2,584 matches
-
poate ilustra mai clar starea noastră de decadență. Și cine plătește oare pe acești domni din clasa de mijloc a căror mâni și inteligențe nu produc valori de un ban roșu măcar? În linia din urmă munca țăranului care, ca dorobanț moare pe câmpul de război, ca muncitor se spetește plătind dări, pentru a ținea pe umerii lui o clasă de trântori netrebnici. Ce să mai zicem de advocați? Întorși din străinătate, ei nu și-au dat silința să-nvețe legile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Heine! Citatul cunoscut din satire Credat Iudaeus Apella d. Braun îl esplică și zice că Apella nu-i nimic alta decât "Abeles". Dar atunci și Horatius Flaccus trebuie să se fi chemat Horatius Flekeles. [16 decembrie 1877] 32 {EminescuOpX 33} DOROBANȚII Au sosit în București dorobanții de pe câmpul de război. Acești eroi, cu care gazetele radicale se laudă atâta, sunt, mulțumită guvernului, goi și bolnavi. Mantalele lor sunt bucăți, iar sub manta cămașa pe piele, și nici cojoc, nici flanelă, nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Credat Iudaeus Apella d. Braun îl esplică și zice că Apella nu-i nimic alta decât "Abeles". Dar atunci și Horatius Flaccus trebuie să se fi chemat Horatius Flekeles. [16 decembrie 1877] 32 {EminescuOpX 33} DOROBANȚII Au sosit în București dorobanții de pe câmpul de război. Acești eroi, cu care gazetele radicale se laudă atâta, sunt, mulțumită guvernului, goi și bolnavi. Mantalele lor sunt bucăți, iar sub manta cămașa pe piele, și nici cojoc, nici flanelă, nici nimic. Încălțați sunt tot atât de rău
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dară în acest caz va fi recunoștinta țărei. [3 ianuarie 1878] [""ROMÎNUL" CONCEDE... "] "Romînul" concede că soldații au petrecut pe câmpul de război rupți și desculți, dar cu toate acestea ei s-au purtat vitejește; adică din nou confundă meritul dorobanțului cu meritele guvernului. Că soldatul a fost rupt, desculț, rău îngrijit, adesea rău condus e meritul guvernului; că el s-a purtat bine și vitejește este meritul soldatului. Distinguendum est. {EminescuOpX 36} Apoi se scuză liberalii că nu erau pregătiți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
grecoteii din Strada Doamnei ne putem măsura orișicând. [4 ianuarie 1878] PRO DOMO ["IATĂ "SIMȚIMINTELE, IUBIREA DE ADEVĂR... Iată "Simțimintele, iubirea de adevăr, bună-creștere și limbagiul ales al nobilei și ilustrei partide a conservatorilor", exclamă "Romînul", reproducând notița noastră asupra dorobanților din numărul de vineri 30 decemvrie. Nobili, nenobili - știm că-i ustură rău când le spunem pe nume și arătăm câtă deosebire este între frazele liberale, între esploatarea simțirilor celor mai sfinte ale nației românești și între realitatea crudă pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de țăran și priveliștea acelor jertfe ale frazelor liberale l-au durut. Radicalii trebuiau să știe că războaiele nu se fac cu palavre, ci cu bani, și că vorbele goale din Dealul Mitropoliei nici îl îmbracă nici îl încălzesc pe dorobanț. Iară dacă e vorba despre cuvintele aspre, apoi tot lucrul are numele său. Ticălos nu e decât acela care ticăloșește pe oamenii ce în-adevăr nu sânt ticăloși; a le spune însă ticăloșilor că ticăloși sânt nu e nici o cestie de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noștri era un fel de martiriu, trebuia să fie ținut[ă] în cumpănă de foloase, chezășuite în scris și legate cu noduri, foile liberale râdeau de zapis si chezășie, vorbeau de generozitatea aliatului nostru, de vitejia cu care se bat dorobanții, de "A! bravii mei copii! " exclamat de cutare ori cutare ofițer străin, de laudele jurnalelor străine. Cu un cuvânt, amăgitoarea glorie, vorbele mari la cari aplaudă necunoscătoarea mulțime se îmflaseră ca râul de munte, înecînd glasurile celor puțini cari, cunoscători
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și câțiva stimatori ai talentelor lui, cu totul vreo douăzeci de persoane, erau adunate împrejurul cosciugului. D. N. Ionescu a rostit un discurs funebru plin de vervă declamatorie; a vorbit despre drepturile României asupra Bucovinei, despre regimentul al treisprezecelea de dorobanți, despre hotărârea românilor de a nu ceda Basarabia; ne-a spus că raposatul, fost milionar de mai multe ori și născut baron, a risipit avere, a lepădat titlu și rang, și-a părăsit țara, fiindcă era democrat și voia să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
stare de-a cumpăra cu așa, preț puterea. Turcofili la Mazar Pașa au încheiat alianță cu rușii; dușmani sângerânzi ai convenției comerciale cu Austro-Ungaria, ei au iscălit-o cu propriile lor mâini; ei, dușmani ai militarismului, au îndoit regimentele de dorobanți, făcând din 16 treizeci și două și, urmând acea vestită lege fizică conform căreia corpurile cad în orice clipă următoare în pătrat, liberalii noștri au confundat justiție, administrație și legislațiune, devenind ei judecători, legiuitori și putere administrativă (cu ocazia renumitului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu-și îndeplinește tocmeala, art. 13 din acea lege declară: În caz când, după îndemnul și execuțiunea consiliului comunal, locuitorii vor arăta îndărătnicire sau vor dosi din comună, consiliul îndată va cere de la subprefectura locală a-i trimite ajutor de dorobanții necesari în executarea locuitorilor îndărătnici sau fugari, în comptul vinovatului. Pentru executarea unor obligații private datornicul să fie considerat ca un vinovat și executat manu militari. Și aceasta se petrece nu sub regimul Regulamentului Organic, ci sub regimul celei mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fericirea țării românești, amenințând cu intervențiunea, având depline puteri de a cumpăra voturi în Adunări de va fi necesitate și de a se-nțelege asupra gheșeftului, mai dând unul, mai lăsând cellalt. În loc ca acești indivizi să fie transportați cu dorobanți peste graniță" ca o specie de spioni și de agenți provocatori ai unei societăți internaționale organizate contra existenței statului român, ei se primblă prin București, bucurîndu-se ca orice om cinstit și neutru de umbra teoriei "om și om". Nu mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la Lupoaică și luam birturile la rând, supărați pe viață și pe sistem. Făceam Turul Franței la cârciumi: începeam cu „Doina“, cu scările de la budă în pantă, pe care te prăbușeai ca un avion în picaj. Ne mutam apoi pe Dorobanți, la „Varșovia“ (unde te întâmpinau cele mai soioase fețe de masă) și „Primăvara“ (nu găseai niciodată bere acolo, doar votcă „Săniuța“). Apoi, până la Hotel Dorobanți, pedalai doi kilometri de pomană, spre Dacia și Eminescu. Acolo, la intersecția Marilor Clasici, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în pantă, pe care te prăbușeai ca un avion în picaj. Ne mutam apoi pe Dorobanți, la „Varșovia“ (unde te întâmpinau cele mai soioase fețe de masă) și „Primăvara“ (nu găseai niciodată bere acolo, doar votcă „Săniuța“). Apoi, până la Hotel Dorobanți, pedalai doi kilometri de pomană, spre Dacia și Eminescu. Acolo, la intersecția Marilor Clasici, te pomeneai iar cu-o grămadă de birturi sub nas: „La Ciupercuțe“ (unde halbele duhneau a Dero), „Turist“ (cu berea cea mai diluată din București, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
marchiză de sticlă și îngerași grăsulii deasupra ferestrelor. Orașul le îngrămădise printre blocuri, fugărindu-le dintr-un cartier într-altul, până nu mai rămăseseră decât niște insule izolate, ascunse de ochiul trecătorului: la Izvor (de la biserica Elefterie spre Panduri); lângă Dorobanți (până după Cașin); între Filaret și-Observator; în spatele Mitropoliei; pe la Lizeanu, pe vechea linie a tramvaiului 5. Se construia mereu, nu mai erau cuburile lui nea’ Nicu, acum dădeai de niște vapoare de fier și sticlă albastră, lățite în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interval orar. Între orele cutare și cutare, 10 amenzi pentru centură, 8 pentru telefonul mobil. Nu conta ce făceai, te luau pentru ce le trebuia lor. Pe Buzești, colț cu Berzei, te amendau pentru depășirea coloanei oprite la stop. Pe Dorobanți, dădeau pentru staționare interzisă. La Arcul de Triumf, taxau noaptea numerele improprii (care își făcuse vreun tuning la mașină și strâmbase numărul, să se muleze pe caroserie, lua două bulioane). Pe Magheru, te jupuiau cu două radare, în cascadă; același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două bulioane). Pe Magheru, te jupuiau cu două radare, în cascadă; același lucru la Aurel Vlaicu, în beznă, sub pod. În Piața Victoriei, lucrau la fiolă, după unu noaptea; se retrăgeau Porsche-urile și BMW-urile cu puștani dinspre Herăstrău și Dorobanți. În Mall, când ieșeai de la film, se uitau la taloane, să-ți vadă ITP-ul și-asigurarea. La Unirii, te urmăreau pe chei, la prioritate. Unde întorceai capul, găseai câte unul. Nu mai mergea să zici c-ai greșit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
băteam bine cu pumnii, să stea umflat, proaspăt și răcoros. Când o cunoscusem, Maria căra deja în spate un trecut năbădăios. Totul părea să ne separe, de la cartiere la vârstă și de la îmbrăcăminte la obiectele din casă. Eu locuiam în Dorobanți, ea în Pajura. Pentru neinițiați, asta e ca și cum ai pune un Rolls-Royce lângă o Dacie. Și totuși, dintr-un motiv lesne de înțeles, eu preferam Dacia. Nu trebuia să fii inginer proiectant ca să-ți dai seama că Pajura ascunde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neagră, dreptunghiulară. Detaliile îmi ajungeau pentru a merge mai departe; când mă încerca vreo îndoială, nu trebuia decât să mi le-amintesc. Sau să le potrivesc, în ordinea care îmi convenea. După doi ani, Maria se mutase la mine în Dorobanți. Terminase Literele, făcuse apoi un masterat la Arte Plastice și se-angajase la „Hanul cu Tei“, unde oricum avea acces și înainte (proprietarul galeriei era unchiul ei). Așa luase sfârșit și ideea cu Sindicatul Șomerilor, la care afiliasem toată scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
filamentele li se legănau ușor, de la sine, ca bătute de-un vânt boreal. Casa arăta ca un catafalc cu-o instalație disco. După un an și ceva, cu binecuvântarea domnului Dinu și aprobare telefonică din Michigan, ne-am mutat în Dorobanți. Deja ne cunoșteam, mica noastră familie inexistentă, dar vie și optimistă, se rodase, între Robani și Dinulești se stabilise un acord trainic și rezistent, prin paginile căruia cerneala, sângele și spermatozoizii circulau liber, constant, încrezător. Din Pajura, Maria își cărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-acasă ori veneam noaptea târziu în pat (după seriile catastrofice de pe Discovery), Maria adormea cu el în brațe, stârnindu-mi invidia. Îi găseam îmbrățișați, fericiți, cu pastila de stofă a botului moțăind între sânii ei. Cu timpul, apartamentul din Dorobanți s-a mobilat cu gesturi, obișnuințe și utilități pe care le memoram încă înainte să le punem în mișcare. Ciclul fugoid al vieții noastre pasionale și-a încetinit ritmul. Ieșeam pe rând din dormitor, și ne uita ziua în pijamale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
muta imediat la comodă. Două nivele etalau trofeele Mariei: sute de chiloți, sutiene, dresuri, corsete, jartiere, portjartiere, exact așa cum îmi imaginasem în visele adolescenței. Trebuia doar să tragi de mânere și să plonjezi în sertar, în intimitatea țesăturilor. Sosiseră în Dorobanți odată cu puloverele, sortate pe căprării; când Maria pleca la „Hanul cu Tei“, răsturnam cu voluptate ordinea lor prestabilită, răscolind bumbacul și catifeaua, vârându-mi degetele prin mătăsuri, deznodând barete și trăgând de panglici și fundițe, ca și cum aș fi pipăit sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clipă într-alta te așteptai să sari prin tavan sau să rămâi cu ghidonul în mâini. Maria îl încăleca o dată pe zi, dând la pedale și trăgând energic de coarne, ca pe spinarea lui Belzebut. Mutarea Mariei din Pajura în Dorobanți și de sub tutela cosmopolită și intercontinentală a familiei Dinu sub cea autohtonă și unicerebrală pe care i-o ofeream eu (cu toate cuvintele, cărțile și ticurile mele) trebuia privită ca un fel de exil, necesar și fericit, dar dureros. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu salamul și borcanul de muștar sub braț, înjurau calm și gregar. Dacă le-ai fi pus un pușcoci și-o raniță-n spate, i-ai fi scos din nuvelele lui Rebreanu. Fricile Mariei lipseau din jurnalul vieții noastre în Dorobanți, le învățasem cu timpul, observându-i expresia feței. Din colțurile cele mai iraționale ale imaginației ei, apăreau furnici și păienjeni, singurătatea și întunericul din care nu mai poți ieși, masa mare din sufragerie care se-apleacă peste tine și, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gânduri, corpuri și clădiri se însuflețeau în adâncimea Bucureștiului, soioasă și vie. Oriunde am fi ieșit, pe strada Edgar Quinet sau în balcoanele hipotalamusului, la piața Matache sau în subsolurile lobului frontal, traseele memoriei se întorceau în blocul nostru din Dorobanți, etajul întâi, apartamentul trei. Urcam și coboram în permanență, spre dormitorul inaccesibil; Escher ar fi fost mândru de noi. Acolo ajungeam în fiecare seară, resemnați și frânți. Ne aștepta tavanul burtos, mut ca un sicriu alb. Ne-obișnuisem cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu fusese făcută de Securitate doar cu ajutorul Blocatarilor. Felul în care arăta țara mea acum, tăiată de două sisteme, două memorii, două centre de putere neuro-economică, n-avea de-a face numai cu potăile din Pajura sau conductele sparte din Dorobanți. Gloanțele din fațada Bibliotecii Centrale Universitare și crucile de la sala „Dalles“ (pe care studenții mei o confundau voios cu lumea fraților Ewing, zicându-i mereu „Dallas“) nu-și găseau cauza, nu le puteai racorda la nimic concret: adversarul fusese rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]