1,931 matches
-
cârcei la picioare și nu voia să se aventureze prea departe. Și dacă nu era ea?... Zilele continuau să fie frumoase, dar, după apusul soarelui, se lăsa răcoarea. Îndrăgostiții de seară au fost obligați să se refugieze lângă o mică dună, sub o pătură pe care, pentru mai multă comoditate, o lăsau acolo. Ideea fusese a Nastiei. Și tot ea descoperise pentru pătură o ascunzătoare, disimulată de bine de rău sub vegetația săracă și țepoasă a solurilor nisipoase. Într-o seară
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
persoane adulte, adâncită în meditațiile ei. Ajungând în fața lui, se opri și se uitară surprinși unul la altul, în vreme ce câinele lansă un lătrat prietenos și preventiv totodată. Contrariat, calul își manifestă nerăbdarea trăgând de frâu. În clipa aceea, din vârful dunei, cineva începu să strige cu mâinile pâlnie ca să se facă mai bine auzit: Nel, Nel! Era o fată cu părul în vânt, care făcea semne ca și cum era vorba de ceva urgent. Tot cu mâinile în buzunare, Nel își depărtă brațele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nel, Nel! Era o fată cu părul în vânt, care făcea semne ca și cum era vorba de ceva urgent. Tot cu mâinile în buzunare, Nel își depărtă brațele în semn de părere de rău (trebuie să plec!) și dădu fuga spre dună, precedată de marele câine negru. Calul necheză, mulțumit de acest deznodământ, și trase și mai tare de frâu. Nu ți-a scăpat această clipă de sensibilitate", se miră locotenentul bătându-l pe grumaz. Se reface apartamentul doamnei S. și loviturile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
temându-se de cârcei. Se aventurase totuși prea departe? "Faceți ceva, domnule locotenent", îl imploră cu glas stins madam Segal. Ardea să facă ceva, dar ce? Și, deodată, părăsi camera, ieși spre plajă și se îndreptă ca un somnambul spre duna teșită, unde el și Nastia făceau odinioară dragoste sub pătură. Trecuse un veac de atunci. O găsi pe tânăra femeie zăcând sub dună, cu pieptul despicat, trupul gol și contorsionat, acoperit puțin de nisip. Sângele închegat îi sudase coama magnifică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ceva, dar ce? Și, deodată, părăsi camera, ieși spre plajă și se îndreptă ca un somnambul spre duna teșită, unde el și Nastia făceau odinioară dragoste sub pătură. Trecuse un veac de atunci. O găsi pe tânăra femeie zăcând sub dună, cu pieptul despicat, trupul gol și contorsionat, acoperit puțin de nisip. Sângele închegat îi sudase coama magnifică într-o masă vâscoasă. Doar, pe frunte, o șuviță, fluturată ușor de briză și parcă aparținând altei realități, amintea de fosta splendoare. De
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a jucat pocher, copiii separat de cei mari, care au jucat serios. S-au culcat târziu, pe la ora 7 dimineața. Marți, 12 martie. Seara, Duduia era la familia ei. Mihai și tatăl său văd filmul Invitație la fericire cu Irene Dune și Fred Mac Murray. Miercuri, 13 martie. Mihai, colegii de clasă și profesorii, sub conducerea profesorului de Drept, I. V. Gruia, vizitează Penitenciarul Văcărești. A fost întâmpinat de G. Păcuraru, procurorul general al Curții de Apel, și Ion Deleanu, directorul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Cât ai zice "pește", domnul Sandu a înșfăcat pachetul cel mai mare și l-a depus cu ușurință pe platforma vagonului, apoi pe cel mai mic și, în final, plasele de nailon. Gata. Tu, Rozalie, ascultă-mă: aici ai o dună și dincolo două perne pentru copiii tăi. În sacoșele astea ai niște șuncă, pâine și apă minerală. Atât am reușit și noi să vă aducem. Stăteam toți în jurul mamei, în timp ce din ochii ei curgeau lacrimi de mulțumire și de bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urmă un interes sporit, ajută memoriei în ciuda schimbărilor la care suntem supuși în permanență să-și amintească și să reînvie ceea ce deșertul în expansiune pare a acoperi. Am iubit totdeauna deșertul, scrie undeva Antoine de Saint-Exupéry. Te așezi pe o dună de nisip. Nu vezi nimic. Nu auzi nimic. Și totuși ceva aruncă raze în tăcere". E foarte posibil că pe aproape să fie o fântână! Eseul, nu? de la Montaigne încoace e stil, prefacere, abilitate a exprimării și, cum se mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la care cântai și cutia de table deasupra căreia tu și tatăl tău vă războiați aruncând cu zarurile și apoi pogorâră în Hawaii și pe o fotografie a munților parțial blocați de obiectiv în timpul apusului incandescent și portocaliu de deasupra dunelor unduitoare din Monterey și picură peste cortul unui circ și al unui ringhișpil din Topanga Canyon și înnegri crucea albă care se ridică pe colina din Cabo San Lucas, apoi se ascunseră în camerele casei din Valley Vista și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
reminiscențe ale lecturilor din Mangeclous sau din Frumoasa Domnului, episoade din istoria Societății Națiunilor așa cum a fost ea văzută de Albert Cohen. În acest din urmă caz, nu mai văd decât mici Solali anglofoni străbătând în pas vioi străzile și dunele de nisip. Dar să ne păstrăm seriozitatea. Tot ce fac ei merită respectul, cu atât mai rău dacă unii sunt puși pe ironii. Acești combatanți flegmatici în mijlocul isteriei generale au efectul liniștitor al unui brav burghez olandez inclus într-o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în partea superioară cu moloane mari rotunde lăcuite în alb. Industria grea a memoriei veghează la aprovizionarea cu apă sfințită, îmbuteliată în flacoane din plastic fabricate în serie pentru export. O uzină de filtrare a apei poluate, pitită îndărătul unei dune, alimentează printr-o canalizare subterană bazinele mântuitoare. Sub protectorat american (Ammanul găzduiește principala Centrală a CIA din regiune), Iordania are tot interesul să se ofere ca "răsăritul credinței creștine" pentru zișii born again ai Bible Belt. Nu e lipsită de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din închisoare, așteptând să compară în fața lui Agrippa al II-lea și a Berenicei, dus fiind mai apoi la bordul unei nave la Roma și plecând de aici pentru a nu se mai întoarce se află un teatru roman în mijlocul dunelor, un hipodrom, vestigiile unui palat regal cu fundațiile în apă, un șir de arcade susținând apeductul care lega muntele Carmel de acest port. Interesant să afli de visu că Pilat din Pont a existat realmente, privind inscripția (e singura) de pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mod clar, discreta purificaere etnică din Iudeea-Samaria. Dimpotrivă, apreciem latura ei pozitivă; reîmpădurirea colinelor la Jezreel, asanarea mlaștinilor infestate cu malarie, în Galileea, întinderile cultivate cu bumbac și cu citrice, orașele noi din Neghev. Și tabăra de corturi de pe o dună a deșertului transformată cu sudoarea frunții într-o metropolă Tel-Avivul care împlinește abia o sută de ani. Care alți imigranți din zilele noastre fac, mai puțin rău, dar, mai ales, care au făcut mai bine ceea ce au făcut? Aceste considerații
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Aici domnește un fost stăpânitor al Buhazului, Iani Milano, ucigașul lui Spirea, după cum spune Basarabeanu. Orășelul amenințat să fie înmormântat în nisip. Marea mugește departe, se vede în zare ca o coroană argintie de spumă. Aici nisipul încet-încet înaintează, clădește dune și amenință să înmormânteze târgul. O vegetație săracă crește. Vedem un pâlc de iarbă țăpoasă și tare din care împletesc Rușii pălării. Tufe mărunte de ierburi bolnave. Cadavrul unui cal, calcinat de soare, uscat de vânt, pe jumătate îngropat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
banii aceștia s-au transformat în pietricele rotunde care și azi se găsesc acolo, în număr mare. * VI. Ziarul expedițiunii lui Soliman asupra Moldovii în 1538 (Hammer (după istoricii turcești)). 9 Iulie plecarea Padișahului din Constantinopoli. 6 Aug. aproape de apa Duna. 7 popas, divan, solii lui Petru vin de-i sărută mâna. Sinan-celebi e trimis să poftească și pe Petru la sărutatul mânii. La 17, Sinan aduce știre că Domnul refuză 21 Aug. Schela Isaccei. Se aruncă pod peste Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intrat în viețile noastre/ precum vântul într-o casă cu geamuri deschise./ nimeni n-a fost în stare să îmbrace/ ca pe o cămașă/ cerul cu stele. (...) munți tociți, la nivelul caldarâmului./ inimi cu pânze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" (Oraș sigilat în moarte). Cât de mult îl cauți pe Dumnezeu, amușinând cu cuvintele drumurile spre un orizont
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dorian, Gellu : VI, 13 18 Dorin, Mihai : III, 119 123 Drăgulănescu, Sebastian : X, 144 -150 Drimba, Lucian : II, 35 39 Dugneanu, Paul : VII, 211 216 Duică, G. Bogdan-,V,126 Dumitrașcu, D. : IV, 219 220 Dumitrașcu, Jean : VIII, 200 204 Dună, Leon: VI, 208 Dur, Ion : I, 138 139 Duțu, Al.,V, 82 E Eliade, Mircea : II, 78 79; IV, 104 106; 124 127; V, 102, 107 108 Ene, George : X, 158 166 F Fabian, Anton: VI, 143 Fabbro, Fulvio Del
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
spus, zona de tranziție Între două negentropii e materializată de un element mort din punct de vedere biologic, entropic, nisipul. Aici ar trebui o paranteză: anume, acolo unde e doar nisip, un pustiu de pildă, el se va vălura formând dune, semn că, neavând Încotro, devine el Însuși o negentropie, chiar dacă mai redusă, permițând o viață destul de vizibilă. Revenind la plajă, m’am Întrebat: cum e posibilă trecerea de la negentropia mării la entropia plajei, iar de la aceasta la negentropia solului? Răspunsul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
plac. În visul meu nu apărea ceea ce așteptam eu, ci altceva, fără să pot comanda dinainte visul. Aș fi voit nespus să fiu martor la o asemenea scenă: când locuitorii orășelului vor da cu ochii de îngerul uriaș ca o dună de lumină, eram curios ce vor zice, dacă vor cădea pe gânduri, dacă se vor alarma. Dar oricâte eforturi făceam, îngerul nu apărea în visul meu. În schimb, o vedeam limpede pe mama. O vedeam cum spală niște rufe în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ochilor era praful drumului care ni se Întindea Înainte și noi pe motocicletă, devorînd kilometrii În zborul nostru spre nord. EL DESCUBRIMIENTO DEL OCÉANO Descoperirea oceanului Luna plină se profilează În contrast cu marea, poleind valurile cu reflexii argintii. Așezați pe o dună, privim acest du-te-vino continuu, fiecare cu gîndurile lui. Pentru mine, marea a fost dintotdeauna un confident, un prieten care absoarbe tot ce-i spun și care nu dezvăluie niciodată aceste secrete; care Îmi dă mereu cele mai bune sfaturi - zgomotele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pat cu tuse și febră mare, așa că plecarea din Bahía Blanca s-a amînat cu o zi. Într-un sfîrșit, am pornit la trei după-amiaza, sub un soare strălucitor, care a devenit de-a dreptul necruțător pînă am ajuns la dunele de nisip din Médanos. Avînd greutatea prost distribuită, motocicleta continua să ne scape de sub control, iar roțile se Învîrteau constant În gol. Alberto a purtat o luptă dureroasă cu nisipul și o ține una și bună că a cîștigat-o. Singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o luptă dureroasă cu nisipul și o ține una și bună că a cîștigat-o. Singura certitudine este că ne-am trezit de șase ori poposind comod În nisip, Înainte de a reuși să ținem drumul. Am reușit, totuși, să ieșim dintre dune, iar acesta este argumentul suprem al compañero-ului meu cînd revendică victoria asupra Médanos-ului. De aici Încolo am preluat eu comanda, accelerînd ca să recuperez prețiosul timp pierdut. Dar una dintre curbe era acoperită parțial de un nisip fin, și - zdrang!: cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
minunată. La finele cîtorva zile de petrecere am plecat, după multe Îmbrățișări, pornind pe drumul spre Carrué, un alt lac din regiune. Drumul era foarte prost, iar biata noastră motocicletă gîfÎia prin nisip, În timp ce eu Încercam s-o scot dintre dune. Ne-a luat o oră și jumătate să parcurgem primii cinci kilometri, dar după asta drumul s-a Îmbunătățit și am ajuns, fără alte greutăți, la Carrué Chico, un mic lac verde-albăstriu Înconjurat de dealuri cu păduri sălbatice, apoi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Mi-ar plăcea să-ți aud noutățile. - Dacă aș avea, cu ce crezi că aș începe? - Cu trecutul tău și cu noul început. Femeia simțea cum privirea lui se cuibărea în sufletul ei fără permisiunea sa, așezându-se ca niște dune mici și fierbinți de nisip. Simțind că este în continuare torturată de privirea lui, îl invită să ia loc la o masă într-un separeu. Trase două scăunele pe care se așezară și defăcu o sticlă cu vin spumos, rece
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
astfel încât acum se află artere de circulație pe care nu se mai poate înainta, șoseaua fiind pur și simplu ruptă, căzută, tăiată-n două. Pe un astfel de drum ne-a purtat Mitică și am fi petrecut restul excursiei printre dune, dacă n-ar fi scos Dumnezeul nostru și Allahul lor un camion în cale, care ne-a purtat spre liman. Spiritele fiind încordate, am trecut în umorul negru, glumind chiar că acel camion este trimis de niscaiva teroriști porniți să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]