domniței Liana. Personajul antitetic, Val Voievod, preferatul domniței, este un caracter șovăielnic, egoist și laș. Aparent înfrânt, Zefir, care se stinge odată cu aducerea ultimului trandafir, devine personificarea simbolului dăruirii. După două decenii, în Domnul de rouă, B. folosește aceeași modalitate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
poetice prevalează asupra celor dramatice. Tânărul și visătorul trubadur Zefir își asumă sacrificiul suprem: cu sângele său înroșește 77 de trandafiri albi în 77 de zile, pentru a îndepărta blestemul care plutește asupra domniței Liana. Personajul antitetic, Val Voievod, preferatul domniței, este un caracter șovăielnic, egoist și laș. Aparent înfrânt, Zefir, care se stinge odată cu aducerea ultimului trandafir, devine personificarea simbolului dăruirii. După două decenii, în Domnul de rouă, B. folosește aceeași modalitate de expozeu dramatic, apelând însă la filoane care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
nunții tale-ți scriu). În același an începe să se afirme și ca autor dramatic, colegii de liceu interpretându-i pe scena Teatrului Național din București „icoana istorică” în versuri Iliaș-Vodă, iar un an mai târziu, drama istorică în versuri Domnița Ruxandra, apărută tot acum și în volum (1907). Colaborează cu poezii și piese la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Convorbiri critice”, „Junimea literară”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Epoca”, în 1912 este cooptat în conducerea revistei „Ilustrațiunea națională” (până în 1916), iar în 1914 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
ilaritate jumătate comică și jumătate tristă, și o imaginație instantanee miraculoasă. Niciodată n-am dat [...] de o personalitate mai complexă, mai universală și mai sintetică în admirabilul și ticălosul meșteșug al scenei ca baronul Adolphe de Herz. TUDOR ARGHEZI SCRIERI: Domnița Ruxandra, București, 1907; Floare de nalbă, București, 1908; Noaptea Învierii, București, 1909; Când ochii plâng. A fost odată, Craiova, 1911; Păianjenul, București, 1913; Bunicul, București, 1913; Cuceritorul, București, 1914; Sorana (în colaborare cu I.Al. Brătescu-Voinești), București, 1916; Caricatura sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
București, [1928]; Încurcă-lume, București, 1929; Om discret și alte povestiri vesele, București, 1931. Traduceri: Romain Rolland, Viața lui Beethoven, București, 1918; H.S. Chamberlain, Viața lui Richard Wagner, București, 1924. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 167-168; T. Maiorescu, Herz (Dinu Ramură), „Domnița Ruxandra”, CL, 1908, 4; E. Lovinescu, Herz, CVC, 1908, 13; Rebreanu, Opere, XII, 31-34, 103-104, 163-171, 366-369, 488, 601-602, XIII, 40-42, 62-65, 99-101, 257-259, XIV, 16-17; Arghezi, Scrieri, XXIV, 175-178, XXVII, 392-394, XXVIII, 86-89, 173-179, 217-222; Lovinescu, Scrieri, VI, 324-326
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
și noi, oarecum, odată cu extinderea influenței ruse după Tratatul de la Adrianopol asupra principatelor dunărene. Pe vremea Regulamentelor Organice, a fost adus nu doar jocul de cărți, prin care odrasle fudule de boieri risipeau averi, sau moftul vestimentației occidentale ce înnebunise domnițele aflate în căutare de amanți printre ofițerii ruși. Atotputernica curte de la Sankt Petersburg a așezat Valahiile pe fundamente constituționale. Timpurile păreau a-i fi favorabile atât timp cât întreaga națiune aștepta să fie salvată de sub stăpânirea musulmană a turcului de frații întru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aflate în acest colț uitat de lume. Era pândit, chiar la drumul mare, de tâlhari mărunți, puși pe căpătuială, care jinduiau la averile lui. Ticăloșii visau să ascundă în peșteri, neștiute de nimeni, avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în care Negoiță încearcă a-și valorifica ,,darul’’ de ,,vrăjitor’’, postulează în chip concluziv ,,silogismul’’ ideatico fantastic al nuvelei. Protagonistă este însăși fiica lui 70 vodă, iar înscenarea este magistrală. ,,Studiul’’ consacrat nevindecabilei stări de ,,pandalie’’ prin care trece apriga domniță beneficiază de inegalabila artă epic-descriptivă a scriitorului. Instructiv este a vedea în ce anume constă ,,boala’’ tinerei domnițe și cum este aceasta ,,vindecată’’. De această dată diavolul nimerește magistral și nu ni sa pare exagerata spune că de data asta
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nuvelei. Protagonistă este însăși fiica lui 70 vodă, iar înscenarea este magistrală. ,,Studiul’’ consacrat nevindecabilei stări de ,,pandalie’’ prin care trece apriga domniță beneficiază de inegalabila artă epic-descriptivă a scriitorului. Instructiv este a vedea în ce anume constă ,,boala’’ tinerei domnițe și cum este aceasta ,,vindecată’’. De această dată diavolul nimerește magistral și nu ni sa pare exagerata spune că de data asta avem de-a face cu formele unui ,,complex oedipian’’, receptat în variantă comică. Obstinația demențială a eroinei este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a-l utiliza pentru vindecarea eroinei, lucrurile se complică. După isprava de la Craiova lui Negoiță i se ia darul, iar fostul vrăjitor se află în mare impas. El merge totuși la curtea lui Vodă, dar, nici nu se putea altfel!, domnița ,,știe’’ că Negoiță nu mai este puternicul trimis al diavolului și, de aceea, refuză a comunica cu el, alungându-l cu vorbe de dispreț și ocară. Lui Negoiță îi vine atunci inspirata idee de a recurge la serviciile personajului pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-și adune scrierile în volum, acestea fiind editate postum, în 1924, de Constantin Loghin. În timpul vieții i-a apărut broșura Din Bucovina de altădată (1911), cuprinzând câteva schițe și povestiri. G. a compus narațiuni istorice fluente, cu parfum arhaic (Nunta domniței Maria cu Ianuș Radziwill, Nunta domniței Ruxanda), precum și altele, cu tentă sămănătoristă, avându-și punctul de plecare în viața satului bucovinean (În ajunul despărțirii, Reîntoarcerea, Serafim Cărășel). Scriitor în formare, autorului nu-i lipsesc vioiciunea spiritului, sensibilitatea (vizibilă îndeosebi în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]