2,114 matches
-
cuvinte, moștenite în limba română din latină, provin în latină din greacă. Ca și alte cuvinte vechi grecești care s-au transmis românei prin latină (verbele (a) amăgi, (a) cuteza, (a) mângâia sau substantivul mărgea), ele au pătruns în latina dunăreană. Azimă, cu sensul „turtă din făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză“, există și în dialectele sud-dunărene (aromână și meglenoromână); provine din cuvântul latinesc azymus „fără drojdie“, împrumutat din gr. azýmos, termen folosit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fierbe, înainte de a fi mestecată“; este sinonim cu terci și păsat, termeni tot regionali. Cir are la bază cuvântul latinesc *chylos, împrumutat din greacă, unde avea sensul de „suc, sevă, decoct“; a pătruns, ca termen culinar și medical, în latina dunăreană, unde se presupune că a dobândit sensul de „terci, mămăligă apoasă“, păstrat până azi în anumite zone din Transilvania. Cuvântul chylos exista și în latina medievală ca termen medical, de unde a fost împrumutat, în secolul 15, de franceză, în forma
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
simplificare, al cărei rezultat este faptul că dispar arhaismele și anomaliile, în folosul formelor regulate, de cele mai multe ori de origine familiară și populară. Se constată, de asemenea, reducerea numărului de dublete sinonimice [...] și ștergerea nuanțelor de sens.“ Astfel, din latina dunăreană, care a stat la baza formării limbii române, au dispărut adjectivul magnus cu sensul „mare“ din latina clasică și sinonimele sale amplus și grandis, care s-au transmis celorlalte limbi romanice. În locul acestora, româna folosește cuvântul mare < lat. marem (ac
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Profesorul meu Al. Rosetti, autorul cunoscutei lucrări Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, își deschide cartea cu această definiție: „Limba română este limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea orientală a Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia superioară și inferioară), din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii și până în zilele noastre.“ Același lucru spune, folosind o comparație, și S. Pușcariu în Limba română. I. Privire generală (apărută în 1940
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limbii române, va încerca să pună în lumină motivele care au dus la această stare de lucruri. Se va evidenția faptul că unii dintre acești termeni aparțineau unui strat mai vechi și, de aceea, putem presupune că lipseau din latina dunăreană. Alte cuvinte uzuale latine au fost înlocuite în latina dunăreană prin propriile lor derivate (lat. picula > rom. păcură a înlocuit lat. pix „smoală“, păstrat în toate limbile romanice; la fel, lat. retella > rom. rețea a luat locul lat. rete), tendință
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au dus la această stare de lucruri. Se va evidenția faptul că unii dintre acești termeni aparțineau unui strat mai vechi și, de aceea, putem presupune că lipseau din latina dunăreană. Alte cuvinte uzuale latine au fost înlocuite în latina dunăreană prin propriile lor derivate (lat. picula > rom. păcură a înlocuit lat. pix „smoală“, păstrat în toate limbile romanice; la fel, lat. retella > rom. rețea a luat locul lat. rete), tendință specifică ansamblului Romaniei (ansamblul teritoriilor unde se vorbesc limbile romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. auric(u)la > rom. ureche, lat. genuc(u)lum > rom. genunchi, perechi de cuvinte din care se vede că grupul cl din latină a devenit che, chi în română, după ce a trecut prin stadiul cl’, păstrat în dialectele sud dunărene și în dacoromâna veche. Același lucru se poate spune despre grupul gl din latină: lat. glacia > rom. gheață, lat. glanda > rom. ghindă. Trebuie să reținem faptul că, în viața cuvintelor moștenite din latină, au funcționat anumite legi de transformări fonetice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au trecut prin diverse aventuri în viața lor. Remarcile făcute cu privire la cuvintele moștenite din latină, fie că este vorba de evoluții fonetice regulate, fie de evoluții fonetice neregulate sau de schimbări semantice, sunt valabile și pentru cuvintele împrumutate de latina dunăreană (din traco-dacă, veche greacă sau limbi germanice) sau de română (din limbile slave, maghiară, turcă, greacă, limbi romanice, germană etc.). Moștenirea latinească din lexicul românesc poate fi prezentată din diverse perspective. Una dintre acestea, pe care am „cultivat-o“ în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aproape dispărut, nu apare în textele vechi, și nici în cele populare; este înregistrat însă în DEX, cu mențiunea că este regionalism. E foarte probabil că a fost concurat de sinonimul vultur < lat. vultur, -uris, existent și în dialectele sud dunărene (ar. vultur, megl. văltur). Sextil Pușcariu explică dispariția cuvântului prin absența derivatelor, care să-i fi creat o familie. Neologismul acvilă este un împrumut făcut de latiniști, din același lat. aquila. iepure Lat. lepus, -oris „iepure“, termen de origine mediteraneeană
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pătruns în latină și apoi, prin latină, s-au transmis tuturor limbilor romanice ca elemente latinești (angelus, bracchium). Există însă cuvinte vechi grecești care s-au păstrat numai în aria orientală a Romaniei. Acestea au pătruns, pe cale orală, în latină dunăreană și s-au transmis numai românei. Ele vor constitui conținutul unui volum aparte. Iată câteva: broatec, cir, ciumă „umflă tură“, frică, jur (din în jur, împrejur), papură, mic, plai, spân, stup, sterp, sturz. Împrumuturi vechi germanice? În latină, au existat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Metodie, apostolul slavilor, a fost numit episcop al Panoniei, el a primit titlul de succesor al lui Andronic. Dar contemporanul apostolilor n-a putut fi episcopul slavilor care, în primul secol al erei noastre, nu erau încă stabiliți în regiunile dunărene. De fapt nu se cunoaște nimic pozitiv despre episcopatul său. Este curios de notat că istoricii ecleziastici și repertoriile științelor religioase ignoră total rolul pe care textele slave îl atribuie Sfântului Andronic.” Neînțelegerea caracterului evolutiv al fenomenelor etnolingvistice a creat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de vreme, ca nume comune și nume proprii, să-și afirme existența în limba românească: nici un element vechiu german, afirmat de unii și de alții ca atare, nu-i sigur” (II, 350). În consecință, pentru perioada oferită de autor latinei dunărene (secolele II-V și chiar VI) suportul germanic nu mai poate fi invocat, iar pentru cele șapte secole acorde dacoromânilor pentru a se extinde din sudul Dunării pe aria lor actuală acest suport este imposibil de probat cu elemente lexicale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai poate fi invocat, iar pentru cele șapte secole acorde dacoromânilor pentru a se extinde din sudul Dunării pe aria lor actuală acest suport este imposibil de probat cu elemente lexicale certe. Prin imposibilitatea de a identifica germanisme în latina dunăreană aceasta a rămas în linii mari așa cum fusese adusă de romani din Italia cu cinci secole în urmă, la care s-ar adăuga elementele pe care populația care a preluat latina în baza proprie de articulație și psihologică, populație preponderent
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
noi și mai avansate trebuie să fi impresionat profund pe locuitorii acestor țări, obișnuiți cu o viață primitivă” (p. 20); „Faptele examinate ne-au permis să cunoaștem împrejurările cele mai însemnate care au dus la dispariția elementului autohton în țările dunărene. În câteva regiuni ale Peninsulei Balcanice, contopirea romanilor cu băștinașii s-a făcut mai repede; în altele, ea a întâlnit obstacole mai serioase. Proporția în care elementul autohton a intrat în constituția populației romanice și în special a poporului român
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poate vedea din încercarea Academiei de a oferi o imagine completă asupra constituirii limbii române și asupra răspândirii ei ulterioare. Istoria limbii române a Academiei Abordarea constituirii limbii române în manieră neogramatică a necesitat o terminologie adecvată: patria primitivă, latina dunăreană, româna comună, străromâna etc. Formarea limbii române este urmată de răspândirea dialectală a românei comune, cu dacoromâna ca cel mai important dialect, venit și el din sudul Dunării. Falsitatea schemei imaginate de gândirea tradițională culminează cu transformarea în diasporă românească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al VIIIlea și 3. Transformările limbii române de după secolul al VIII-lea, volum care nu a putut fi elaborat întrucât volumul precedent nu oferă baza teoretică necesară continuării. Volumul al doilea al ILR, publicat în 1969, conține capitolele: A. Latina dunăreană, B. Româna comună, C. Influențe. În Introducerea la acest volum, I. Coteanu justifică această reconstituire, în fond fără substrat, prin faptul cunoscut și general acceptat că în structura limbii române componenta latină este singura care unește totul într-un sistem
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fondului latinesc, determinându-se astfel caracterul general al limbii române din epoca studiată. Cu acest prilej, continuă I. Coteanu, au fost dezbătute problemele influențelor dinainte de secolul al IX-lea, inclusiv substratul. Constatând că rezultatele duc în mod necesar spre latina dunăreană, am dedicat o parte a lucrării (C. Influențe) acestei etape de evoluție” (p. 18). Vom vedea de îndată că este vorba doar de influența substratului dacic, pe care Coteanu îl separă de influențele slavă, maghiară, turcică, neogreacă etc., care nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care Coteanu îl separă de influențele slavă, maghiară, turcică, neogreacă etc., care nu intră la substrat. Primele două capitole ale ILR au fost realizate de două grupuri de cercetători care au pornit din extremități diferite: unul de la latină spre latina dunăreană, altul de la dacoromână și aromână spre formele lor primitive, rezultatul urmărit fiind fantoma românei comune. Capitolul din urmă, Influențe, tratează ca fapt secundar problema cheie a limbii române, redusă la: 1) influențe dinaintea secolului al IX-lea și 2) substratul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constatat la ieșirea din evul mediu, a crescut din baza comună traco-latină în care limbile tracă și latină s-au contopit pierzându-și identitatea, adică dispărând ca formule distincte de comunicare. De aici rezultă zădărnicia eforturilor de reconstituire a latinei dunărene și de descoperire a limbii tracilor. 11. Apelarea la latina clasică, atestată în scris, și uneori chiar la latina medievală, ca la un reper palpabil al sorginții limbii române, apelare corelată cu respingerea substratului, care ar fi neidentificabil, a blocat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
substratului, care ar fi neidentificabil, a blocat de la început și blochează și în prezent perceperea evolutivă a limbii ca produs al societății umane și al progresului cunoașterii. Rectificarea ce s-a făcut, în limitele științei tradiționale, prin introducerea sintagmei „latina dunăreană” sau „populară”, pentru a sugera ideea unei limbi latine vii vorbite de coloniștii romani, nu poate însufleți devenirea limbii române atâta vreme cât substratul este eludat, slavii, maghiarii și turcicii sunt aduși din alte părți, iar latina, fie ea și populară sau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sau „populară”, pentru a sugera ideea unei limbi latine vii vorbite de coloniștii romani, nu poate însufleți devenirea limbii române atâta vreme cât substratul este eludat, slavii, maghiarii și turcicii sunt aduși din alte părți, iar latina, fie ea și populară sau dunăreană, este lăsată singură să devină română pe un spațiu drastic limitat și în condițiile izolării totale de celelalte structuri etnolingvistice născute din aceeași bază traco-latină. 12. Scoaterea limbii române din relația genealogică latină → română prin identificarea sorginții ei în simbioza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a lansat, cu această ocazie, inițiativa de invitare a unor observatori din țările membre C.C.N.A., care să formeze o misiune internațională de monitorizare a respectării embargoului asupra Serbiei și Muntenegrului, la punctele de frontieră de pe teritoriul României și în porturile dunărene. - 30 septembrie - 1 octombrie 1992 - vizita la București, ca urmare a invitației Parlamentului României, a delegației Adunării Atlanticului de Nord, compusă din Karsten Voigt, președintele Comisiei de apărare și securitate a A.A.N., Hans Haekkerup și Martin McCusker. Delegația
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cu o smucitură de răzvrătire: discutînd problema evreiască (și anume, în termenii de pînă în septembrie 1933 ai lui Nae Ionescu), naratorul face o declarație de participare, în sensul platonician al termenului, la românitate, căci se declară "evreu, român și dunărean". Este o persuasivă declarație de apartenență la românitate prin care contrazice, delicat, poziția dintotdeauna antiasimilistă a lui Nae Ionescu. A fost declarația la care a răspuns Nae Ionescu în prefața sa. La acest roman, repet, de dragoste și supunere, anunțat
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
și datinele mai bine decât slavii, dintre cari mulți s-au grecit, decât albanejii, dintre cari asemenea mulți. s-au făcut turci. Vlahii Tesaliei, zice Fallmerayer în Fragmentele sale asupra Orientului, se numesc români, ca și conaționalii lor din Principatele dunărene, vorbesc o italienească stricată și locuiesc în creierii munților Pindului și pe cele două laturi ale lui, în popoarele din care izvorăște Peneios și râurile afluente, pe unde îi pomenește pentru întîia dată istoria bizantină a sutei a unsprezecea. Fie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
neputință și ne-ar fi folositor și nouă și cauzei romanice în genere. Iată dar un orizon larg, care se deschide noii întreprinderi ziaristice. Istoricește s-ar putea ocupa cu relațiile tradiționale, deși ajunse în desuetudine dintre Italia și țările dunărene române, politicește ar putea milita în favorul întărirei elementului nostru izolat din răsăritul Europei printr-o nouă influență de sânge romanic. După programă nu ne putem rosti încă, dar sperăm că foaia nu va fi pur și simplu un vestitor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]