1,046 matches
-
-n picioarele. Dinspre Grivița tot mai cădeau sunetele curate ale clopotelor de la Sfânta Vineri. Lumina se schimbase puțin. Se apropia seara. Vetei i se făcu deodată frică. Avea în tot trupul o durere surdă, necunoscută. Strânse câteva ace risipite pe dușumele. v Orice poți să ascunzi în lumea asta, numai ce-i al sufletului nu. Că dragostele sânt ca buruiana rea, cresc în văgăunile inimii și s-arată. Nu mai scăpa domnul Aristică de gura nevestei: - Mă bărbate, nu-i, mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întors și-a văzut odaia goală și trențele mă-si spânzurând în geamurile deschise. S-a oprit în prag și a privit pe rând pereții albi, pe care se mai vedeau urmele lucrurilor luate și hârtiile desprinse din pioneze. Pe dușumele, Procopie uitase un caiet cu scoarțe albastre. Simți că i se face frig. Ieși. Afară, soarele de noiembrie, tocit și șters, cădea peste case. Sub streașină se așternuse un strat de frunze roșii de viță sălbatică. Motanii se tăvăleau a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mori, Te blestem ca să te-nsori Și să ai vreo trei feciori, 302 Trei feciori ca trei bujori Și să faci vreo trei copii, Și să-fi moară ăl dintfi, Și să-ți moară ăl dintfi... Bozoncea a vărsat paharul pe dușumele. A privit crunt împrejur. S-a ridicat. Era negru și avea o față sălbatică, înspăimîntătoare. - Gata! Merge toată lumea cu mine! A strigat și la negustor: Să-mi dai un butoi cu vin și o căruță, plătesc! Uite, cât vrei? Na
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gonit lumea strânsă pe la porți: - Hai, ușcheală, fiecare la casa lui, că nu-i panoramă! Și-a poruncit lăutarilor să cânte mai departe. Țiganii nu mai puteau. Au fugit unul câte unul... Mînă-mică a aprins focul, a șters sângele de pe dușumele și-a plecat în cartier după băutură. S-a întors cu câteva sticle și cu mâncare. În casa ibovnicei se încălzise bine. Curvele o înveliseră bine pe Didina în niște cearșafuri și-i făcuseră ceaiuri. I-au uns pielea cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Eu n-am băut niciodată... Nu-mi place să beau... Am vărsat toate sticlele... MACABEUS: Deci nu le-ai băut, le-ai vărsat... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Te trezeai în fiecare noapte și vărsai câte o sticlă. PARASCHIV: Le vărsăm pe dușumea... Până dimineață se usca totul... MACABEUS (Îi aruncă alcoolul în față.): Stai nemișcat! Așteaptă să ți se usuce fața! PARASCHIV: Ce vrei? Vrei să mă bați? N-ai decât să mă bați. MACABEUS: Cară-te după apă. PARASCHIV: E rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
după apă. PARASCHIV: E rândul tău să te duci după apă. MACABEUS: Cară-te după apă. Trebuie să beau multă apă... Mi s-a făcut sete de la sticle... PARASCHIV (Ia găleata și începe să urce scara spre chepeng; distanța față de dușumea este de cel puțin cinci-șase metri; în momentul în care PARASCHIV se agață cu o mână de chepeng MACABEUS, cu o lovitură de picior, îi zboară scara; PARASCHIV rămâne agățat de mânerul chepengului cu o mână iar cu cealaltă ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
adevăr, am găsit. Vom colecta puțină salivă de la domnul Panaitescu. Vă asigur că la analiză pe cioburile de sticlă se va descoperi otrava. Paharul i-a căzut din mână și s-a spart. Nimic mai firesc. Patul e înalt, iar dușumeaua, goală. Valerica Scurtu se cutremură. Ieși din cameră gata să leșine. Bătrâna își admira opera. ― Cred că n-am omis nimic. Se întoarse spre ceilalți: Mi-aș îngădui acum, evident, dacă-mi permiteți, să-mi exprim câteva păreri. Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de fapt Zoe, dar părea o chestie pe atunci să ai doi de k și un y la nume. Tot prima ninsoare... Ajunseseră pe jos până la lacuri. O adevărată expediție. Băuseră apoi țuică fiartă într-o cârciumă cu rumeguș pe dușumea, din căni ciobite de lut. Se priveau în ochi și râdeau. Îi stătea bine baticul roșu petrecut pe după gât și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin geamul scund se vedea câmpul, ici-colo, risipite
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la urechi. Grigore Popa continuă netulburat, cu ochii înfipți în dușumea. ― Al dracului de ciudat! Tot timpul aud niște pași. Uite, chiar și acum... Se plimbă în sus și în jos. Iar în sus și iar în jos. S-a întîmplat și altă dată... Cu ani în urmă. Mă trezeam noaptea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-l salt de jos, dar era prea greu ca să mă cred în stare să-l răstorn fără să-l scap, mai ales în spațiul acela strâmt. Trebuia să-l scot din încăpere și, pentru că mă temeam să nu stric dușumeaua dacă îl puneam jos pe hol, am decis să-l car până jos și să ies cu el în curtea din spate. Cu fiecare pas pe care îl făceam, vasul de toaletă părea să capete câteva kilograme în plus. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cherestea și să încheiem cu molozul ce rămîne după ridicarea casei. În gospodărie, ne vor întîm pina gardul de uluci legați cu sîrmă, cerdacul și cișmeaua pentru udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor, un pat cu saltea, eventual un divan, și dulapul cu fote, marame, năframe, dar și chimire. În spatele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aproape zi e zi, după-masa, ca să scriem la mașină dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vânătoare, cu scaunele aproape lipite unul de celălalt, mie mi se părea că stăm de fiecare dată, dimpotrivă, în poziția culcat ori direct pe dușumea, ori pe un recamier de tip Gheorghiu - Dej, foarte încăpător, sau pur și simplu undeva pe iarbă, dar în mod obligatoriu cu tălpile picioarelor lipite, ale mele de ale ei și că în suprafața tălpilor mele reci, întrun final, prin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
moment, curiozitatea: unde ar fi ajuns după ce ar fi trecut, ca prin absurd, de camera sepulcrală care se poate vedea printr-o crăpătură, abia-abia. - Tunelul acesta comunică cu cel în care ajungi dacă te cobori pe ușa aceea secretă din dușumeaua Bibliotecii orășenești. - adăugase atunci Valy mândru că poate da astfel de informații unui nou venit în localitate. De fapt nu există nicio probă a celor spuse de Valy, din moment ce, dintre bătrânii orașului, nimeni nu avea idee dacă pătrunsese cineva vreodată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit de muște de-a lungul anilor, scotea la iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite și lascive pe dușumele, ca și cum acestea până atunci, n-ar fi existat. Gerard văzu cum toate aceste umbre se topeau unele într-altele furișându-se, ca și cum lumina becului le-ar fi deranjat. În mijlocul încăperii îi trona lui Gerard propria umbră. Fără cap și imitând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bine ca umbra lui să aibă și mâini și picioare. Să nu fie numai așa o pată haotică din care lumina să fie scoasă, o pată parcă umplută cu vid. Apoi i se păru că lângă umbra lui, acolo pe dușumea, între mescioară și dormeză, ar fi apărut și umbra iubitei lui Iozefina, crescută parcă din a lui, așa ca o coastă de-a lui Adam. Acuma vedea clar. Vedea cum peste umărul umbrei lui, putea vedea părul bogat al Iozefinei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
repede ne luam în primire, ca doi elevi conștiincioși, lecțiile de scris la mașină și stăteam excesiv de cuminți. După plecarea bibliotecarei, fără să rumeg prea bine ideea și, mai ales, dornic de a extinde din nou acolo, jos, pe mocheta dușumelei, între standurile cu cărți, sacul de dormit pe care-l purtam cu mine într-o sacoșă, zi de zi - provocare care, mie cel puțin, îmi împăienjenea de fiecare dată, ochii și-mi dădea o senzație nemaipomenită de împlinire-, nici una, nici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care era iubirea, parcă se gripase brusc. Sau parcă trecuseră zeci de ani de la ultima noastră întâlnire, și îmbătrâniserăm amândoi de-a binelea. N-aveam de gând să vorbesc prea mult. Pierdut, privirile mi le împlântasem timp îndelungat, undeva, în dușumea. Transpiram încet. De emoție, cred, transpiram. Ea încerca să reia firul, dar o râcâia cu siguranță, ultima scenă, cea din fosa casei de Cultură. Mi se părea că venise aici, în modesta casă unde locuiam, ca, în primul rând, să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
poate supraviețui acolo, murmură în cele din urmă. Dacă te însoțește cineva, înseamnă că e năpădit de gânduri negre și o să-mi faci un serviciu scăpându-mă de el. Deschise micuța casă de bani zidită în podea și ascunsă sub dușumele chiar lângă masa lui; numără banii care se aflau în ea și clătină din cap. Va trebui să rechiziționezi cămilele de la triburile de beduini, zise. Nu am bani și nu le poți lua pe-ale noastre. — Mubarrak o să mă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Onuț îl aștepta, foarte liniștit, pe masa din sufragerie. Luase poziția mortului, cu mâinile pe piept, iar când tata l-a întrebat, pișcându-l puțin, de ce face glume macabre, a constatat că este mort-mort. În apartament totul era absurd. Pe dușumea erau mai multe plicuri cu diferiți destinatari și grămăjoare de parale. Tata, ființă curioasă; ca și mine. Adrisanți și vorbe... Fiilor mei: Nu le-am spus nimic ălora. Nici n-aveam ce le spune." Secu: Îmi va fi dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
muncă. Pot pierde tot ce-am agonisit de-a lungul timpului, ca viața nu-i nimic la fel de scump. Mă uit la marinarul nostru. Este un bărbat frumos, cam la patruzeci de ani și potrivit ca statură. Privește mai mult spre dușumea. Aș putea să anunț autoritățile cubaneze... La ce ar folosi? Sașa nu poate fi acuzat de absolut nimic. Că mi-a luat sticla de vodcă? Doar i-am oferit-o eu! Totuși... Nu găsesc nici un argument. Fănică continuă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vântului, fiecare fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj, ușa încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin mijloace coerente dintr-o zonă într-alta - doar cele mai simple și directe răbufniri de gânduri păreau să aibă vreo șansă de-a trece de sistem fără să rămână blocate și să se piardă în unghere ascunse sub scândurile dușumelei. Sunt doar obosit. Mă paște o gripă. Acestea erau singurele explicații destul de simple ca să supraviețuiască unui circuit complet în jurul minții mele și, deși o parte din mine, - un calorifer izolat din micuța baie de la mansarda creierului meu - era îngrijorată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată de muște, hîrtia constituia fundalul cîtorva farfurii desperecheate, stăpînite cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la considerații asupra tablourilor și artei sale. Abia atunci, reproducând opinii cuminți și consacrate, glasul ei se încorda, dobândea energie și ritm. Vorbea despre panourile pregătite de Piero pentru carnavaluri și mascarade. Răscolea, dintr-odată, teancul de albume stivuite pe dușumeaua roșie, prăfuită. Găsea reproducerile, o soma pe studentă să întrerupă lucrul. Pregătea cafeaua pe un reșou vechi și ruginit, într-un ibric îngust și înalt, de aramă. Apoi, priveau multă vreme împreună, încă o dată, fotografiile. Studenta suspecta nesfârșitele discursuri ale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
eu ce, și pleosc, și trosc, peste botul încărcat de rugăciuni al credinciosului. Pe cei care nu cred în El, eu cred că-i lasă în pace, fiindcă observ cum toți răii, hoții, tâlharii țării acesteia, prosperă iar credincioșii sparg dușumelele bisericilor, bătând mătănii și luând mereu bobârnace peste scăfârlie, tocmai de la Cel care ar trebui să-i protejeze. Ca să mă dau și eu mai cu binișorul pe lângă Dumnezeul tuturor văzutelor și nevăzutelor, am început prin a¬i citi cartea Lui
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]