1,032 matches
-
Matei Basarab, mi-am croit un program precis. Adaug Încă două ore la capitolul lecturi zilnice; mă culc la ora 2: azi-noapte, când am intrat În cameră, frânt de oboseală, am găsit ceva moale sub pătură:o pisică! Văd că drăgălașii de colegi Îmi dau atenție. (miercuri) În camera noastră stadion, de peste patruzeci de paturi, nechezăm ca un pluton de cai În grajdurile regale sau plutim, ca să iau frumoasa metaforă a lui Victor Niță, precum niște „pești ce dorm Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani, drăgălașă și vioaie ca o veveriță, elevă la școala profesională. Din pricina ei n-a putut Gavrilaș să-i propuie lui Titu să locuiască chiar la dânșii. Doamna Gavrilaș, mărunțică, grasă și roșie, cu fața veșnic lucioasă, socotise totuși că ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe dumneata și-l ofer numai Teclei, căci ea cu siguranță nu-l va refuza! întrerupse Grigore. ― Așa e, eu primesc orice, chiar și complimente! zise doamna Predeleanu. Sora ei, Olga Postelnicu, avea douăzeci de ani și era zglobie și drăgălașă ca o porumbiță. Cu un veșnic surâs vesel pe buze, care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil, o răsfățau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vă prezint pe prietenul și musafirul meu Titu Herdelea!... Tânărul se înclină surâzând discret. Nadina îl examină o secundă și-i întinse mâna. Titu nu se uitase bine la ea; numai atâta văzuse, că e foarte frumoasă. Eugenia îi surâse drăgălaș, zicînd: ― Ce surpriză! ― De altfel, voi trebuie să-l cunoașteți, că doar v-ați întîlnit împreună! spuse Grigore lui Gogu, observând că privește pe Titu ca pe un străin necunoscut. E cumnat cu Jenny și face poezii! ― A, da, firește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hol ardeau lămpile și era călduț, iar dulceața aștepta oaspeții. Curând apăru și bătrânul Iuga, care îmbrățișă foarte afectuos pe Nadina: ― În sfârșit, am mai pus și noi mâna pe tine, ștrengăriță frumoasă și nestatornică! Ea, măgulită, îl sărută, murmurând drăgălaș: ― Cine-i mai dulce și mai adorabil ca tăicuțul nostru? Gogu profită să se plângă iarăși de peripețiile călătoriei. Au avut trei pane de cauciuc și două la motor. Au omorât nenumărate gâște, rațe, găini și un purcel. Erau să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-a vrut să intre, pentru că îl plictisesc conversațiile de afaceri. Între timp Petre se înțelese cu Ileana să vestească pe boieri că a sosit un domn de la Amara. Și numaidecât fetișcana pofti pe Titu în casă. Eugenia îl primi drăgălaș: ― Ai venit?... Ce bine-mi pare! Într-adevăr, se bucura. Avea acum douăzeci și cinci de ani și era măritată de patru. Gogu Ionescu o iubea ca și în prima zi și îi îndeplinea toate dorințele, dar avea aproape de două ori vârsta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în formă de inimă împodobit cu flori roșii tomnatice, care râdeau sub mângâierea soarelui ieșit brusc din pânzișul de nori. Când se urcă în mașină, după ce se sărutase de mai multe ori cu Grigore, Nadina văzu florile și-i zise drăgălaș: ― Uite inima ta, Grig. Printre servitorii ce se îmbulzeau să fie de folos la plecare, Titu Herdelea zări pe Petre, care dădea târcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dânsul pe aici. După ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o fire mai închisă, și chiar ursuz, trăind singuratic la moșia-i Goia de când și-a măritat fata, îi puse câteva întrebări și dădu din cap ocrotitor. Colonelul pensionar Ștefănescu, arendașul moșiei Vlăduța, își adusese toate trei fetele, deopotrivă de drăgălașe, în speranța că Nadina, cu relațiile ei în lumea bună, va fi adus de la București și tineri serioși. Nadina le-a îmbrățișat într-adevăr foarte amabil și a poruncit lui Raul să le facă curte, însărcinare de care el se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care să-i piarză urma. Într-o zi însă, pe când se afla la doamna Alexandrescu de vorbă cu Tanța și tocmai când doamna Alexandrescu își căuta un pretext să-i lase singuri, fiindcă ochii verzi ai Tanței își îndeseau implorările drăgălașe, se auzi deodată o timidă bătaie în ușă, după care, fără să mai aștepte răspuns, intră Marioara. ― Vă rog să mă scuzați, zise ea puțin speriată mai ales observând pe Tanța, căci de doamna Alexandrescu nu se jena. Venii pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puțin prăpăstios și mai demn de ea. A observat de curiozitate pe Grigore în timpul cât Nadina se învîrtise pe scenă cu Raul. Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească... Lui Titu i-a plăcut mai mult o domnișoară drăgălașă într-un fel de suită de dansuri românești. Nu știa cine o fi, căci nu se îndurase să cumpere program, vânzătoarele fiind cucoane mari, care pretindeau cine știe ce sume în folosul societății lor. În antract se întîlni cu Grigore Iuga și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai încolo încăperile pentru servitori, în care locuia Dumitru Ciulici cu ai săi. Nadina intră fragedă și frumoasă ca o rază de soare primăvăratic, în ochii ei lucea o bucurie trandafirie. ― Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie drăgălașă către Stavrat. Vai, dacă aș fi știut că ai să fii așa de circumspect, te-aș fi cruțat: mi-aș fi ales alt avocat! ― O, dumneavoastră glumiți, coniță, pentru că n-aveți experiența vieții! murmură avocatul, îngrijorat. Din nefericire... ― Nu, te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de, ca femeia cinstită, n-a luat seama la nimic și s-a încrezut în vorbele lui. Ce regretă mai mult e că, din pricina lichelei și a ofticoasei de soră-sa, a despărțit două inimi care se iubeau. Că Mimi, drăgălașa de ea, i-a mărturisit deschis, ca unei mame bune, din prima zi: "Mămico, tare-i simpatic chiriașul tău!" Și de atunci n-are peri în cap de câte ori i-a spus: "Mămico, mi-e drag și mi-e drag!" în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o pune în mână: Mă face să simt beția fericirii! Îi ține mâna și nu vrea să-i dea drumul: O adevărată pasăre măiastră! Pasărea mea măiastră! Se uită fix la actor cu ochii unei tinere îndrăgostite, murmurând: Minunat băiat! Drăgălașă ființă! După părerea mea, actorul nu are decât o înfățișare obișnuită, deși admir foarte mult felul în care cântă și dansează. Interpretarea pe care a dat-o Vulpii Albe posedă esența frumuseții feminine. N-am mai văzut niciodată un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când hotărâsem că avea cel mai frumos păr pe care-l văzusem vreodată la un bărbat - destul de lung, negru, aspru și enervant de strălucitor - Își trase pe el o jachetă de catifea reiată și reuși să arate chiar și mai drăgălaș. Era clar manechin. M-am abținut să nu lansez o remarcă superarogantă despre cât de puternic trebuie să se simtă cineva ajuns În poziția asta după ce nu terminase nici măcar liceul, și m-am retras spre capătul cozii. Pentru că Încercările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce ne apropiase la Început, ce existase Înainte de armistițiul glacial care devenise emblematic pentru relația noastră, dar nu-mi venea nimic anume. Fusese Întotdeauna puțin cam rătăcit, ceea ce școlile particulare reușiseră să mascheze, dar nu și să remedieze. Era categoric drăgălaș În stilul acela corect, de manechin din cataloagele Abercrombie, și știa să-și dezlănțuie șarmul când avea nevoie de ceva, dar Îmi amintesc mai ales că totul era ușor: aveam aceiași prieteni, aceeași slăbiciune pentru fumatul țigară de la țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
brațe, s-o alint, s-o las să-și frece mustața ei blănoasă de fața mea fără să simt nici urmă de mâncărime. Problema era că tocmai câinele era alergic la orice. Orice. Dar strănutul ei de cățeluș păruse cumva drăgălaș când am văzut-o printre ceilalți puișori În bucătăria crescătorului. Era adorabilă... singura fetiță dintre pui răcise puțin și nu avea pe nimeni care să-i redea sănătatea energică de cățeluș. Doar că răceala nu i-a mai trecut, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spuse ea, pe un ton pe care n-am reușit să-l calific exact. —Bună, scumpo, mă bucur să te cunosc, spuse Leo, ridicându-se de pe scaun să mă sărute pe obraz. Întotdeauna mă bucur să văd o nouă față drăgălașă În birou. Se Întoarse spre Elisa și spuse: Scuze, scumpete, dar trebuie să fug ca să mă Întâlnesc cu tipul cu jeanșii Diesel pentru un mic dejun Întârziat. Spune-i tu lui Kelly. Ea dădu din cap, iar el Își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
secunde), dar Davide nu reușise să-și desprindă ochii de pe Elisa nici măcar o secundă. —Masa noastră. E gata, anunță el pe un ton aspru, Într-o engleză cu accent italienesc, mângâind fundul osos al Elisei și aplecându-și iar fața drăgălașă spre gâtul ei. Veniți Înăuntru când ați finito. Ceva din accentul lui Davide nu părea tocmai În regulă. Părea să treacă de la franțuzesc la italienesc și apoi Înapoi la franțuzesc. —Eu am terminat, ciripi ea veselă, aruncându-și țigara sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
gest insuportabil, dar având În vedere că tipul se purtase cu noi ca un cretin, mi s-a părut perfect acceptabil. Asta până când, la o privire mai atentă, mi-am dat seama că nu era Romero, famelicul cu perucă, ci drăgălașul (și grosolanul) paznic de la Bungalow 8. Sammy. Se Întoarse spre Philip cu o expresie otrăvită și m-am surprins Încercând să mă feresc Într-o parte. Ochii lui Îi sfredeliră pe ai mei Într-o clipă de recunoaștere, Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
intră. Nu mi-ar reține numele dacă m-ar vedea În altă parte, departe de cordonul de catifea. Expresia tristă Îi reveni pe față și am observat cum i se Încrețea fruntea când se Încrunta, ceea ce-l făcea și mai drăgălaș. Oftă și am simțit dorința bizară de a-l Îmbrățișa. — Am așa o gură mare... Uită tot ce am spus. Chiar nu iau slujba atât de În serios, așa că n-ar trebui să fac prea mult caz de asta. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
invit. Am fost la el acasă de vreo șase ori În anii ăștia și e un tip extrem de cumsecade. Desigur, niciodată nu mi-am dat seama cât de sedat era În serile alea, dar asta Îl face cumva și mai drăgălaș. Respiră adânc. Destul. Spune-mi ce mai e nou În viața ta cea extraordinară? Întotdeauna m-a uimit cum de reușea să fie atât de detașat și de natural În orice situație. Îmi aduc aminte cum Îmi explica mama când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În plus, Millington hotărî să fie sociabilă pentru prima oară În scurta sa viață și o tuli spre ei, Întinzând la capacitate maximă lesa ei extensibilă și aruncându-se În poala lui. Bună, cățelușule, ce mai faci? Bette, cine e drăgălașul ăsta? —Încântător, spuse bruneta, măsurând-o pe Millington cu răceală. Desigur, prefer Cavalier King Charles, dar și terierii pot avea farmecul lor. Miau. Bună, sunt Bette, am reușit să spun, Întinzându-i mâna fetei. Am Încercat să-i zâmbesc călduros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
caz nu credeam că e rea pentru că a intrat pe ascuns În contul lui. Eu Încercasem luni Întregi să mă uit cum Își tasta Cameron parola, dar Întotdeauna era prea rapid. Știu că probabil exagerez, dar are câteva mailuri foarte drăgălașe către o fată cu care lucra la New York. Definește drăgălașe. — O ținea langa despre cum ea rezistă la băutură mai bine decât orice altă fată pe care o cunoaște. —Mamă, e un adevărat Don Juan, P. Tipul ar putea scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ascuns În contul lui. Eu Încercasem luni Întregi să mă uit cum Își tasta Cameron parola, dar Întotdeauna era prea rapid. Știu că probabil exagerez, dar are câteva mailuri foarte drăgălașe către o fată cu care lucra la New York. Definește drăgălașe. — O ținea langa despre cum ea rezistă la băutură mai bine decât orice altă fată pe care o cunoaște. —Mamă, e un adevărat Don Juan, P. Tipul ar putea scrie o carte despre seducție. —Serios? Știu că sună ridicol, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]