2,407 matches
-
Grigore Alexandrescu, 1949, Caragiale, 1951), fie de volume alcătuite spre a teoretiza și argumenta „direcția corectă” pe care literatura trebuia să o urmeze cu strictețe pentru a fi acceptată de sistem (Probleme și opere contemporane, 1954, Eroi și conflicte în dramaturgia noastră actuală, 1955, Romantismul eroului revoluționar, 1956), se discern, dincolo de radicalitatea limbajului, posibilitatea autorului de a utiliza teorii și concepte, precum și consecvența, poate sinceră, a perspectivei asumate. Purtând marca spiritului dominant al deceniilor cărora le aparțin, cărțile din această serie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
analitic, întotdeauna incitant și temeinic elaborat. SCRIERI: Oameni și cărți, București, 1946; Alexandru Vlahuță, București, 1949; Vasile Cârlova și Grigore Alexandrescu, București, 1949; Caragiale, București, 1951; Oameni deosebiți, București, 1954; Probleme și opere contemporane, București, 1954; Eroi și conflicte în dramaturgia noastră actuală, București, 1955; Furtună în cancelarie (în colaborare cu Vera Călin), București, 1956; Romantismul eroului revoluționar, București, 1956; Drumuri literare, București, 1957; În jurul romanului, București, 1959; Grigore Alexandrescu, București, 1960; Momentul Caragiale, București, 1963; Artă și arte, București, 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
proiecte epice urmează încă să apară. S-ar putea să avem surpriza și altor cărți de proză semnate de poeți, care, judecând după publicațiile lor din presă, înclină să creadă că proza constituie adevărata coloană vertebrală a unei literaturi. În dramaturgie, cu piese jucate în teatru, dar nepublicate încă în volum, rămâne singular Val Butnaru, un autor capabil să ofere lucrări notabile în domeniu. Critica literară, cea care dă seamă de conștiința și maturitatea unei literaturi, este cvasiinexistentă în cadrul generației ’80
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
publicarea altor cărți mai mulți autori. În poezie s-au impus: Irina Nechit, Maria Șleahtițchi, Iulian Fruntașu, Margareta Curtescu, Mihai Vakulovski, Ștefan Baștovoi, Adrian Ciubotaru. În proză: Constantin Cheianu, Iurie Bodrug, Ghenadie Postolache, Andrei Ungureanu, Alexandru Vakulovski, Ștefan Baștovoi. În dramaturgie: Val Butnaru, Nicolae Negru, Constantin Cheianu, Dumitru Crudu, Irina Nechit, Angelina Roșca. În critica literară: Iulian Ciocan, Mihai Vakulovski, Grigore Canțâru, Adrian Ciubotaru, Anatol Moraru. Ispita Occidentului M-am întrebat de multe ori în acești ani cum se raportează intelectualul
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
lui Lucian Blaga și gândirea mitică, în vol. Cărți și o altă carte, Editura Minerva, București, 1999; Gană, George, Opera literară a lui Lucian Blaga, Editura Minerva, București, 1976; Lovinescu, E., Critice, 2, Editura Minerva, București, 1982; Mihăilescu, Dan C., Dramaturgia lui Lucian Blaga, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984; Pop, I., Lucian Blaga universul liric, Editura Cartea Românească, București, 1981; Pop I., Recapitulări, EDP, București, 1985; Șora M., Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, Editura Minerva, București, 1970; Todoran
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
libertate a omului e dreptul la delațiune” este sloganul sub care se petrece acțiunea acestei tragicomedii istorice, cu patru personaje și un papagal vorbitor și desfășurată de-a lungul a două zile din viața lui Robespierre. Un capitol important în dramaturgia lui A. îl reprezintă teatrul politic, inaugurat în 1967 cu Song pentru Anamaria. Acțiunea piesei, transpusă ulterior în Ce ne facem fără Willi, din volumul de „teatru politic” Politikon, apărut la Editura Cartea Românească în 1996, se desfășoară într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
pe scenele europene și americane (Paris, Londra, Copenhaga, Ankara, Dortmund, Edmonton, Ottawa, New York, Washington etc.) au fost puse în scenă, din nou, și în țară după 1989 și, de asemenea, incluse în repertoriul teatrului la microfon. Concomitent cu poezia și dramaturgia, A. abordează și teoretic preocupările sale fundamentale, pasiunea pentru studiul argoului alăturându-se poeziei și dramaturgiei, iar eseurile sale pe aceste teme sunt publicate în mai multe ediții succesive. Reunite într-un volum publicat în 1997, la București, Utopii, eseurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
fost puse în scenă, din nou, și în țară după 1989 și, de asemenea, incluse în repertoriul teatrului la microfon. Concomitent cu poezia și dramaturgia, A. abordează și teoretic preocupările sale fundamentale, pasiunea pentru studiul argoului alăturându-se poeziei și dramaturgiei, iar eseurile sale pe aceste teme sunt publicate în mai multe ediții succesive. Reunite într-un volum publicat în 1997, la București, Utopii, eseurile sunt însoțite de fragmente autobiografice, remarcabile pentru verva ce le animă, capacitatea evocatoare și talentul memorialistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
două motive. Romanul este, probabil, forma textuală cea mai intens cercetată. Conceptele și delimitările ce au apărut în urma acestor încercări au în general o sferă mai largă. În privința distincțiilor dintre genuri, romanul a fost pus în contrast, după caz, cu dramaturgia, cu poezia, alteori cu proza scurtă. Folosind termenul de "teoria romanului" pentru a indica uneori (dar nu întotdeauna) o sferă mult mai largă a naratologiei, criticii au complicat și mai mult poziția romanului în relație cu alte genuri și tipuri
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Emil Vora, Grigore Bugarin, Emil Zegreanu, Veturia Constantinescu. Se publică proză aparținând lui V. Voiculescu (Capul de zimbru), Victor Papilian (fragmente din romanul Bogdanus infidelis notarius), Theodor Râșcanu (Pui de cuc, fragment de roman), Constantin Neicu-Calotescu, Gh. Atanasiu. În domeniul dramaturgiei P. atrage colaborarea lui Camil Petrescu, acesta exprimându-și aprecierea și publicând un fragment din piesa Mitică Popescu (21/1945). Cronica literară e semnată de Ion Antonie, care scrie și articole despre Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Pillat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289053_a_290382]
-
Într-un fel de istorie prescurtată a literaturii române, care ar cuprinde o mare parte a operelor semnificative scrise În limba noastră. Din cauza specificului literaturii ca artă, poezia va apărea În mod accidental; vom examina mai ales proza, uneori și dramaturgia. Aceasta pentru că, pe de o parte, confruntarea cu destinul rămâne tema aproape oricărei poezii lirice, iar pe de altă parte, pentru că viziunea populară asupra destinului, exprimată prin proza populară, a avut ecou mai ales proza cultă și foarte rar În
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Ca autor dramatic, I. nu-și uită preocupările lingvistice. În „farsa filologică” Babilonia românească (1860), el atacă, într-o șarjă groasă, limbajul împestrițat de grecisme și slavonisme, italienismul heliadist, „ciunismul”, ortografia nouă cu alfabet latin, franțuzismul. Având meritul întâietății în dramaturgia românească de inspirație istorică, piesa Mihul. O trăsătură din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei (1850) încearcă să îmbine o intrigă amoroasă și un conflict războinic. Momentele de exaltare romantică alternează cu pasaje reflexive, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
LCF, 1977, 10; Victor Crăciun, I.C. Vissarion. 100 de ani de la naștere, LCF, 1979, 7; Victor Crăciun, Confesiuni sonore, București, 1980, 180-182; Tudor Arghezi, I.C. Vissarion, MS, 1983, 1; Mitzura Arghezi, Un oaspete familiar la Mărțișor, MS, 1983, 1; Modola, Dramaturgia, 234-236; Ovidiu Papadima, O restituire generoasă, R, 1984, 9; Dan Brudașcu, Un caz literar - I. Peltz, I.C. Vissarion și D. Ciurezu, R, 1985, 10; Valentin Tașcu, Semnături în contemporaneitate, ST, 1987, 4; Șerban Cioculescu, Dialoguri literare, București, 1987, 107-108; Victor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
îi facilitează contacte profesionale la Viena și la Berlin, după care, în stagiunea 1905-1906, va practica o scurtă asistență pe lângă actorul Ermete Novelli, la Florența. Între 1906 și 1913, reia turneele în Trasilvania, incluzând în repertoriul trupei sale fragmente din dramaturgia și din lirica românească, precum și traduceri sau localizări proprii. Până în anul 1919 mai apare, deseori cu succes, pe scenele bucureștene sau, în perioada refugiului din 1917-1918, la Iași. B. era un actor cu temperament puternic, ținută impunătoare, distincție scenică, frazare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
proiectează imaginea unei activități de pionierat teatral și ocupă un loc distinct între scrierile sale epice. B. mai publică, în periodice, reportaje, cronici și comentarii teatrale, portrete, evocări, interviuri, articole diverse. Îl preocupă condiția morală și materială a actorului, starea dramaturgiei originale, rolul teatrului în promovarea ideii de unitate națională, istoria teatrului românesc. În contextul dramaturgiei românești de la începutul secolului, ca și în ansamblul operei literare proprii, teatrul ocupă un loc notabil. Încă din 1904, B. exersează câteva localizări „din italienește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
epice. B. mai publică, în periodice, reportaje, cronici și comentarii teatrale, portrete, evocări, interviuri, articole diverse. Îl preocupă condiția morală și materială a actorului, starea dramaturgiei originale, rolul teatrului în promovarea ideii de unitate națională, istoria teatrului românesc. În contextul dramaturgiei românești de la începutul secolului, ca și în ansamblul operei literare proprii, teatrul ocupă un loc notabil. Încă din 1904, B. exersează câteva localizări „din italienește”, autorii nefiind menționați. Traduce un fragment din Azilul de noapte de Maxim Gorki (1904). Comedia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
aceasta în colaborare cu St. O. Iosif), B. debutează ca dramaturg, la Teatrul Național din București, în noiembrie 1908, cu piesa în două acte, Mărul. De la această scriere până la Domnul de rouă, basm dramatic reprezentat și tipărit în 1938, caracteristice dramaturgiei lui B. vor fi interferențele dintre elementele romantice și cele realiste. Eroii, trasați în tușe avântate, aspiră spre perfecțiune, au de multe ori calități excepționale. Cu unele accente de melodramă, Mărul licitează dualitatea bine-rău, sprijinindu-se pe un simbol ostentativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
Aurora Pârvu, pref. Cornel Simionescu, București, 1969. Traduceri: Oscar Wilde, Salomeea, București, [1907]. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 310-313; Lovinescu, Scrieri, IV, 387-390; Ciorănescu, Teatr. rom., 210-215; Pușcariu, Călare, 257-266; Justin Ceuca, Zaharia Bârsan, Cluj-Napoca, 1978; Brădățeanu, Istoria, II, 82-85; Modola, Dramaturgia, 202, 214; Silvestru, Un deceniu, 152-154; Dicț. scriit. rom., I, 251-252; Zaharia Bârsan, DRI, I, 195-200; Ghițulescu, Istoria, 144-146; Dicț. analitic, IV, 244-246. C.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
conforme cu temperamentul și cu viziunea sa asupra teatrului („Scriu să mă amuz și să amuz pe alții”, declara el în 1935). Păianjenul a fost prima piesă românească jucată la Teatrul Național din București după o perioadă de respingere a dramaturgiei originale noi, iar succesul ei a renăscut încrederea în autorii români. Viața mondenă, comportamentul, preocupările și modul de a vorbi al unui important segment social erau aduse pe scenă de cei mai buni actori ai epocii, în montări fastuoase și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
originalitate stilistică, banalitatea subiectelor sau agasanta preocupare pentru manifestările erotice nu fac decât să evidențieze și mai mult limitele talentului și ale unei perspective artistice. Cu un rol șters în istoria literaturii, H. are un loc mai important în istoria dramaturgiei românești, în perioada interbelică el fiind considerat cel mai talentat și mai autentic comediograf. De altfel, aproape toate comentariile, foarte numeroase, unele extrem de favorabile, se referă doar la spectacolele cu piesele sale, și nu la textele tipărite. Autorul are contribuția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
considerat cel mai talentat și mai autentic comediograf. De altfel, aproape toate comentariile, foarte numeroase, unele extrem de favorabile, se referă doar la spectacolele cu piesele sale, și nu la textele tipărite. Autorul are contribuția sa la procesul de modernizare a dramaturgiei autohtone prin adaptarea modelului comediei de salon și al teatrului bulevardier francez și prin abordarea unor realități imediate ale timpului. La această activitate se adaugă și numeroasele traduceri, localizări și adaptări după piese ori scrieri literare celebre sau doar la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
Teatr. rom., V, 8-11, 32-33, VI, 27-28, 306-307, 402-405, passim, VII, 59-61, 112-114, 164-165, 212-216, passim, VIII, 91, 157; Ionuț Niculescu, A. de Herz, TTR, 1976, 3; Istoria Teatrului Național din Craiova, Craiova, 1978, 228-233; Brădățeanu, Istoria, II, 92-95; Modola, Dramaturgia, 298, 318-325; Octav Păun, Un om de teatru, RL, 1986, 12; A. de Herz, DRI, II, 303-336; Dicț. scriit. rom., II, 507-508; A. de Herz, DCS, 160-162; Ghițulescu, Istoria, 155-157. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
anii de violență socială și politică instaurată de noua putere comunistă: în paralel cu mimarea recunoașterii meritelor sale literare - este primit la 1 noiembrie 1948 în Academia Republicii Populare Române și i se acordă în 1949 Premiul de Stat pentru dramaturgie -, se vede silit, „în condiții bestiale” (după propriile-i mărturii), să își încalce toate convingerile etice și estetice în „opere” comandate, concepute și amendate ideologic sub supravegherea agresivă a „culturnicilor” vremii. Futilitatea și eșecul - astăzi perfect previzibile - ale tentativelor sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
unei scheme ordonatoare hegeliene - dezvăluită, în 1943, revistei „Vremea” („voi scrie până la 25 de ani versuri [...]; între 25-35 de ani teatru [...]; între 35-40 de ani romane [...]. Și abia la 40 de ani mă voi întoarce la filosofie”) -, în cadrul căreia poezia, dramaturgia și proza se constituie în treptele simbolice ale ascensiunii spiritului către „momentul” substanțial, iluminant și integrator, al revenirii la propriul sine - „clipa” extatică a cunoașterii absolute. (De altminteri, scriitorul nu și-a ascuns niciodată convingerea că literatura nu este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
ei scenică, prin jocul actorilor, B. dovedindu-se, în această privință, deosebit de exigent. Mediocritatea, convenționalismul sunt sancționate cu fermitate. Formulele novatoare sunt acceptate selectiv, în măsura în care și-au dovedit eficiența. B. ar fi putut deveni un nume de referință în istoria dramaturgiei și în cea literară dacă și-ar fi adunat însemnările în volum. C.Bz.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]