1,187 matches
-
și-i dă un pupic pe obraz, iar ea Îi răspunde cu un surâs. Și, fără veste, simt că mi se umple inima de căldură. OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sunt un cuplu cât se poate de drăguț. — Vai, sărăcul tip de la stal, pare enorm de stresat ! spune Phillip, și iau prima Înghițitură delicioasă de Pimm’s, Închizând ochii pentru a o savura mai bine. Mmm. Ce poate fi mai plăcut Într-o zi frumoasă de vară decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spune Lissy, Întinzându-mi o cană. — Mersi, spun, ușor Înciudată, iar Lissy oftează. — Emma, nu vreau să-ți stric buna dispoziție. Pare un tip foarte drăguț... — Pentru că este ! Pe bune, Lissy, n-ai nici cea mai mică idee cât de drăguț e. E atât de romantic ! Știi ce mi-a zis azi-dimineață ? Mi-a zis că În clipa În care am Început să vorbesc, atunci În avion, a fost absorbit. — Serios ? Lissy mă privește plăcut surprinsă. A zis el asta ? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
chiar și un dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau o gură mare de schnapps și mă cutremur. N-am să mai am niciodată Încredere În nici un bărbat. Niciodată. — Dar părea atât de drăguț ! zice Lissy Îndurerată. Pur și simplu, nu-mi vine să cred că a putut fi În stare de atâta cinism. — Lissy... ridic privirea. Adevărul e că oamenii ca el nu ajung acolo sus În vârf fără să fie de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Singurul lucru pe care reușește să-l citească este: „Nicicând n-au existat buze mai fragede, nici ochi mai luminoși“, ceea ce se dovedește a fi un vers dintr-un sonet scris de Cobb cu gândul, firește, la doamna Tripp. — Ce drăguț din partea lui! exclamă doamna Tripp. Marea problemă cu care se confruntă Tripp acum este cum să mascheze faptul că rapoartele sale provin din surse inexistente. Constată însă că este surprinzător de ușor. Pleacă la cumpărături și se întoarce cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de casă locuiești? ― Nu e una prea drăguță. Era să-mi cumpăr una anul trecut, Doamne, iartă-mă că mă pun din nou în locul lui Geraldine -, dar faza a picat, așa că acum stau cu chirie până o să-mi găsesc altceva drăguț. Stau cu încă două tipe. ― Cred c-am murit și-am ajuns în rai! E loc pentru un tip acolo? ― Mă tem că nu. ― Și ce vârstă ai, Dulceață? ― Am douăzeci și șapte de ani, și trebuie să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mor pentru asta, și se pare că aș putea foarte bine să mor, pentru că tot ce face Jenny e să mă privească din cap până în picioare într-un mod extrem de neprietenos, după care îmi zice un „bună“ în silă. ― Ce drăguț să te întâlnesc aici! spun eu: nimeni n-ar putea spune că nu încerc. Tocmai mi-am terminat antrenamentul. Hai să-ți iau ceva de băut. ― Nu, e în ordine. Trebuie să mă întorc la sală. ― Atunci de ce ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să ne cazeze la un hotel ieftin și mizerabil, dar eu am venit cu locul ăsta numit Shutters on the Beach, spune Simon, după care scoate din geantă o broșură și i-o dă lui Ben. Drăguț, nu-i așa? ― Drăguț? spune Ben, în timp ce avionul începe să coboare din văzduh. E pur și simplu superb. ― Pur și simplu superb, mai spune o dată când se îndreaptă spre recepție - aceeași recepție pe la care a trecut și Jemima puțin mai devreme. Ben fiind însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
diseară? ― Ce să începem? ― Să ne simțim bine. ― Vrei să spui că nu te vezi cu Bill, barmanul sexy? ― Contramandez. Noi două ieșim în oraș. ― Lauren. Clatin din cap, încă nevenindu-mi să cred că poate fi cineva atât de drăguț. ― Nu vreau să contramandezi. Sinceră să fiu, asta chiar m-a eliberat. Tot ce vreau să fac diseară e să mă tolănesc și să mă uit la televizor. ― Bine, spune Lauren. Atunci ne tolănim și ne uităm la televizor. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dovedit a fi o seară mult mai blândă. Da, am simțit unele priviri ațintite spre noi, dar mă gândesc că două femei singure într-un bar aglomerat or să capete mereu atenție. Oricum, nu ne-a deranjat nimeni, așa că e drăguț să stăm pur și simplu, să bem ceva și să ne relaxăm, cum se spune. Cu cât petrec mai mult timp cu Lauren, cu atât îmi place mai mult de ea. E atât de deschisă, de caldă, de loială, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la revedere de la băieți. Fusese un preludiu plăcut, dar eu și Brigit ne aflam în misiune. în camera aia erau prea mulți bărbați bine făcuți ca să ne pierdem vremea discutând cu gașca aia de idioți pletoși. Chiar dacă toți erau niște drăguți. Dar chiar când mă pregăteam să ridic ancora, Luke mi-a spus: — Când aveam nouă ani, n-aș fi îndrăznit să mă îmbrac ca Johnny Rotten. Mai curând m-aș fi prezentat pe post de Maica Tereza. —De ce? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne erau puse în mâinile cu care gesticulam de zor, abia dacă observam. Aproape că nici n-am auzit când ni s-a spus „Puteați măcar să ziceți mulțumesc“. Eu nu mă gândeam decât la faptul că Luke e așa de drăguț. Așa de haios. Luke s-a lansat într-o nouă poveste: —Ei, Rachel, și iată-mă îmbrăcat cu una din fustele înflorate ale mamei... îîși rupsese piciorul.) Și cu cine crezi că m-am întâlnit? Nici mai mult, nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
soră-mea, m-am gândit că, în ciuda primei impresii, casa avea un șarm auster. Nu putea să arate ca un hotel de lux, chiar dacă, în realitate, exact asta era. Nimeni nu i-ar mai fi luat în serios. —E vreunul drăguț? m-a întrebat Helen în gura mare. Mi-am spus că era grozav să fiu la țară. Eram hotărâtă să n-o aud pe Helen. Gândește-te! Aer curat, un trai simplu și șansa de a scăpa de agitația din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
incriminatoriu, iar tata și Helen plecaseră luându-și rămas-bun cu manifestări minime de afecțiune și tot atâtea lacrimi. î„Pentru numele lui Dumnezeu, să fii cuminte! O să trec duminica viitoare“, îmi spusese tata. „Pa, pa, nebuno! Să-mi croșetezi ceva drăguț“, îmi zisese Helen.) Urmărind mașina tatei care părăsea domeniul cu viteză extrem de redusă, m-am felicitat pentru calmul de care dădeam dovadă și pentru faptul că nici nu-mi trecuse prin minte să iau vreun drog. Dependentă de droguri! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar începeam să mă întreb Ce caut eu aici? Era ca și cum aș fi fost încălțată cu niște pantofi cu tălpi alunecoase. Mă tot gândeam că, imediat ce terminam indiferent ce făceam în clipa aia, o să-mi revin și-o să fac ceva drăguț. Dar nu s-a întâmplat deloc așa. în secunda în care „ceva“ se termina, începea „altceva“. Iar eu nu aveam destulă energie ca să mă împotrivesc. Era mai simplu să mă țin după turmă. Ceva mă îngrijora. Era un gând care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bătăușul și mincinosul să se ducă-n pizda mă-sii. Mi-am amintit cum încercase să mă manipuleze ca să cred că nevastă-sa era nebună, că Josephine se ocupa cu spălatul creierelor și că el era un tip nemaipomenit de drăguț. La întrebarea lui Vincent, Neil a izbucnit într-o criză de nervi. A izbit brațul scaunului și a început să plângă. Dar erau lacrimi de furie, nu lacrimi de rușine. Nu-mi vine să cred ce-a făcut curva aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scara dezamăgirii, dar încă mai aveam o licărire de speranță. Poate că nu exista o sală de gimnastică, dar poate că se făceau alte tratamente. Am simțit cum Chris începe să mă compătimească, am simțit că-și dorește să fie drăguț cu mine cu toate că-l uimisem, așa că mi-am asumat riscul. — Există...? m-am forțat să rostesc cuvintele. Haide! Haide!... Cabine de solar? La început, mi s-a părut că o să izbucnească în râs. După care chipul lui a căpătat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niște biscuiți Ritz. Barry-copilul a zis: — Dacă e o urgență, atunci pot să renunț la o pungă de Kettle Crisps. Iar Mike a bolborosit cu o voce pe care trebuia s-o aud doar eu, nu și Celine. Am ceva drăguț și sărat în pantaloni, dacă vrei ceva de supt. Am așteptat să-l aud și pe Chris oferindu-mi ceva, să-mi arate că știa că exist, dar el n-a scos nici un cuvânt. 33tc "33" Se spune că drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în halatul cel bun al lui Brigit. —Ei, ce drăguț, a zis Luke privind posterul care anunța expoziția Kandinsky de la muzeul Guggenheim. îți plac artele vizuale, nu? — Nu, am răspuns surprinsă să aud cuvintele „arte vizuale“ în gura lui Luke. L-am furat de la serviciu. Rolul lui e să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în halul ăla din adolescență. Simțeam că mă sufoc de-atâta durere. O durere care o depășea cu mult pe cea pricinuită de Luke. Eram prizoniera neputincioasă a unei tristeți profunde, pure și extrem de vechi. Ceilalți pacienți au fost foarte drăguți cu mine. Mi-au oferit batiste de hârtie și umeri pe care să plâng, dar eu aproape că nici nu-mi dădeam seama de prezența lor. Mă aflam într-o altă lume, una în care toată amărăciunea din univers era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
with the Fringe on Top“. —Bună, tati, l-am salutat eu. Cum merge cu rolul? Te descurci cu machiajul? Simți publicul? M-am gândit că era sănătos să mă prefac că suntem prieteni. Așa, poate că tata avea să fie drăguț cu mine a doua zi. —E o nebunie, a răspuns el. Tu cum ești? La mine nu-i așa de grozav. Ce-am auzit? Vii mâine ca CPI? L-am auzit trăgând aer în piept, însă sunetul era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sigură că era îndrăgostit de mine. Cu toate că era foarte generos cu „Te iubesc“-urile. Problema era că el le declara tuturor că-i iubește. Chiar și lui Benny, tipul de la care-și cumpăra covrigii. De fiecare dată când făceam ceva drăguț pentru el, îmi spunea „Mulțam, păpușo, te iubesc“. Și nu trebuia să fie ceva extrem de drăguț. Era suficient și un sandvici cu brânză și pâine prăjită. Dacă mai erau oameni prin preajmă, atunci întindea mâna către mine și zicea: „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
i-am spus că mi-ar plăcea să n-o mai văd luând droguri. Mi-a spus că le lua numai pentru că în prezența mea o apuca timiditatea. Iar eu am crezut-o. Ba chiar mi s-a părut ceva drăguț.“ —Chiar eram timidă, am șuierat eu. Josephine mi-a aruncat o privire, după care a continuat: —„Dar o dată, după ce rămăsese la mine peste noapte, când m-am trezit de dimineață, Rachel duhnea a alcool. Ceea ce era ciudat, fiindcă în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dimineața la ora de gastronomie, iar sâmbătă seara m-am jucat. Dar, în majoritatea timpului, l-am ținut pe Chris sub supraveghere. Faptul că-mi scăpa tot timpul printre degete mă făcea să mă simt frustrată. Deși aproape întotdeauna era drăguț cu mine, amabilitatea lui avea anumite limite. Sperasem că, la un moment dat, o să mă înghesuie într-un colț pentru o pipăială, dar chestia asta nu s-a întâmplat. în plus, mă deranja faptul că era drăguț - mă tem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mă la ea, de parcă și-ar fi pierdut mințile. îl urăsc de moarte! Așa de mult? Nola s-a uitat la mine cu compasiune. Nu, vorbesc serios, am insistat eu. îl urăsc din toată inima. — Cu toate că a fost așa de drăguț și a bătut atâta drum ca să vină aici și să te ajute să-ți dai seama cât de gravă era dependența ta de porcăriile alea de droguri? Nola părea uluită. —Mie mi se pare că bărbatul ăsta te iubește cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe mine!“ M-am burzuluit supărată. Curva tupeistă! —Ești exact cum eram eu, a exclamat Nola cu afecțiune. Suntem absolut la fel. Chestia asta m-a îmblânzit. îmi doream să fiu ca Nola. Dacă atunci oamenii n-ar fi fost drăguți cu mine, nu m-aș fi lăsat de droguri, mi-a explicat ea. Acum e rândul meu. Și când o să fii puțin mai bine, și tu o să-i ajuți pe alții. Eram emoționată și iritată în egală măsură. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]