2,118 matches
-
atât de domenii cât și de găsirea unui soț potrivit pentru ducesă. Regele, bucuros de moartea unuia dintre vasalii săi cei mai puternici și având disponibilitate asupra celui mai bun ducat din Franța, a decis să-și căsătorească moștenitorul cu ducesa ca să aducă Aquitania coroanei franceze, crescând astfel foarte mult puterea și proeminența Franței și a Capeților. La 25 iulie 1137 cuplul a fost căsătorit la catedrala Saint-André din Bordeaux de arhiepiscopul de Bordeaux. Ea i-a dăruit lui Ludovic drept
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
(supranumit și „Împușcătura care s-a auzit în toată lumea”) a avut loc în data de 28 iunie 1914 pe podul latin din Sarajevo. În atentat au fost uciși arhiducele Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie Albina Chotek, de către extremistul sârb Gavrilo Princip. Acesta a fost unul dintre cei șase membri ai rețelei teroriste coordonate de Danilo Ilić, care avea în spate organizația panslavista Mâna Neagră. Obiectivul politic al atentatului a fost desprinderea provinciilor slave
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
pistoale, apoi i-a antrenat. Asasinii aveau acces la aceeasi rețea clandestina de case-refugiu și de agenți pe care a folosit-o Râde Malobabić pentru înfiltrarea armelor și agenților în Austro-Ungaria. O prima încercare de asasinare a arhiducelui și a ducesei a avut loc în drum spre primăria orașului, cănd sârbul Nedeljko Cabrinovic a aruncat o bombă spre mașină în care se aflau înalții oaspeți. Cei vizați au scăpat nevătămați, dar au fost răniți doi însoțitori ai acestora și șase persoane
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
Eleonora de Austria. Cuplul nu a avut copii. În timpul domniei sale, Francisc a avut două amante oficiale la curte. Prima a fost Françoise de Foix, Contesă de Châteaubriand. În 1526, ea a fost înlocuită de blonda Anne de Pisseleu d'Heilly, Ducesă de Étampes care a avut mai multă influență politică decât predecesoarea ei. O altă amantă deși nu poate fi confirmat ar fi fost Mary Boleyn, amanta regelui Henric al VIII-lea al Angliei și sora viitoarei soții a lui Henric
Francisc I al Franței () [Corola-website/Science/311778_a_313107]
-
palatului Gonzaga. Admirând capodoperele antice și cele ale artiștilor contemporani cu el, Correggio exclamă celebrele cuvinte: "Și eu sunt pictor!" ("Anch'io sono pittore!"). În anii ce urmează, artistul lucrează pentru curtea princiară a familiei Gonzaga, primește comenzi și de la ducesa Isabella d'Este, cavalerul Francesco Baiardo din Parma etc. Strânsa legătură cu operele lui Mantegna a lăsat urme evidente în creația timpurie a lui Correggio. În primul său tablou de altar ("retabulum"), ""Madonna și Sfântul Francisc"" (1514-1515), pictorul introduce motive
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
declară ca interzise anumite subiecte, anumite expresii și chiar unele gesturi. Ceea ce a pornit ca o cruciadă în sprijinul politeții a degenerat într-un motiv de conflicte și chiar de cenzură". În cursul unui discurs ținut în mai 2011, Camilla, Ducesă de Cornwall a declarat: "„corectitudinea politică este o formă de cenzură la fel de severă ca oricare alta”".
Corectitudine politică () [Corola-website/Science/311874_a_313203]
-
a 82-a aniversare a străbunicii paterne), de către cel care era atunci Arhiepiscop de Canterbury, Robert Runcie, nașii lui William au fost: regele Constantin al II-lea al Greciei (vărul patern), Prințesa Alexandra, Distinsa Lady Ogilvy (verișoara paternă), Natalia Grosvenor, ducesa de Westminster, Lady Susan Hussey, Lordul Romsey (vărul patern) și Sir Laurens van der Post. Ca nepot pe linie masculină al suveranei și fiu al Prințului de Wales, William a fost numit "Majestatea Sa Regală" cu titlul "Prințul William de
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
a anunțat că William a fost numit duce de Cambridge, Conte de Strathearn și Baron Carrickfergus. Este o tradiție ca membrii familiei regale să primească titluri nobiliare cu ocazia nunții. La 3 decembrie 2012, Palatul St. James a anunțat că ducesa de Cambridge este însărcinată. Anunțul a fost făcut după ce ducesa a fost internată la spitalul privat "King Edward VII" din centrul Londrei, din cauza unei forme grave de grețuri matinale. La 22 iulie 2013, Catherine a născut un băiat, Prințul George
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
Conte de Strathearn și Baron Carrickfergus. Este o tradiție ca membrii familiei regale să primească titluri nobiliare cu ocazia nunții. La 3 decembrie 2012, Palatul St. James a anunțat că ducesa de Cambridge este însărcinată. Anunțul a fost făcut după ce ducesa a fost internată la spitalul privat "King Edward VII" din centrul Londrei, din cauza unei forme grave de grețuri matinale. La 22 iulie 2013, Catherine a născut un băiat, Prințul George de Cambridge. La 2 mai 2015 s-a născut al
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
regent însă a fost ruptă deoarece mama Charlottei era împotriva căsătoriei și deoarece Charlotte nu voia să se mute în Țările de Jos. La 21 februarie 1816 la Palatul de Iarnă din St. Petersburg, Willem s-a căsătorit cu Marea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei, sora mai mică a Țarului Alexandru I al Rusiei. La 17 februarie 1817 la Bruxelles s-a născut primul său fiu, Willem Alexander, viitorul rege Willem al III-lea al Țărilor de Jos. În 1819, Willem
Willem al II-lea al Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/312386_a_313715]
-
sfârșitul lunii.. Totuși, francezii au ales exact această rută dificilă dar care le-a permis să se interpună între cele două armate inamice, spre surprinderea totală a Ducelui de Wellington. Ducele de Wellington, aflat pe data de 15 la balul Ducesei de Richmond, află despre manevra napoleoniană și exclamă: „Dumnezeule, Napoleon m-a păcălit! A câștigat 24 de ore de marș asupra mea.”. Napoleon își împarte armata în trei: aripa stângă sub comanda lui Ney, cea dreaptă sub comnda lui Grouchy
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
al XII-lea)cere dublul celor 100.000 de ducați oferiți de papă, în plus alte beneficii pentru ducat, rude și prieteni În iulie 1501, în timpul tratativelor, pentru a dovedi că Lucreția e capabilă de mari responsabilități, și deci demnă ducesă d'Este, îi încredințează conducerea Vaticanului, în timp ce el pleacă la Sermoneta. Căsătoria prin procură, are loc la Ferrara în 1 septembrie 1501, iar patru zile mai târziu când vestea ajunge la Roma, poporul sărbătorește, iar Lucreția merge să mulțumească fecioarei
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
bine. Faptele războinice a lui Cesare poartă faima familiei la apogeu, insuflând teamă, ceea ce face ca și Lucreția să fie luată mai mult în considerare de familia d'Este. Din moment ce ducele Ercole (socrul său) e văduv, începe să fie numită ducesă și să ocupe posturi reprezentative la celebrările oficiale. Datorită dragostei sale pentru cultură face din curtea de Ferrara un centru cultural. Printre literați se numără și Ercole Strozzi, pe care-l ia sub protecția ei, oferindu-i prietenia sa. .El
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
complicitatea lui Sancha d'Aragona și a soției lui Giovanni Borgia și închis în Spania. La 25 ianuarie 1505, ducele Ercole, bolnav, moare, iar Alfonso este încoronat duce. După ceremonie Alfonso și Lucreția sunt aplaudați și ovaționați de popor. Devenită ducesă, din respect pentru noul titlu și pentru a liniștii bănuielile lui Alfonso, decide poate de comun accord, să pună capăt relației cu Bembo. În februarie 1505, poetul îi dedică "Gli Asolani", operă plină de dragoste. Bembo se mută la Urbino
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
cei doi cumnați naște o prietenie puternică. Francesco o invită la Borgoforte, iar ea acceptă bucuroasă. Apoi se duc la Mantova, la Isabella d'Este cumnata sa, care îi arată saloanele, operele de artă, bogățiile familiei Gonzaga, arătându-și superioritatea ducesei de Ferrara. Spre sfârșitul lui 1506, papa cucerește Bologna. Între timp Cesare evadează din închisoare și se refugiază la cumnații săi d'Albret în Navara. Fericită de eliberarea lui Cesare, în timpul carnavalului din 1507 se distrează mult, bucuroasă și de
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
în 1518 mama sa Vannozza dei Cattanei, în 29 martie 1519 moare Francesco Gonzaga. Primăvara lui 1519 este foarte dificilă, fiind din nou însărcinată și foarte obosită, stă la pat. În 14 iunie dă naștere unei fetițe, Isabella Maria, dar ducesa se îmbolnăvește, face septicemie și pentru a-i ușura chinurile i se taie părul. În 22 iunie, dictează o scrisoare către papă în care cere iertarea păcatelor, iar apoi semnează testamentul înaintea soțului. Moare în 24 iunie 1519 în vârstă
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
după ce citește scrisorile de dragoste ale Lucreției (trimise lui Pietro Bembo), păstrate la Milano, încât fură un fir de păr din șuvița blondă ce era împreună cu scrisorile. În februarie 1833 are loc prima tragediei "Lucrezia Borgia" de Victor Hugo, unde ducesa de Ferrara este reprezentată ca arhetip al răutății feminine. Drama îl inspiră pe Felice Romani, care compune libretul operei omonime de Gaetano Donizetti. Pe aceiași cale Alexandre Dumas tatăl în primul volum din "Delicte celebre", creează portretul Lucreției: "Sora era
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Der Rosengarten" ("Grădina cu trandafiri"), referitoare la naștere, carte care a fost mult timp o lucrare de referință în domeniul obstetricii. Din 1493 este farmacist în Freiburg până în 1506, când devine medic în Frankfurt pe Main. Acolo intră în slijba ducesei Katharina de Saxonia și Braunschweig, soția ducelui Henric I de Braunschweig-Lüneburg. Cea mai celebră lucrarea a sa este "Der schwangeren Frauen und Hebammen Rosegarten". Cartea se bazeză pe texte mai vechi, cum ar fi cele ale lui Soranus din Efes
Eucharius Rösslin () [Corola-website/Science/312467_a_313796]
-
(6 decembrie 1685 - 12 februarie 1712) a fost mama regelui Ludovic al XV-lea al Franței. Fiica cea mare a lui Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei și a primei sale soții, Anne Marie de Orléans. Ducesă de Burgundia după căsătorie, la moartea socrului său, Delfinul Ludovic, în 1711, devine Delfină a Franței. Moare de pojar în 1712, la douăzecișișase de ani, iar soțul său moare o săptămână mai târziu de aceași boală. S-a născut în
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
al doilea război de nouă ani. Soțul ei era fiul cel mare al Delfinului Ludovic, cunoscut la curte drept "Monseigneur" și al soției sale Maria Anna de Bavaria. Ducele era al doilea în linia de succesiune la tronul Franței. Noua Ducesă de Burgundia a avut o relație strânsă cu Ludovic al XIV-lea și Madame de Maintenon (pentru care folosea apelativul "mătușă"). Sosirea ei a fost ca o gură de aer proaspăt la monotona curte a Franței. Cu prospețimea și obrăznicia
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
Acest grup numit "Cabale din Meudon", era devotat socrului său, Marele Delfin, pentru a se asigura la urcarea pe tron a acestuia(ceea ce nu se va întâmpla din cauza morții premature a Marelui Delfin). O mare dușmană a Mariei Adelaide era Ducesa de Bourbon, fiica lui Ludovic al XIV-lea și a Marchizei de Montespan. Ducesa dorea ca fiica sa, Louise Élisabeth de Bourbon, să se căsătorească cu Ducele de Berry, fiul mai mic al Marelui Delfin. Pentru a menține propria influență
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
se asigura la urcarea pe tron a acestuia(ceea ce nu se va întâmpla din cauza morții premature a Marelui Delfin). O mare dușmană a Mariei Adelaide era Ducesa de Bourbon, fiica lui Ludovic al XIV-lea și a Marchizei de Montespan. Ducesa dorea ca fiica sa, Louise Élisabeth de Bourbon, să se căsătorească cu Ducele de Berry, fiul mai mic al Marelui Delfin. Pentru a menține propria influență, Maria Adelaide organizează căsătoria Ducelui de Berry cu Marie Louise Élisabeth de Orléans, fiica
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
Louise, Françoise de La Baume Le Blanc de La Vallière (6 august 1644 - 7 iunie 1710) a fost prima din cele trei importante favorite ale regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în perioada 1661-1667. Ea a devenit mai târziu Ducesă de la Vallière și Ducesă de Vaujours. Louise s-a născut la Tours la 6 august 1644, era fiica unui ofițer, Laurent de La Baume Le Blanc - care a luat numele de La Vallière de la o mică proprietate din apropiere de Amboise - și
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
de La Baume Le Blanc de La Vallière (6 august 1644 - 7 iunie 1710) a fost prima din cele trei importante favorite ale regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în perioada 1661-1667. Ea a devenit mai târziu Ducesă de la Vallière și Ducesă de Vaujours. Louise s-a născut la Tours la 6 august 1644, era fiica unui ofițer, Laurent de La Baume Le Blanc - care a luat numele de La Vallière de la o mică proprietate din apropiere de Amboise - și Françoise Le Provost. Doi
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
cu Louise din mai multe motive: doamna de Montespan era căsătorită, ceea ce îi agravează lui Ludovic poziția în fața Bisericii. În momentul când își afișează favorurile pentru doamna de Montespan, regele o numește pe Louise, care era însărcinată în șase luni, ducesă de Vaujours ca un fel de cadou de adio. Fetița lor, Marie Anne de Bourbon, (născută în 1666) este recunoscută de rege, în mai 1667 și primește titlul de Mademoiselle de Blois. În 2 octombrie 1667 ea dă naștere ultimului
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]