1,424 matches
-
auzit vreodată. Simțeam totuși în ele un fel de sfială : se vedea bine că oile nu erau ale lor, ci ale Marelui Stăpân neiertător și invizibil, căruia nu se putea să-i scape nimic. Mânați și ei, aici, prin arșița dușmănoasă a câmpiei, păstorii-militari mergeau ca în delir, cu frunțile spre cer, fluierând, țipând, chiuind, gemând, mieunând, icnind, lătrând. Mergeau cu ochii în sus, halucinați, imitând păsările și vântul și frunzele. Puțin le păsa de orice în afară de oile cărora li se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Când te plimbi ca un rege prin speluncile de la marginea orașului sau ca un prinț prin cele din centru, ai senzația că totul în jurul tău e marfă. Cum începe să fluture vântul prin buzunare, cum lumea se face urâtă și dușmănoasă, începi să înveți că doar puterea banilor sau a pumnilor contează în lumea aceasta. Prietenii care până mai ieri te omorau cu fidelitatea azi se feresc de tine, femeile devin din ce în ce mai emancipate, te tratează cu indiferență sau chiar cu dispreț
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dorise, învățase din greu, aproape nu ieșise din casă, în timpul acesta cel mare umplea discotecile, se preumbla prin Europa cum mergea ea la piață, aducea femei dubioase acasă, soțul ei se îngropa în alcool, casa devenise din ce în ce mai murdară, soacra din ce în ce mai dușmănoasă, nu se mai ferea să-și arate ura, cel mic i-a transmis prin santinelă că nu vrea să o vadă, ea a revenit și a doua zi, și a treia zi, și a patra zi, până când nu a mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-au înțepenit și fluierele picioarelor mi s-au muiat De aceea, strigând: fraților, s-a dărâmat galeria și suntem amenințați de apă, fără putința de a lupta cu ea Atunci Daniel Mărăcinescu, prin vuietul care vuia în mina cea dușmănoasă, a propus să încercăm a răzbi spre lumină și noi am luat-o, de îndată, prin apa până la brâu, în direcția ieșirii și când am ajuns aproape de nișa de unde năboia vâna cea uriașă de apă, am observat că drumul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
duceam la traista cu mâncare a lui badea Enea, să-l ajut să-și desfacă nodul de la baieră și la scos merindea și să prânzim în afara amiezii, terminam pușcatul la timp și acuma nu ne mai găseam în măruntaiele cele dușmănoase și pline de puhoaie ale Muntelui Deci, Enea Căpută a priceput spre cine bate șaua Daniel Mărăcinescu și că pe el îl prepune de vinovată întârziere, deoarece fiind pofticios și rob al pântecelui, s-a dedat șederii cu bucatele dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la nenorociri, și voi căutați să dați lucru, peste cap. Hai să terminăm odată, să punem capăt la asta, să ajungem undeva, la o înțelegere bună“. Și-abia după câteva luni de zile bune noi am demonstrat că nu suntem dușmănoși pe ei, că nu avem treabă cu ei și nu dorim să se-ntâmple necazuri. Și, în fine, atuncea ieșeam (mai înainte când să se-ntâmple lucrurile), ieșeam la club, ieșeam la fotbal, când s-a întâmplat aceste micuțe discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fine, atuncea ieșeam (mai înainte când să se-ntâmple lucrurile), ieșeam la club, ieșeam la fotbal, când s-a întâmplat aceste micuțe discuții, ne scotea separat de ei. Fotbal, aer, telefon... astea. Și, după ce am demonstrat că nu suntem oameni dușmănoși, că nu vrem să facem probleme cu ei, s-au convins și ei și și-au dat seama. Și, pe ormă, a venit unu’ dintre ei: „Dom’le, ce facem, că vreau și eu să ieșim împreună la fotbal“. „Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
semănau pe stradă cu cea care țipase la frizerie. Nu mai eram sigur că aș fi putut-o recunoaște din atâtea pe cea adevărată. Într-o zi, am avut impresia că una din aceste femei mi-a aruncat o privire dușmănoasă. Ca și cum m-ar fi recunoscut și ar fi avut ceva să-mi reproșeze. M-am apropiat stânjenit, am salutat-o și, bîlbîindu-mă, am vrut să-i explic ce se întîmplase cu mine atunci. Dar de-abia am apucat să zic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ajungea tocmai la acest grad de disperare. - Aș vrea să știu, spuse lent Enro cel Roșu, ce te-a făcut să te oprești în centrul de control și să privești pe fereastră. De ce fereastra? Părea preocupat. Ochii nu-i erau dușmănoși, dar scânteiau întrebători. - La urma urmelor, ai mai văzut orașul? Gosseyn nu putu să răspundă. Întrebarea amenința cu topirea lui Ashargin. Gosseyn ducea o luptă sălbatică pentru a-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu mai avea înaintea lui decât o mască de-acum încolo inertă, de pe care zâmbetul dispăruse. Această formă umană care îi fusese atât de apropiată, străpunsă acum de lovituri de țepușă, arsă de un rău supraomenesc, răsucită de toate vânturile dușmănoase ale cerului, se scufunda sub ochii săi în apele ciumei și el nu putea să facă nimic contra acestui naufragiu. Trebuia, o dată mai mult, să rămână pe țărm cu mâinile goale și inima frântă, fără arme și fără ajutor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de vârsta a doua. Între noi fie vorba, eu și ea nu ne‑am prea înțeles niciodată. Are ceva ușor inuman - de fiecare dată când am văzut‑o, avea aceiași pantofi bleumarin. — A, bună ziua, spune, săgetându‑mă cu o privire dușmănoasă. Ce doriți? Aș dori să‑l văd pe John Gavin, vă rog, spun, încercând să par foarte profi. Este disponibil? Nu cred, zice rece. Nu fără să fie înștiințat în prealabil. Păi... puteți să încercați, totuși? Erica Parnell își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tine, și știu că vorbesc și în numele lui Rory, al Emmei și al restului echipei. După cum știi, familia de la Cafeaua de dimineață este una extrem de loială și de săritoare la nevoie și politica noastră este să nu permitem niciodată publicității dușmănoase să stea în calea talentului. Cu toate astea, din pură coincidență, ne‑am evaluat recent toți colaboratorii regulați. În urma unei discuții, am hotărât să renunțăm pentru o vreme la rubrica ta. Trebuie să subliniez că aceasta este o măsură temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ameliorare, dar în atmosfera și mediul lui Kane. Nu aveam cum să aflăm ce i-ar fi făcut în exterior. Aici, putem să-l supraveghem în permanență și să luăm măsuri imediate în cazul în care vietatea s-ar arăta dușmănoasă cu el. Dacă i-am fi lăsat în sas, dificultățile noastre ar fi fost mult mai mari. Fără să mai punem la socoteală că am primit un ordin direct și peremptoriu. ― Vrei să spui că în orice împrejurare nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în gol. Ridicând ochii avură o ultimă viziune fugitivă a două tălpi înghițite de întuneric. Deasupra formei neputincioase și chinuite a inginerului, zăriră o siluetă vag umană, dar care, cu siguranță, nu era a unui om. O masă gigantică și dușmănoasă. Într-o fracțiune de secundă, o străfulgerare se oglindi în niște ochi enormi, mult prea mari pentru o țeastă ca aceea. Apoi făptura de coșmar și prada ei se topiră în întinderile de negură ale lui Nostromo. ― Isuse! murmură Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Gică, avea n-avea chef, îi plăcea jocul. O lua chiar înaintea măscăriciului, să-l provoace. „Cum ziceai, carnavalul este sărbătoarea tristeții? Bucurie disperată, așa ziceai. Nevoia de bucurie este boala lor și bucuria este masca tristeții, așa ziceai? Bucurie dușmănoasă, cu ură, așa ziceai?“ Nu aștepta răspunsul, o ținea înainte nea Gică, nu-i dădea timp lui Tolea nici să răsufle. „Se vede și în politică, și în sport, ai spus. Farse, așa ziceai, cu toți dictatorii și fotbaliștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sumero-babiloneană din zorii culturii universale, Ghilgameș, este un poem al meditației asupra suferinței, creație unui popor profund sensibil la tragismul ființei umane. Și este semnificativ faptul că în acest sublim poem biruința etică este a omului, și nu a zeilor dușmănoși, acest lucru privind prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și ratând nemurirea și Enkidu. Singura nemuritoare este prietenia. La anticii greci, măreția tragicului consta în înfruntarea dintre om și cer, omul fiind convins de injustiția unor zei capricioși și vicioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
făcut unchiul ăsta de-al lu’ mătăluță? Ce-a făcut domnul ăla de stă acuma în săculeț și așteaptă cum se cheamă?! Aud? Cum se cheamă tov. inginer, cu disciplina ta de om nou, cum crezi că se cheamă poziția dușmănoasă pă care s-a situat la politică unchiul pă care partidul ți-l dă acuma să-l duci acolo unde îi este locul? Nisip ridică din umeri, privind nedumerit fața maiorului. Goncea se înroșise. Căscase gura trăgând puternic aer. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sigur că în scurt timp au să năvălească în odaie o ceată din ăia și avea să fie ridicat. Provocarea era evidentă. Aveau să spună că găsiseră toate acestea la el. Poate mai aveau ticluite și hârtii cu vreun text dușmănos, să le dea ca și cum le-ar fi răspândit el. - Dom’ Goncea, șopti Afinoghiu, cu câlți în gât, dom’le, zău, lăsați-mă în pace. Sunt prea bătrân, ce mai vreți de la mine. Acuma... - Ce să vrem, bre?, izbucni Goncea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
joacă a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase vietăți zbătându-se să-i intre în carne, să se cuibărească în ea, găsindu-și culcuș în căușul palmei. Urmărea și el cățelandrii, absent, amuzat de hârjoana lor cu apa. Din când în când privea, la fel de amuzat, în jur. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întâlneau mai mulți ca să comenteze un disputat meci de fotbal sau disprețul politicienilor. Și dintr-o dată a trecut, printre tarabe, parcări goale și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș. Dar ei alergau, prindeau fumul cu palmele, se întreceau în țipete, gălăgia era înghițită de fumul gros în care rând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
proști și agresivi, numai gura de ei, de când îi știu, și i-au omorât pe cei mai buni, l-au izgonit pe Cuza, nu?, cică au omorât 80% dintre conducători, suntem un popor care-și omoară domnitorii, prim-miniștrii, președinții, dușmănoși și docili, dacă le-ai spune că mâine vine Ceaușescu, n-ar mișca unul un deget, asta-i libertatea lor, batjocoriți și jefuiți, FNI-ul e dovada... Nu te interesează? (Pauză, vorbește cu cea de la telefon...) Cum nu?... Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tot combinatul, ținea adunări despre importanța secretului de stat și profesional, despre legi referitoare la siguranța statului și În biroul căruia, pus la dispoziție de conducerea combinatului, se găseau fișe pentru mai toți salariații. Grație lui, „elementele” dovedite ca fiind „dușmănoase” erau fie detașate, fie „ascunse” cu grijă și adesea chiar pentru totdeauna. Acesta continuă imperturbabil: Părinți, rude În străinătate, condamnați, membri de partid, familie, aprecieri În câmpul muncii, activități extracombinat? Erau Întrebări stereotipe și de rutină al cărui unic scop
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
având în fruntea lui un președinte foarte înțelept, și pe lângă care fiecare oraș își avea câte un susținător al cauzelor lui. Și, întrucât știa că guvernarea aspră din trecut provocase o anumită ură împotriva lui, pentru a șterge această pornire dușmănoasă din sufletul oamenilor și pentru a-i câștiga cu totul de partea lui, hotărî să le arate că, dacă se săvârșiseră într-adevăr cruzimi, acestea nu porniseră de la el, și vinovată era firea aspră a ministrului lui. Astfel, într-o
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cunosc persoanele cu care ar fi avut legături În țară sau În străinătate În afară de colegul Stan Alexandru cu care venea prin legație să prelungească viza. Spunea că vrea să plece În America. Prin aceasta se vede că ducea o activitate dușmănoasă guvernului nostru de democrație populară. Era potrivit de Înalt, părul blond, Începuse să albească devreme, ochi verzi-albaștri, cunoștea bine limbile franceză, italiană, germană, engleză. Nu am nici o relație cu el În prezent și nu cunosc nimic despre situația lui actuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să deschidem un dosar de acțiune individuală, cu următoarele sarcini: 1. stabilirea metodelor folosite de Manu Traian În activitatea desfășurată Împotriva țării noastre; 2. descoperirea elementelor din țară pe care Manu Traian le folosește În acest scop; 3. contracararea activității dușmănoase dusă de Manu Traian Împotriva RSR și Întreprinderea unor misiuni de acționare asupra lui. — Lasă astea, că nu ești la Școala de la Băneasa! Ce măsuri informativ-operative ai În vedere? — Am verificat, tovarășul colonel, și s-a luat până acum legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]