1,112 matches
-
Iosif al II-lea este comasată cu Mănăstirea Mesici de lângă Vârșeț, unde sunt duse și obiectele de valoare (cărți, icoane, obiecte de cult). În anul 1782 autoritățile austriece scot la licitație clădirile mănăstirii care sunt cumpărate de către Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timișoara. Mănăstirea va rămâne în proprietatea familiei Ostoici timp de 150 de ani, perioadă în care se părăginește dobândindu-și denumirea actuală de „Săraca”. În 1932 a fost răscumpărată de Episcopia Caransebeșului și a redevenit așezământ monahal. Desființată
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
boieresc de lângă Pirot în anii 1970; astăzi, ea este păstrată la Muzeul Național al Serbiei din Belgrad. Este prima descoperire de acest fel, care demonstrează o tradiție medievală atestată în scris conform căreia monarhii ortodocși le dăruiau celor mai eminenți dregători un vestmânt pe care ei îl purtaseră. Cu prima sa soție Teodora a Țării Românești (maica Teofana), fiică a lui Basarab I al Țării Românești, Ioan Alexandru a avut mai mulți copii, inclusiv Ioan Srațimir, care a domnit ca împărat
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
sfințire biserica a fost transformată în Mitropolia țării. După primul război mondial Mitropolia este transformată în Patriarhie. Numele meșterului care s-a ocupat de construcția acestuia este necunoscut, ca la mai toate bisericile de pe teritoriul României, în schimb sunt cunoscuți dregătorii care au supravegheat construcția edificiului, logăfătul Radu Dudescu și Gheorghe Sufariu. Ca aspect general biserica este o copie a bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș, turlele fiind asemănătoare cu biserica lui Neagoe Basarab. Biserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
din perioadele dinastiilor omeiade, abbaside, mameluce și safavide. Poarta Fericirii ("Bâbüssaâde") face legătura între a doua curte și a treia curte. În timpul ocaziilor speciale, precum ceremoniile religioase sau aducerea omagiului, sultanul se așeza pe tronul său amenajat în fața porții, în timp ce dregătorii săi stăteau în picioare. Tot aici erau organizate funerariile sultanului în prezența prințului moștenitor. A treia curte cuprinde clădirile aflate dincolo de Poarta Fericirii, fiind destinate în mare parte sultanului. Camera de Audiență era locul unde sultanul primea vizita ambasadorilor și
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
oraș fortificat, Avaris, în partea de răsărit a Deltei, unde era adorat zeul Seth, al răului și al dezordinii. Lupta pentru izgonirea hiksoșilor începe de la Teba unde regele de acolo, Kames pornește război contra lor și împotriva sfaturilor primite de la dregătorii săi. Succesorul său, Ahmosis I, este cel care îi învinge pe hiksoși pe deplin și îi izgonește din Deltă. Pe de altă parte influențele exercitate de cultura egipteană asupra civilizațiilor mediteraneene apărute mult mai târziu și în strânsă legătură cu
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
interpretat aceea statuie ca fiind istoria imperiilor: Împăratul Nabocodonosor al II-lea a făcut un un idol cu chip de aur, înalt de 60 de coti și lat de 6 coti, l-a sfințit și a poruncit că toate căpeteniile (dregători, cârmuitori, judecători, legiuitori, vistiernici, căpetenii de oști) să se închine acestui chip la semnalul dat de trâmbițe și celelalte instrumente muzicale. Cine nu făcea asta urma a fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. Cei trei prieteni ai lui Daniel au
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
folosite în cancelaria domnească. întrunit într-o formă restrânsă s-a numit în Țara Românească "sfat" sau "sfatul țării", uneori "divan", "singlit", "pretoriu" și "scaun de judecată". Dacă sfatul domnesc se întrunea într-o formă lărgită care cuprindea toți marii dregători și colaboratorii lor cei mai apropiați se folosea în sec. XVII termenul turcesc "divan" sau "marele divan". Adunarea cu caracter mai larg care cuprindea reprezentanții boierimii și bisericii se numea "sobor". În Moldova, pentru sfatul restrâns s-a folosit numele
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
adunarea reprezentanților păturilor privilegiate "sfat de obște". Prima mențiune a termenului "sfat" a fost într-un document din 11 februarie 1400. În Țara Românească membrii sfatului domnesc au fost menționați pentru prima dată sub denumirea de "jupani" și "boieri" (1389), "dregători" (1492), "vlastelini" (1492), "prim-sfetnici" (1492) și "sfetnici" (1533). În Moldova, termenul obișnuit sub care sunt cunoscuți membrii sfatului domnesc este acela de "boieri". Termenii utilizați în Țara Românească s-au folosit mult mai rar în Moldova. "Jupan" era titlul
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
în Țara Românească s-au folosit mult mai rar în Moldova. "Jupan" era titlul care se atribuia până la jumătatea sec. al. XV-lea boierilor din Țara Românească fără dregătorii, iar pe la mijlocul sec. al XVI-lea de obicei numai boierilor și dregătorilor mari (banul, vornicul, logofătul, foștii dregători și uneori vistierul și spătarul). Mai târziu a început să fie folosit și pentru alți boieri care nu erau membrii ai sfatului domnesc, fie că aveau sau nu titluri de dregători. "Pan" era în
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
mult mai rar în Moldova. "Jupan" era titlul care se atribuia până la jumătatea sec. al. XV-lea boierilor din Țara Românească fără dregătorii, iar pe la mijlocul sec. al XVI-lea de obicei numai boierilor și dregătorilor mari (banul, vornicul, logofătul, foștii dregători și uneori vistierul și spătarul). Mai târziu a început să fie folosit și pentru alți boieri care nu erau membrii ai sfatului domnesc, fie că aveau sau nu titluri de dregători. "Pan" era în Moldova ceea ce era "jupan" în Țara
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
numai boierilor și dregătorilor mari (banul, vornicul, logofătul, foștii dregători și uneori vistierul și spătarul). Mai târziu a început să fie folosit și pentru alți boieri care nu erau membrii ai sfatului domnesc, fie că aveau sau nu titluri de dregători. "Pan" era în Moldova ceea ce era "jupan" în Țara Românească. Era acordat de regulă rudelor domnului și celor mai însemnați boieri. În unele documente, termenul "pan" se referă la toți membrii sfatului domnesc. "Prim-sfetnic" a fost titlul utilizat prima
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
Țării Românești odată cu termenul de prim-sfetnic. Aveau înțelesul de proprietar mic, respectiv proprietar mare care erau obligați să meargă la oaste și să dea cai pentru război. În sec. al XVI-lea vlastelini erau numiți cei mai de seamă dregători ai țării. În Moldova, termenul vlastelin este întâlnit într-un singur document din 10 mai 1466. "Dregător" este termenul care desemna membrii sfatului domnesc care ocupau dregătorii. În Moldova, desemna pe cei care îndeplineau diverse slujbe mărunte (globnici, pripășari, osluhari
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
obligați să meargă la oaste și să dea cai pentru război. În sec. al XVI-lea vlastelini erau numiți cei mai de seamă dregători ai țării. În Moldova, termenul vlastelin este întâlnit într-un singur document din 10 mai 1466. "Dregător" este termenul care desemna membrii sfatului domnesc care ocupau dregătorii. În Moldova, desemna pe cei care îndeplineau diverse slujbe mărunte (globnici, pripășari, osluhari et.) În a doua parte a secolului al XVII-lea termenii de "dregător" și "mare dregător" au
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
din 10 mai 1466. "Dregător" este termenul care desemna membrii sfatului domnesc care ocupau dregătorii. În Moldova, desemna pe cei care îndeplineau diverse slujbe mărunte (globnici, pripășari, osluhari et.) În a doua parte a secolului al XVII-lea termenii de "dregător" și "mare dregător" au fost înlocuiți treptat cu acela de "boier" și "mare boieri". Sfatul domnesc era format din marii boieri, cu și fără dregătorii, care împreună cu clerul înalt, luau parte la conducerea țării, alături de domn. Actele domniei nu aveau
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
1466. "Dregător" este termenul care desemna membrii sfatului domnesc care ocupau dregătorii. În Moldova, desemna pe cei care îndeplineau diverse slujbe mărunte (globnici, pripășari, osluhari et.) În a doua parte a secolului al XVII-lea termenii de "dregător" și "mare dregător" au fost înlocuiți treptat cu acela de "boier" și "mare boieri". Sfatul domnesc era format din marii boieri, cu și fără dregătorii, care împreună cu clerul înalt, luau parte la conducerea țării, alături de domn. Actele domniei nu aveau putere dacă lipsea
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
Alături de membrii familiei domnești, aceștia purtau titlul de "pan" sau "jupan" în Moldova, iar în Țara Românească, de "vlastel" sau "vel". Mărturia acestor mari proprietari feudali era însoțită uneori și de cea a fiilor lor, dovadă a continuității stăpânirii moșiilor. Dregătorii nu menționau mărturia fiilor lor, deoarece demnitățile acestora nu erau ereditare. Sfatul domnesc îl asista pe domn în toate chestiunile importante de politică internă și externă. Atribuțiile sfatului domnesc erau politice, fiscale și judecătorești și se manifestau cu ocazia: confirmării
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
Ioan Brezoianu a publicat în 1882 cartea "Vechile instituțiuni ale României (1327-1866)", în care atribuia termenii „consiliu administrativ” și „oficiu” sfatului domnesc, respectiv dregătoriei. Conform istoricului Nicolae Stoicescu, supozițiile autorului asupra originii acestor instituții sunt greșite, precum și datele privitoare la dregători în parte. Un alt pas îndărăt, după un studiu mai competent al autorilor E. Picot și Gheorghe Bengescu, l-a constituit capitolul dedicat de N. Blaramberg într-o lucrare mai amplă, el preluând necritic afirmația greșită a lui Dimitrie Cantemir
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
Bun ar fi înființat dregătoriile moldovenești la sfatul împăratului bizantin Ioan Paleologul. Preocupări în domeniu au avut și istoricii Dimitrie Onciul, Alexandru D. Xenopol și N. Iorga, care au atins subiectul în sinteze generale, tratând în special originea și atribuțiile dregătorilor. Însă un pas important l-a făcut Constantin C. Giurescu, în lucrarea sa de doctorat ("Contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV", 1927) și în adaosul la aceasta, " Noi contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
Onciul, Alexandru D. Xenopol și N. Iorga, care au atins subiectul în sinteze generale, tratând în special originea și atribuțiile dregătorilor. Însă un pas important l-a făcut Constantin C. Giurescu, în lucrarea sa de doctorat ("Contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV", 1927) și în adaosul la aceasta, " Noi contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV", tipărit cu un an înainte.
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
originea și atribuțiile dregătorilor. Însă un pas important l-a făcut Constantin C. Giurescu, în lucrarea sa de doctorat ("Contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV", 1927) și în adaosul la aceasta, " Noi contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV", tipărit cu un an înainte.
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
cu titlul de doctor al Bisericii. A adoptat o poziție împotriva "creștinilor iudaizați" cu opt predici în acest sens, având astfel un rol în dezvoltarea antisemitismului creștin. Sf. s-a născut la Antiohia, în jurul anului 354, din părinții Secundus, mare dregător militar care a murit la scurt timp după nașterea sa, și Antusa, descendentă dintr-o bogată familie creștină. Rămasă văduvă la numai 20 ani, ea s-a dedicat cu râvnă și perseverență educației fiului ei, renunțând la recăsătorire. Primele elemente
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
Românești și Moldovei, ca state nou înființate. Ele erau departamente medievale publice sau de curte domnească în statele românești din evul mediu. Chiar dacă izvoarele atestă aceste dregătorii treptat și târziu, cele mai multe dintre ele datează din perioada de început a statului. Dregătorii (în sens modern, Înalți funcționari) puteau îndeplini sarcini din porunca domnească indiferent de atribuțiile principale ale funcției lor. În general pot fi deosebite două tipuri de dregătorii: dregătorii publice, în care posesorul avea atribuții publice (administrative și judecătorești) și dregătorii
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
În general pot fi deosebite două tipuri de dregătorii: dregătorii publice, în care posesorul avea atribuții publice (administrative și judecătorești) și dregătorii de curte, în care posesorii prestau în primul rând activități admistrative și de protocol la curtea domnească. Principalul dregător în Țara Românească, conducea administrația din Oltenia, judecător cu dreptul de a pronunța sentința capitală în acest teritoriu supus jurisdicției sale. Inițial a fost conducătorul curții domnești; treptat a cumulat cele mai importante atribuții judecătorești în Țara Românească și Moldova
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
Moldova au existat doi vornici, în perioada împărțirii țării între urmașii lui Alexandru cel Bun și permanent din secolul al XVI-lea. Era conducătorul cancelariei domnești; supraveghea redactarea actelor domnești, punea sigiliul domnesc pe aceste acte. Treptat a devenit primul dregător în sfatul domnesc. Se ocupa de administrația fiscală a țării, de evidența veniturilor și cheltuielilor, a contribuabililor și a scutiților. Avea un rol mai important în Țara Românească în domeniul militar; conducea corpul de oaste călare, purta spada domnului la
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
Moldova. Principala atribuție era cea militară, pe care a preluat-o de la portari și pârcălabi. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, hatmanul a ocupat locul al patrulea în sfatul domnesc. Treptat a cumulat și atribuții fiscale. Era dregătorul cel mai apropriat de persoana voievodului, putând intra în iatacul domnului chiar și nechemat. Treptat a dobândit sarcina de a introduce la domnitor soliile și pe cei veniți în audiență. Era ultimul membru al sfatului domnesc. Numărul postelnicilor a crescut
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]