1,019 matches
-
al copiilor, puși după talie pe platforme, aleși dintre fetițele și băieții cei mai frumoși din sate; când treceau în fața tribunei, întindeau brațele către regină, cei mici strigau Trăiască!, cei mari cântau Imnul regal. Erau așa de voinici, rumeni și drăgălași, încât ți se umplea inima de bucurie. Păcat numai că sfârșitul a întunecat și aici atmosfera cu defileul sașilor, începând cu pestuceanii (?), pe cai frumoși, cu șei și frâie bogate, îmbrăcați în catifea cafenie, cu căciuli de castor, lanțuri și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ȚEPELUȘ Într-un luminiș din pădure își aveau căsuța o familie de arici. Tatăl Țepușilă umblă toată ziua prin pădure după treburile lui. Mama, Țepelica , stătea acasă și avea grija de cei doi puișori pe care ii aveau. Erau tare drăgălași cei doi copii numai că, unul dintre ei, Țepeluș, un arici rotunjor, cu mii de tepe ascuțite pe blănița-i maronie, cu niște ochișori iscoditori, si urechiușele ascuțite, era tare neastâmpărat. Nu stătea locului o clipă. Alerga, sarea, zburda tot
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pe unii susținând că aspectul mării ar fi monoton, fiind totdeauna același. Din contra, în uniformitatea ei aparentă, marea e infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei, necontenit își schimbă fața după adierile vântului; acum e lină, drăgălașă, ademenitoare, dulce culcuș de sirene, care-ți deșteaptă doruri de tainice voluptăți, acum e iritată, dezlănțuită, turbată de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fratele meu, trecând pârâul Probota, numit de săteni pârâul Magaziei, am urcat pe o potecă îngustă până pe dealul Fânului. Acesta desparte satul de comuna Tătăruși. La fel ca în fiecare vară dealul mă întâmpina cu flori multicolore, frumos parfumate și drăgălașe ca surâsul sincer al unui copil. De aici privesc satul; un sat mare și vesel, sat de țărani - în cea mai mare parte, cu oameni gospodari și harnici, care știu să mânuiască lucrul de dimineața devreme până seara târziu, dar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-i cunoscusem până aci; am putut relua câteva din dragostele mele de odinioară cu femei Încă suportabile și pe nedrept uitate, năpăstuite și nemângâiate; m-am putut Înflă căra, ca un licean, după alte câteva din cale-afară de tinere, de drăgălașe și de inteligente; Încumetându-mă, peste astea toate, să scriu această carte de debut și de lăsare de cortină. Cartea a șasea Moralist fără moralitate Gama cromatică a eternului feminin dintr-o jumătate de veac (1900-1950). - Conjuncțiile fericite ale horoscopului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răspund însă eu și, în funcție de ce-i interesează, le spun că am sânii la fel de rotunzi și fierbinți ca în urmă cu patru ani, că nu mi-am schimbat parfumurile și, ce-i mai important, că încă mai am cel mai drăgălaș funduleț din lume. Asta vor oamenii să știe, asta le dau. După mesajul de ieri însă, m-am interesat la fostele colege ce fel de ființă era domnișoara cu o gestiune atât de aglomerată a sentimentelor și am aflat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zisa văduvă a lui Camil Petrescu (de fapt divorțaseră cu șase luni înainte de moartea acestuia), și strămutarea lui în frumoasa vilă dintr-unul din intrândurile bulevardului Dorobanți, unde, pe lângă mobila stil, moștenea și doi fii de stirpe ilustră, cuminți și drăgălași ca două fetițe. Din jurnalul lui Pierre Vara 1958 Din chilia singurătății mele am ieșit în stradă. (Plimbare pe străzile Bucureștiului, noaptea.) Dezmățul poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare de sine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
clatină... Lasă,Titi, nu te mai necăji și nu mai fi trist. În câteva zile te vei face bine. Nu, nu-ți va rămâne nicio urmă de zgârietură pe năsucul tău mititel, frumușel și pistruiat și nici pe fața ta drăgălașă. Spusele lui m-au bucurat atât de mult, încât durerea de cap începea deja să fie o amintire. L-am privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur, Serioja? Absolut sigur, Titi. Vei vedea. Așezați unul lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un legănuț moale și confortabil de care se vor bucura viitorii puișori, legănați cu dragoste în ritmul de "huța-huța" de balansul atent și gingaș al salcâmului ospitalier, ajuns pe post de doică. Nu vă amintiți cât de veseli, cât de drăgălași erau și bine dispuși în mica lor garsonieră, cântând cu patos, cât îi ținea gura? "M-am născut într-un salcâm Într-un cuib de cioară Și de-al dracu' ce eram Scoteam ciocu' afară. Hopai-țupa, hopai-țupa Puișorii stau deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
este chiar tipul de ofițer britanic din Indii: înalt, distins, alură de aristocrat, prezență de ansamblu impecabilă. Ea, fiica: părul vopsit în trei culori, îmbrăcată la solduri, haotică, militantă ecologistă bio-bio. O cunosc prea bine. Într-un cuvânt, o poamă drăgălașă. Nu prea știu ce să mai scriu despre o asemenea deficiență de transmisie parentală. Sper din tot sufletul să-și revină după ce-și va încasa primul salariu de 3000 de euro sau mai mult, ca atâția alți tineri occidentali
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le va fi.“ Puiul îl privea cu cîte un ochi și parcă îl înțelegea. Rămînea așa, pier dut, uitîndu-se la Dănuț, și probabil se gîndea și el la vremurile care vor veni. Apoi iar îl apuca țopăiala - era glumeț și drăgălaș - și începea să exerseze cu stăruință. „Așa ! Nimic nu se face fără efort“ - îi zicea băiatul, care se gîndea că atunci cînd va reuși să zboare peste pereții cutiei va trebui poate să-l pre mieze în vreun fel. Dănuț
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
scurt, lovindu-se de cîteva ori de pereții burlanului. Un alt animal adus în casă (de data aceasta de Svetlana, mult mai tîrziu, pe cînd stăteam împreună în cămin, în Grozăvești) a fost un pui de cîine mititel, dolofan și drăgălaș. și scump !... Îl găsise pe undeva pe-afară, singur, fără mămica lui și scheunînd îndu ioșător. Am dat fuga la magazin și, cum n-am găsit lapte, i-am luat niște smîntînă. Cățelul nu s-a prea atins de ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care ei să nu le știe, dar măcar putem să ne amuzăm împreună. (2012) VREMURI Țara păduchilor din frunte Mult timp, expresia „iese ca păduchele în frunte“ a fost pentru mine destul de obscură. Poate pentru că nu mam procopsit niciodată cu drăgălașii paraziți și prin urmare nu le cunosc obiceiurile. Cu vremea, însă, viața din țărișoara noastră mia dezvăluit înțelesurile profunde ale acestei ziceri. Chiar dacă nu ai păduchi, în România ajungi să știi foarte bine cum se comportă ei. Și, desigur, să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și ceva talent, să fii pus la loc de cinste în istoria literaturii. Nu asta își dorește orice scriitor? Ei bine, nu. Scriitorii, pictorii, artiștii în general vor să împuște și iepurele cel mare al posterității, dar și pe cel drăgălaș al celebrității antume. Vor să fie vedete și visul lor ascuns este ca, în timp ce se plimbă melancolici și cufundați în idei pe stradă, puștii săși tragă mamele de mânecă și săi arate, discret, cu degetul. Să vină un individ la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
timp îi eliberă mâinile din strânsoare, iar buzele atinseră gura ei. - Mă uimești! Ce să înțeleg din asta? - Că nu trebuie să mă justific și nici să mă scuz. Ea își trecu mâna prin părul lung cu un gest destul de drăgălaș, copilăresc chiar. - Ai ceva împotrivă?, o necăji el în continuare. - Nu, dacă rămâi cu mine aici, zise Nicole cu un zâmbet naiv și cu buzele arcuite în timp ce privirea ei rătăcea peste tot prin cameră oprindu-se pe corpul lui. Privirea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a căuta un album de fotografii pentru a-l arăta d-nei B[iemel] și lui Marie-Anne; nu l-am găsit decât pe cel mic, cu fotografiile tale de la Venezzia (sic) și Paris. Și atunci am regăsit o Monica mică și drăgălașe în squa rul de lângă Rue Pasquier, Rue de l’Arcade, unde te scoteam în diminețile când nu vream să te obosesc, și pe Ave nue de l’Opéra, poate chiar în dreptul casei unde locuiești acum; era oare presimțirea unei întâlniri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Opéra, poate chiar în dreptul casei unde locuiești acum; era oare presimțirea unei întâlniri cu destinul peste 16 ani? Am întrerupt scrisoarea; cea dintâi venită: d-na Vanghele, apoi Petrașincu cu fata lui M. Zamfirescu (D-ra Nastasia) și sora Ralucăi Zamfirescu. Drăgălașe. Lucrează la teatru[l] Național, cu Cornescu, la decoruri; apoi Bonciu cu D-na Rosenthal! D-na Ulmu, D-l Gelhert, George Tudor și alții, în total 11. Afară ploua cu găleata. Bonciu, cu un „poem“ în proză: Scrisoare Americei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu ea de vorbă, aproape un ceas, Bi[emel] era vis-à vis, chemat de Reb. Am vorbit atât de mult de ceea ce ne interesa pe toți; regret că nu ai fost cu noi, iubita mea. O atmosferă de familie: Anne-Marie drăgălașe, intimă, amuzantă; la un moment dat trebuia să conducă un gros-bonnet la concertul de la Ateneu dat de o franceză, Colette (?), și cum i se pusese pe ea o rochie verde de catifea, și cum se constată că a crescut și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
marți [...] O, scumpa mea, ar fi crezut cineva că o să putem trăi separat, că bătrânețea mea are să fie la fel de tristă ca viața mea de femeie măritată? Nu mi-am închipuit niciodată, când te țineam în brațe micuță-micuță și așa de drăgălașă, că vor trece ani și ani fără să ne vedem. Sigur, mă gândeam că într-o bună zi am să mă mut din casă, dar că am să fiu undeva în oraș, în același oraș cu tine, și că ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cursul vieții mele de când bunul Dumnezeu te-a așezat în brațele mele arzând de dorința să devină un cuib matern. Și bunul Dumnezeu a ales atât de bine bebelușul pe care aș fi vrut să-l am: era așa de drăgălaș, îmbrăcat frumușel și curat în alb, cu cărarea într-o parte, cu ochii încă tulburi, deschiși lacom asupra vieții. Vezi, Mouette, asta n-am să uit niciodată: prima mea întâlnire cu tine, în pragul băii din Câmpineanu. Am simțit atunci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Suze, mă uit ca prin ceață pe fereastră spre peisajul de țară, la gardurile vii, la câmpuri și la micile sătulețe, de parcă le văd pentru prima oară în viața mea. După Manhattan, totul pare atât de mic și de... drăgălaș. Pentru prima dată, îmi dau seama de ce americanii găsesc că în Anglia toate lucrurile sunt “pitorești“. — Acum, încotro? zice Luke, în clipa în care ajungem la altă mică intersecție. — Ăă, cred că aici sigur trebuie să faci stânga. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mult de una. Adică, asta trebuie să fie cea mai fericită zi din viața ta, nu? Ar trebui să ai voie să porți cinci rochii, nu una. Ce cool ar fi! spune Suze. Ai putea să-ți iei una romantică, drăgălașă de tot pentru când intri, pe urmă una mai elegantă pentru când ieși... apoi încă una pentru cocktail... — Și una sexi de tot pentru dans... și încă una pentru când... Când rămâi singură cu Luke, să ți-o sfâșie de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
om matur, spre vitrinele cu articole de bucătărie și încep să mă uit cu atenție pe rafturi. Ooo. Clești pentru homar! Ia să-i cer! Și mânerele astea super simpatice pentru porumb fiert Și margaretele astea de plastic, atât de drăgălașe. Nu știu la ce folosesc, dar arată atât de drăguț! Notez cu grijă numerele acestora pe listă. OK. Altceva? Mă uit iar în jur și atenția îmi e atrasă de o mare strălucitoare de crom. Uau. Trebuie neapărat să avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să fiu destul de mândră de mine. Însă dup-aia am intrat la Karen Millen, și tocmai puneam pe mine o pereche de pantaloni de piele, când a început să urle ca din gură de șarpe. Nu să scâncească suav și drăgălaș. Nici să se vaiete finuț, cu decență. Nu, m-a cadorisit cu un zbierăt din toți bojocii, gen Femeia asta m-a răpit, chemați poliția! N-aveam la mine nici un biberon și nici un scutec, așa că a trebuit să mă reped
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mulțumesc de întrebare. Robyn... — Tocmai vin de la un prânz de mulțumire pe care mi l-a oferit doamna Herman Winkler la Carlton. Ce nuntă de vis! Mirele i-a făcut cadou miresei, la altar, un pui de schnautzer! Atât de drăgălaș... Se încruntă ușor. Unde naiba voiam să ajung? A, da! Ghici! Fiica și ginerele ei tocmai au plecat în Anglia în luna de miere! I-am zis, cine știe, poate dați nas în nas cu Becky Bloomwood! — Robyn, trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]