18,730 matches
-
făptura-i demonizată s-au spart arterele lui Iahve: "Văzduh! Văzduh!/ Sînt beat în trei văzduhuri/ inund/ mă sparg/ pulsez în flori de prun -/ cu tot ce-i transă-n/ spații mă cunun/ sorb sîngele lui Crist/ mă-ncoronez cu duhuri!/ Nu vreau/ nu mă mai vrea/ nici o măsură/ mă scald vuind în vinul,/ supremei învieri -/ pe-arterele lui Iahve/ rupte-n mine/ de versul uraganic" (Văzduh). O terminologie turmentată notifică îndepărtarea de adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
beneficiind de fierbinți izvoare nietzscheiene. Nicolae Ionel dă impresia a fi făcut un ocol pe tărîmul religiosului doar pentru a-și spori motivele jubilației personale, pentru a-și pune insignele unei universalități care înmănunchează deopotrivă contingentul și absolutul, materia și duhul. Pofta sa de viață pulsează cu o lăcomie gata a-și însuși tot ce ființează în toate planurile fizice și metafizice. În voracitatea sa, trupul își devoră spiritul, așa cum canibalii își consumă adversarii, simbolic, pentru a prelua însușirile lor: "Beau
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
se dezleagă/ inima-n ceruri/ văd cu arterele/ rupte-n azur!" (Sînt de varga). Sau acest extaz grevat pe o vanitate mixtă, somatic-spirituală, șocant prin decantarea de euforii fiziologice: "toate ființele nemuritoare/ se-mbată-n mine/ ca-ntr-un singur duh -/ nu mai există-n cer/ nici o putință/ nici un extaz/ în care nu-s deschis -/ tot sîngele meu/ strigă-n abis/ sînt flacără/ sînt focul stînd ființă!" (Sînt numai aer). Ajuns aci, bardul înalță ditirambi magmatici purei puteri vitale pentru care
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
arhangheli unind/ turnul tunînd/ al aortei din cer!" (Mă desprind). Ceea ce putea părea, sub semnul lui Spinoza, un panteism, se vădește a fi o extensie spectaculară a eului poetic care se înveșmîntă-n peisaj și în văzduh, în simbol și în duh, nesățios de slava ce și-a instaurat-o, copie a slavei divine: "Ca să văd acești pruni înfloriți/ fiecare celulă-mi/ devine văzduh/ un nalt mă insuflă -/ o slavă mă duce/ o bucurie legiuiește în tunet/ galacticul pentateuh!/ Ascensiune de temple
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
-n delir!/ În sîngele-mi zeii-s în/ apoteoză -/ floarea de prun/ este singura gnoză/ și suma întregii vădiri!" (Ca să văd). Uneori e atinsă nota unui materialism franc: "Domin din toate spațiile!/ Nu mai/ e pulbere-n mine/ nu mai e duh -/ suflarea mea/ e-acum apoteoză/ ființelor întregului văzduh!" (Domin din toate spațiile). Prin suprimarea "duhului", poezia rămîne o efervescență în sine, furioasă, delirantă, încercînd a-și sparge limitele în năzuința sa către un cer gol, care n-o poate decît
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
suma întregii vădiri!" (Ca să văd). Uneori e atinsă nota unui materialism franc: "Domin din toate spațiile!/ Nu mai/ e pulbere-n mine/ nu mai e duh -/ suflarea mea/ e-acum apoteoză/ ființelor întregului văzduh!" (Domin din toate spațiile). Prin suprimarea "duhului", poezia rămîne o efervescență în sine, furioasă, delirantă, încercînd a-și sparge limitele în năzuința sa către un cer gol, care n-o poate decît reflecta... Așa cum observa I. Negoițescu, calea lui Nicolae Ionel "este sinuoasă, întortocheată, atît din punct
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
român get-beget, dat fiind că, într-un caz, alegi, cu bună știință, pe cînd în celălalt caz, ești, cum ești. Ce urmează am mai scris. Nu ezit să repet scena... Al doilea lucru fusese o șoaptă; o șoaptă repede, un duh, un curent fierbinte care mă bătu în ceafă. Ședeam la geamul vagonului privind iarba care, spre Buzău, se știe, se întunecă puțin, căzînd parcă pe gînduri, făcîndu-se verde ca sticla, - iar el, Nichita, trecînd pe culoar, m-a pupat din
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
una ies ghearele aerului din plămîni/ lăsînd trupurile libere să leviteze/ trec dintr-o parte în alta ca baloane/ de piele strigă copiii: mamă și tată,/ a venit toamna, uite-i cum trec toți/ plutind peste miriști sau e numai/ duhul miriștilor dar albii părinți/ sînt departe plutind ca aerostatele/ lăsate în derivă să anunțe odată sfîrșitul// madona desnuda țintuiește la soare/ una din înfățișările artistului cu o/ arteră deschisă în loc de chip/ cu mîinile copilărește mișcîndu-le/ direct din inimă precum păianjenii
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Sfântă că se va arăta în vremea de apoi". Tot moș Dobre, un fel de staroste al înțelepciunii și eresurilor dar și al codurilor omeniei, ne deslușește ce e Tragă Șerpilor din Pădurea Boancelor: un fel de sălaș negru al duhurilor necurate, un labirint de viroage și smârcuri bântuite de Ucigă-l toaca, de stârvuri și târâtoare sub care s-ar fi îngropat o comoară. De care află prin mărturia ocnașului Buzdrună negustorul de vite Schuster și comandantul poliției imperiale, Werner
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
său ar fi cîștigat alegerile parlamentare, că viitorul premier al României va fi dl Adrian Năstase. Din punctul de vedere al d-lui Văcăroiu, ca fost premier, se poate spune că afirmația sa poate fi considerată drept o lepădare de duhul ambiției. Însă cum dl Văcăroiu e și membru al PDSR, această lepădare tot mesaj electoral se numește. * Pornit în campanie prin țară, dl Radu Vasile a anunțat la Arad că va publica un volum de pamflete politice în versuri pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
Marele Tot). Misticismul înseamnă însă lepădarea de natură, despuierea de tot ce intră în domeniul materialității. În cele din urmă, plinul urmărit de poetă se relevă a fi unul curat spiritual, de bucuroasă jertfire a concretului natural, de perfecționare întru duh, de atingere a grației divine. Tereza de Avila e pe aproape, cu opera sa intitulată Camino de perfeccion. Să remarcăm, în final, că în campania pe care Irina Mavrodin o poartă împotriva golului dezumanizant, d-sa manifestă o stranie reticență
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
acesteia, de fixare a lor solidă, într-o argumentație anevoie de clintit. O seriozitate meșteșugărească intră în joc. Firește, se degajă o notă "eticizant-educativă", împletită însă cu voia bună, pătrunsă de irizările umorului care o feresc de morozitate. Vorba de duh apare ca o detentă naturală a muncii aplicate, răbdătoare. Preocuparea de căpetenie a exegetului e cumpănirea "defectelor" și "calităților", astfel încît rezultanta să fie cît mai "obiectivă" (personalitatea criticului configurîndu-se din picanteriile discursului individualizat, mai mult decît din actul valorizării
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
vestimentația, spre exemplu, acordînd șanse egale personajelor care evoluează pe "scîndura lui Shakespeare". De la Shakespeare ne-au rămas moștenire nenumărate aforisme contopite subtil și profund în magma poetică: To be or not to be - aceasta-i întrebarea; asemănătoare fiind prin duhul rostirii înțelepte cu alte cugetări ritmate, să zicem - Dura lex ori Res, non verba; ori Magister dixit, formulă pitagoreică reluată în Evul Mediu de către scolastici, amintind-o drept un argument fără replică, un text datorat Magistrului (Aristotel). Atunci cînd începe
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
suprimă transcendența, ci o întoarce pe dos, o transmută în silă, chin, afurisenie, nu fără o iactanță a decăderii, respecînd, precum o imagine oglindită în raport cu cea reală, simetria mîntuirii. Firește, limbajul utilizat e în bună descendență romantică, dar și în duhul aluviunilor expresioniste, bizuit pe acel sistem de aluzii consacrate, pe care E. R. Curtius l-a numit "alegoreza biblică". Viziunea catabolică poate fi astfel subsumată Apocalipsei, menținîndu-se în cuprinsul ei un tîlc creștin, cu toate că finalului pedepsitor i se asociază un
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
sălbatică, a cărei consecință este căderea ființei, prin suferința ce-o îndură, într-o stare, la rîndul său, de primitivism și sălbăticie. Ca în Beckett, solitudinea nu e concentrare, distilare, luciditate progresivă, ci degradare: "Singurătatea scufundătorului; negoțul lui primejdios cu duhurile adîncului;/ Carnea cuvintelor sale dezghiocate pe țărm, sub necruțătoarea amiază/ Palpită spasmodic, neînțeleasă agonie a unor monștri nebotezați de împuterniciții luminii,/ Neprovocînd niciun regret cu extincția lor" (ibidem). Pornind de la preceptele biblice, de la "alegoreza" Sfintei Scripturi, poetul ajunge a formula
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în transluciditatea îmbătătoarelor aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai anotimpurilor aspiram la moștenirea curcubeului./ Năluca unei promisiuni și în cele din urmă/ Desfăcută palma norului, fără nimic./ Scriitura meteoriților deasupra mării zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
a gîndirii țăranului român, care constă într-o semicunoaștere, într-un echivoc al "jumătății de înțeles": "Cugetul e neștiutor; dar parcă înțelege. În fața marilor întrebări, înțelege și nu înțelege". E o derobare a gîndirii de la ea însăși, o "sărăcie cu duhul" corespunzătoare moralei creștine, dar și unei străbune înțelepciuni pragmatice: Omul nu poate să nu gîndească, dar nici nu poate să-și prăpădească firea gîndind. Căci gîndul nu e făcut să se încumete și semețească. De aceea, prea multă minte aduce
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
care i-o acordă spiritul, ar putea fi vorba aici de-o antifilosofie, în care spiritul se integrează lumii, unei lumi care "nu se vrea văzută, nici înțeleasă, ci doar împlinită". O antifilosofie e totuși o filosofie! Cea românească, în duhul moderației noastre, e scutită de "exces", spre deosebire de gîndirea grecească antică și de idealismul german. Grecii n-ar fi avut trîmbițatul lor "bun simț" și nici chiar măsură, atîta timp cît au proclamat că "totul curge" sau că "totul e nemișcat
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
este unica. Și-apoi, să nu te cucerească de trei ori oricine, să te cucerească popoare ca rușii, ca nemții. Noi, românii, să tăcem. Că peste noi nu veniră decât turcii... Ceea ce, prin contrast, duse la apariția altei vorbe de duh poloneze legată de ideea de "menaj polonez", uniune liberă și nonconformistă. Ca să fiu mai clar: întâi că Polonia, în secolul XIX, se măritase cu Franța, luând numele de "Mare Ducat", la ordinul lui Napoleon I. Apoi, celălalt mariaj, polono-rusesc, petrecut
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
istorice superioare". Așadar, obstacolul progresului l-ar constitui "eternitatea". Ce este această "eternitate" din care ne silim a ieși? E o mentalitate "organică", mai exact un tip de sensibilitate funciară potrivit căreia acțiunea istorică e relativizată, lovită de zădărnicie în duhul Psalmilor Vechiului Testament, o "tînguire biblică" a unui neam solidar cu un "plan neschimbător" al lumii sale: "eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore - pe care neamul nostru nici n-ar
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
îndeobște, își continuă Noica implacabilul rechizitoriu, n-ar fi apanajul național al românilor. Respinși de planul "conștiinței cunoscătoare", de altitudinile "spiritului", nu ne rămîne decît "calea inimii", cale metaverbală, pasivă, vădit inferioară: "iar dacă există o cale de desăvîrșire în duh - și o vom găsi în Învățături - ea se desfășoară pe alte trepte decît cele ale înțelegerii și minții. Se desfășoară pe cele ale inimii, firește. Dar, în timp ce la Augustin de pildă, inima duce la cunoaștere, iar la Pascal duce de
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
persoanei în cauză, dar mai cu seamă a destinului ciudat al culturii române: în clipa în care una din personalitățile sale excepțional înzestrate și pregătite se întoarce în țară spre a-și vădi calitățile și împlini proiectele, un nu știu ce năstrușnic duh al locului face ca totul să se zădărnicească sub zodia unei mari, incredibile risipiri: învățămînt, politică, administrație, jurnalism, mondenități, avocatură... Din acest punct de vedere, Maiorescu nu e decît începutul unei mari tradiții a risipirii - a ratării din prea multă
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
egalat niciodată minunile lui Moise. " Că evangheliștii și apostolii nu erau cîtuși de puțin oameni simpli, deoarece Luca era medic, Pavel învățase cu Gamaliel, căruia evreii i-au păstrat scrierile. " Că nu era cîtuși de puțin simplitate și sărăcie cu duhul să ți se aducă toți banii neofiților; că Pavel, departe de a fi un om simplu, s-a folosit de cel mai mare vicleșug, aducînd jertfă în templu și jurîndu-se în fața lui Sextus Agrippa că nu făcuse nimic contra circumciziei
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
George? Păcat că ne-a stricat inocenta construcție din cărți de joc! Dincolo de toate acestea, îl asigurăm însă pe dl Alexandru George de constanta prețuire admirativă ce i-o purtăm, o prețuire ce se prezintă vrîstată de șerpuirile dialectice ale duhului critic pe care, întrupîndu-l d-sa cu acuitate și nu fără zvîcnirile unei remarcabile libertăți stimulative, s-ar cuveni a-l tolera și la alții. P. S. Să presupunem că tăcerea cu care dl Alexandru George întîmpină alte obiecții ale noastre
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
în el însuși. Și asta din momentul cînd orologiul său imens din turnul bisericii încremeni în tăcere. Meșterul care-l crease nu se ocupase numai de meșterirea și asamblarea miilor de piese. Dar, într-un suprem efort, îi dărui și duhul vieții, dar al unei vieți de nimeni neînțeleasă. "Un îngrijitor bătrîn se urca în fiecare zi pe schela interioară pentru a alimenta într-un fel viața, pe care nimeni nu o credea artificială, a acestui ceasornic și pentru a se
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]