1,129 matches
-
privind persoanele și viața de familie, care separate fiind cândva, sunt reintegrate în noul Cod civil (regândite, reevaluate, ancorate în realitățile prezentului). Ea este mai vizibilă acolo unde pare (sau poate că chiar a reușit) să marcheze un sfârșit al dualismului drept civil-drept comercial, în evoluția sistemului de drept românesc. În privința integrării sau reintegrării în noul Cod civil a reglementărilor privind persoanele și relațiile de familie, mai trebuie remarcată situația diferită a acestor reglementări față de reglementările de drept comercial. Cum am
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
timp, naționaliștii rămîn fideli programului lor de la 1848, adică autonomiei Transilvaniei ca națiune independentă, cu administrație proprie și recunoașterea folosirii limbii române ca limbă oficială. În ciuda argumentelor istorice prezentate de români, Viena nu se îndepărtează de linia care conduce la dualismul austro-ungar din 1867, adică la o cooperare cu aristocrația maghiară. În noiembrie 1865, Dieta Transilvaniei, reunită la Cluj și dominată de o majoritate maghiară, declarase validă unirea Transilvaniei cu Ungaria proclamată la 1848 și hotărîse că Dieta din Pesta era
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un "cabinet fantomă". Naționalitățile sînt reprezentate aici de cîțiva unguri pro-dinastici, de cîteva figuri de marcă ale mișcării autonomiste române (Alexandru Vaida-Voevod, Maniu și Aurel Popovici). Arhiducele moștenitor nu-i agreează pe unguri și caută o formulă de revizuire a dualismului, întreținînd relații foarte bune cu regele Carol al României. Contele Czernin care, în 1913, va fi numit ambasador la București, aparține grupului de la Belvedere. Arhiducele este, ca și Wilhelm al II-lea, împăratul Germaniei, obsedat de pericolul slav, dar, spre deosebire de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Legislația școlară ungară din 1907 generează o sumă de proteste din partea naționalităților: școlile trebuie să dea elevilor o educație civică patriotică, să asigure învățarea limbii maghiare, a literaturii și a Constituției. În împrejurări care par să distrugă statu quo-ul, adică dualismul din 1867, evenimentele din Transilvania își găsesc ecoul la București, în timp ce analiștii și observatorii străini se pierd în pronosticuri contradictorii. Pentru unii, cheia problemei naționalităților rezidă în votul universal care va duce la constituirea de partide politice pe baze sociale
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
presupune conlucrarea altor funcții, în special a celor intelectuale și motorii. 2.2. Relația gândire - limbaj este una din problemele care au polarizat atenția cercetătorilor, față de care au adoptat poziții diferite, de la afirmarea unui raport de identitate, la teoria dualismului. Logicienii Antichității, W. von Humboldt, Max Müller, W. Wundt etc. au susținut ideea identității gândire - limbaj. Concepția monistă afirmă că există o singură realitate, limbajul fiind aspectul exterior al gândirii, iar gândirea - latura lui interioară. Behavioriștii, au introdus conceptual de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
introdus conceptual de gândire subvocală (subvocal thinking) pentru a descrie relația dintre cele două procese. Benjamin Whorf a susținut ideea determinismului lingvistic în perceperea realității și organizarea cunoștințelor noastre în concepte. Alți cercetători, ca Ch. Serrus (1933) au susținut un dualism, o existență paralelă, separată a celor două procese. Criticând poziția lui Whorf, Joseph Churh afirma chiar că structura limbajului nu determină structura gândirii și că gândirea utilizează procese care nu pot fi în întregime verbalizate. În opoziție cu cele două
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
regim dualist austro ungar iar Transilvania este anexată Ungariei. Majoritatea românilor din monarhie, respectiv cei din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, se aflau sub autoritate maghiară, cei din Bucovina trăiau sub guvernare austriacă. Românii și-au declarat opoziția categorică față de dualism încă din momentul proclamării sale. La 15 mai 1868, a fost făcut public, Pronunciamentul de la Blaj, o reafirmare a programului din 1848. Actul redactat de George Barițiu s-a difuzat în Gazeta Transilvaniei, Telegraful român, Albina, etc. Arestați imediat, autorii
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau materializarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
legea contradicțiilor. Potrivit filosofului, gândirea trebuie să caute legea, ca antagonism al contradictoriilor. Totul, de la electron până la gândire, reprezintă energie. Este vorba de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
între divin și imaginea sa15. Creștinismul se prezintă ca o gândire fecundă a imaginii unde epifania lui Dumnezeu se realizează într-o altă realitate, un fel de Mundus Imaginalis. Această epifanie ține de o ontologie a gradelor ființei care, spre deosebire de dualisme, propune un spațiu intermediar, dominat de ființe ale intervalului, îngerii. Creștinismul a reușit să elaboreze o sistematică speculativă care facilitează triumful imaginii și utilizarea sa religioasă. Menirea episcopatului Se vehiculau prin presa centrală o serie de "propuneri" sau "inovații" cu privire la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu SM se observă alături de zone de demielinizare și zone de mielinizare. Pentru a încuraja apariția zonelor de remielinizare trebuie să se țină cont de tipurile de demielinizare și de mecanismele celulare de remielinizare. În remielinizare se pune în evidență dualismul acțiunii macrofagelor și citochinelor astrocitare, și acțiunea factorilor de creștere și diferențiere, în a căror sinteză axonul demielinizat este implicat. Factorii de creștere stimulează transformarea, proliferarea, maturarea și diferențierea celulelor precursoare ale oligo-dendrocitelor spre oligodendrocite care să sintetizeze mielina. Tecile
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
acestor culte care au căutat să prezinte adepților lor analogii evidente din ritualul creștinilor pentru captarea acelora prin inițiative neortodoxe. Un cult al misterelor de o importanță deosebită, datorită caracteristicilor sale militare, era cel al lui Mithra fondat pe baza dualismului persan care considera lumea teatrul unei dialectici dintre bine și rău. Din această concepție a universului s-a dezvoltat o specie de dinamism etic care, distingând mithraismul de toate celelalte culte orientale, ducea spre conceperea vieții ca o luptă, iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
La sporirea tensiunilor dintre creștinism și religia tradițională a contribuit și prosperitatea sectelor eretice care asumau atitudini diferite față de statul roman, în funcție de orientarea lor teologică. Astfel, tradiția de tendință gnostică, ramificată în mișcări multiple se baza pe credința sa în dualismul materie-spirit, bine-rău, în timp ce, pe plan politic inspira un atașament relativ detașat față de autoritatea civilă, înclinată să-și considere participarea exterioară la activitățile publice indiferentă și tot astfel la cele legate de riturile religioase păgâne. Pentru montaniști judecata de pe urmă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de santinelă, era opusă celei creștine de synaxis inerentă postului; b) renunțarea la idolatrie, proclamată în botez, făcea absurde vegherile gărzilor în templele zeilor; c) signum creștin, primit la botez, remarca neacceptarea celui mi-litar. Tot în acest context, relua și dualismul prezent în Apocalips despre apartenența la castra tenebrarum ori la castra lucis, afirmând că înrolarea în cele dintâi manifestă păcatul (transgressio); ipoteza soldaților convertiți la creștinism, după întreprinderea carierei militare, este comparată cu a omologilor lor din Noul Testament. În practică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
proliferante după secolul al XVIII-lea. În ambele variante, individul sau mulțimea urcă În timp, pe treptele unor revelații, spre emancipare (acesta este rezumatul metanarațiunii emancipării). Dar nimic nu se Întîmplă cu spațiul ocupat de ei, care, În calitate de substanță - conform dualismului cartezian - rămîne același. Critici contemporani ai modernității observă Însă cît de important este, pentru a cunoaște modul În care identitatea privată și publică se cîștigă astăzi, procesul delocalizării. Nu e nevoie pentru aceasta să rcurgem la teoria anarhistă a deteritorializării
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei mașini mai mașină decît omul? Mai performantă? Care ar face tot ce el face, și mai mult încă? La fel cum omul face mai mult decît animalul? Astfel, ar fi suficient să ridici obstacole tehnice pentru a scăpa de dualismul cartezian (metafizica sa) și de diferența substanțială om-mașină, păstrînd total metoda sa. Mașina, optimism al rațiunii, ar putea atunci să triumfe. Dacă limbajul este manifestarea cea mai explozivă a diferenței între om și mașină, și dacă putem face mașina să
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
optimism al rațiunii, ar putea atunci să triumfe. Dacă limbajul este manifestarea cea mai explozivă a diferenței între om și mașină, și dacă putem face mașina să vorbească folosind raționalitatea carteziană, diferența este anulată. Paradox al unei poziții care refuză dualismul lui Descartes, adoptînd viziunea sa asupra rațiunii. Numele lui Chomsky se înscrie aici cu litere de aur. Această legătură este bine subliniată de Don Norman în Twelve issues for cognitive science 22. "Cînd mi-am început studiile de psihologie, m-
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
situat în spațiu, unde ea însăși ocupă un anumit loc32. Programul pentru a îndeplini această sarcină este rezultatul acestei poziționări. Într-un cuvînt, reprezentarea internă este replica justă a ceea ce este dat de exterior, sub formă de chunks, semnelor asociate. Dualismul lui Simon este foarte fidel dualismului cartezian: există ready-made structures în spirit, gata să atragă semne deja asociate în realitate. Structuri asociative ale spiritului, care corespund asociativității lucrurilor în lume. Nimic nou, decît o foarte cunoscută banalitate; este antica teorie
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ocupă un anumit loc32. Programul pentru a îndeplini această sarcină este rezultatul acestei poziționări. Într-un cuvînt, reprezentarea internă este replica justă a ceea ce este dat de exterior, sub formă de chunks, semnelor asociate. Dualismul lui Simon este foarte fidel dualismului cartezian: există ready-made structures în spirit, gata să atragă semne deja asociate în realitate. Structuri asociative ale spiritului, care corespund asociativității lucrurilor în lume. Nimic nou, decît o foarte cunoscută banalitate; este antica teorie a unei corespondențe, termen cu termen
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
universală, exterioară subiectului care o reprezintă. Reprezentarea și caracteristicile sale constituie fundamentul însuși al acțiunii și al percepției. Poziție dualistă, dragă lui Descartes, orice ar spune susținătorii unei inteligențe foarte artificiale. Și nu va fi singurul lor paradox distanțarea de dualismul cartezian, făcînd uz din plin tocmai de schema lui Descartes, reprezentativă, care a consacrat relația între două substanțe diferite, corp și spirit, subiect și obiect, om și lume. Reprezentarea este singurul mod de a garanta realitatea subiectului și realitatea naturii
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
De la linie la cerc Să păstrăm pentru moment pe Bateson ca ghid în universul complex al unei comunicări organice. Mai multe noțiuni sînt esențiale pentru a intra în Creatură: monism, circularitate, interacțiune. A) Monismul Asistăm la un adevărat atac împotriva dualismului atribuit lui Platon, a dihotomiilor corp/ spirit, substanță/ formă. Autorul opune dualismului "unitatea sacră a biosferei"47. Cum o demontează? El vorbește despre structura care leagă sau despre structura structurilor. Gîndirea umană este o istorie și face parte dintr-o
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în universul complex al unei comunicări organice. Mai multe noțiuni sînt esențiale pentru a intra în Creatură: monism, circularitate, interacțiune. A) Monismul Asistăm la un adevărat atac împotriva dualismului atribuit lui Platon, a dihotomiilor corp/ spirit, substanță/ formă. Autorul opune dualismului "unitatea sacră a biosferei"47. Cum o demontează? El vorbește despre structura care leagă sau despre structura structurilor. Gîndirea umană este o istorie și face parte dintr-o istorie. Ceea ce este pertinent într-o gîndire este ceea ce se raportează la
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cu majoritate simplă sunt legate între ele. În general, pentru a demonstra ipoteza că gradul influenței sistemelor electorale asupra sistemelor de partide este mare, s-a susținut (de către Duverger) că există o tendință normală a deplasării formelor de guvernare către dualism dacă nu sunt "împiedicate" de sistemul electoral (Duverger, 1954: 1915). Totuși, nu a fost adusă nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații. De fapt, dimpotrivă, nu se poate detecta nicio mișcare vizibilă spre sistemul bipartidist de-a lungul timpului; într-adevăr
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
semi-democratice care au apărut în orașele-state, în primul rând în Roma. Conceptul de guvern se leagă fără îndoială de ideea unei ierarhii sau a unei piramide. Așa s-ar putea explica de ce ideea că în vârf ar trebui să existe "dualism" este străină noțiunii de guvern. Astfel, vechile state republicane erau conduse de oficialități alese separat pentru a îndeplini anumite sarcini. Roma avea consuli (război și afaceri externe), pretori (justiție) și edili (lucrări publice). Acești oficiali erau numiți doar pe perioade
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
corespuns îndeaproape și diviziunii funcționale dintre "concepere" și "implementare", evidențiată mai înainte. Complexitatea din ce în ce mai mare a însărcinărilor guvernamentale (în special în statele comuniste și alte state centralizate, dar și în sistemele vestice) a părut să justifice o astfel de formulă. Dualismul a fost de asemenea afectat, cel puțin într-o anumită măsură, de alte evoluții. De exemplu, creșterea aparatului președinției americane începând cu anii '30 sugerează în practică o diviziune a guvernului Statelor Unite în două straturi (Blondel, 1982: 154-8). În plus
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]