1,836 matches
-
sunt lipsiți de expresie. Nu prea mai pot să dorm. Somniferele nu dau rezultat. Țăcănitul aparatului de fotografiat continuă. Șapte role de film. În cele din urmă, există o poză care îi place. Care dintre ele? Cea în care păreați dusă departe cu gândul. Mintea dumneavoastră a călătorit departe, Doamnă? Era o privire așa, ca prin vis. A scos la lumină femeia tânără din dumneavoastră. Femeia pe care o recunosc din fotografia dumneavoastră cu președintele, în care stați unul lângă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unde nu trebuie, dar unde?! Poate o voi surprinde în baie, sub ploaia fierbinte de la duș, atunci Matei, nerèbdètor, cu hainele pe el, va intra la duș și ea, râzând, îl va ajuta sè se dezbrace, Înfierbântat, urmèrind mental scenă dusului, Matei ajunge în dreptul farmaciei din colț în care n-a mai intrat din seara aceea, mè opresc la baza scèrilor de piatrè gândindu-mè cè ar fi un prilej bun că sè-mi exprim gratitudinea pentru jumètatea de franzelè primitè, dar ezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acest lucru de îndatè ce m-am apropiat de casè, fiindcè nu i-am vèzut mașină, întrebându-mè neliniștit, e aproape zece, dacè nu mai vine?! îi scriu un sms, vino! ea rèspunzându-mi, daaa! Apoi intru la baie, inversând, în scenă dusului, rolurile, acum ea va intra îmbrècatè peste Matei care își prelungește cu intensè voluptate dusul, dar, dupè un timp, convins cè așteptarea lui e zadarnicè și caraghioasè, iese de la duș, îmbracè un tricou și un pantalon de trening și, flèmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mașină, întrebându-mè neliniștit, e aproape zece, dacè nu mai vine?! îi scriu un sms, vino! ea rèspunzându-mi, daaa! Apoi intru la baie, inversând, în scenă dusului, rolurile, acum ea va intra îmbrècatè peste Matei care își prelungește cu intensè voluptate dusul, dar, dupè un timp, convins cè așteptarea lui e zadarnicè și caraghioasè, iese de la duș, îmbracè un tricou și un pantalon de trening și, flèmând, ia cu asalt frigiderul plin de mâncare, Dupè ce mi-am potolit foamea, mè întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Traian a fost mare crai, au rămas multe inimi zdrobite când a plecat. — Singura inimă zdrobită a fost cea a lui Buni, murea să Îl ia de bărbat. — Traian nu vroia decât să plece! A pus-o să avorteze și dus a fost! — Nici nu i-a scris, nici n-a chemat-o! Nici nu i-a trimis vreodată ceva, un Wiener Kaffe, o ciocolată! — Ce tot vorbiți? Știu de la Victor că era disperat, i-a trimis scrisori, bani să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stofa unui veritabil diplomat. Omul avea doar stofa unui ins oarecare, unul din miile de indivizi mărunți, incapabili de performanțe, incapabili să-și aprecieze dușmanii la justa lor valoare, dar invidioși pe calitățile, poziția sau norocul altora, un simplu slujbaș dus, fără discernământ, de valul propriilor resentimente și orbiri. Doar pleavă! Se ridică și îl privi drept în ochi. ― Excelență!... I se adresa pentru prima oară cu o formulă oficială și schimbarea ei vizibilă de ton și de atitudine îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nanone, cu ochii închiși, neclintită, cu fața încă udă, nu reușea să se mai desprindă de vraja muzicii, de ecoul ei dureros și sublim. Ridicat în picioare, Iancu o privea cu totul răpit, uitând să mai aplaude. Nanone îi apărea dusă, îndepărtată într-o lume inaccesibilă muritorilor de rând, lumea poeziei și a muzicii, lumea în care el însuși visase adeseori să ajungă, dar neștiind ce cale să apuce. O văzu cum revine, cum zâmbește, cum îi zâmbește din înălțimi siderale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cunoscându-i preferințele pentru un anumit amestec de ierburi afrodiziace, dragomanul socoti că de acum era de prisos să mai continue discuția. Trebuia să se retragă. „Vom pleca împreună. Nu-i așa, dragă prietene?” Ochii lui Galib aveau privirile ușor duse, dar neclintite. PAGINĂ NOUĂ 31 Manuc nu-l întrebase pe Dante Negro nici atunci, nici mai târziu ce căuta acolo, în același oraș, în aceeași biserică. Simțise că era cu totul de partea lui. Înțelesese asta dintr-o singură privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
kilometri dus-Întors, dar ia să ne fi dat Înapoi de la Prut, ca pe-atâția alții, săracii. Câți kilometri să fie pân-la Prut, Moș Iacob? - În zbor de pasăre, șăptizăci, o sută pe drum de car - săracii cai... - O sută numai dusul, Moș Iacob - da-ntorsul? Bieții cai (bietul tata), că trebuie să ne gândim și la cai, că așa cum zice nevastă-mea: și calu-i om... - Drept. Calu, săracu... Că și el, cum zâce doamna... Eh, dac-aț’ fi pornit alantăieri, ori măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
capodopera); se uită la mine cu toată funda ei și cu toată gura ei deschisă și cu aproape totul, deschis. Când socotesc că-i gata făcută praf, Îi propun să mă facă și ea cu ceva. Nu știu, să zicem dusul tălpii la gură. Ea poate, dar nu poate binede tot: e Încălțată. Îi spun. Se descalță, acum reușește să-și sugă un deget de la picior, dar tot degeaba: n-are spin - spinu-i al meu; nu i-l chiar arăt, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pieptu-i de aramă): oricât l-ar strivi strivitorii, el nu mișcă, nu crâcnește - astfel supraviețuiește el, Românul... MINCIUNA BUNĂ Stau În calidor și aștept să plece neamurile de azi. Nu sunt neamuri de-ale noastre, sunt de-ale lor, ale dușilor neîntorși. Azi sunt patru femei și un bărbat: mama și nevasta unuia - dintr-un sat; nevasta și fata altuia - din alta sat; bărbatul, frate al altuia, dintr-un al treilea sat i-a adus pe toți cu căruța. Ca să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Balta, cu ani În urmă, când cu ținutul legăturii și cu telegramele femeilor noastre. Numai că atunci erau mulți Întorși. Acum, din câte Înțeleg, după Geografia României, lecția „Basarabia și Bucovina”, un singur om: tata - din atâta omenire ridicată și dusă... Tata le spune, le spune, le spune - ce le spune? Ce le-o fi spunând tata veniților despre ridicații lor? - Voi fi fost eu mic, dar tot Îmi dădeam seama: Îi mințeai... - zic eu, mai târziu. Nu numai că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea arătând cu mâna sala aproape goală. Ce naiba! E abia două dimineața! Ce pămpălăi! Haide, Susan, hai să dansezi cu mine! Dar Susan a simțit cum îi urcă fierea în gât. — Mă tem că, a bolborosit ea, dacă nu sunt dusă imediat acasă, atunci o să mă umplu de vomă nu numai pe mine, dar pe toți cei rămași în sala asta. — A, am înțeles. Julia a lăsat mâna să-i cadă cu o expresie de dezgust. —Nici o problemă. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să bănuiești că ar fi gemeni. Ba trebuia să iei aminte foarte atent să-ți dai seama că sunt frați. Părul ei șaten, bătând spre roșu, se regăsea la Rafael, lunecând într-o nuanță nisipie. Aveau aceleași priviri adânci și duse, dar a lui era mai dilatată și mai risipită, ca și cum văzuse mai multe în același interval de timp, și aceeași paloare argiloasă, la Rafael de o asprime sporită, imprimată de cicatricele vechi de vărsat. Și mâinile cu degete subțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
conveni, c-ar muri mai repede și ar lăsa-o-n averea lui, Mirelo, să-ți vină rău și mai mult nimic. Roșioara vorbea despre niște lucruri pe cale să se întâmple, de nu-ți venea să crezi cât e de dusă și rătăcită, iar pe de altă parte, pricepută de nu se poate să-ți intre pe sub piele și să se lipească de tine, fie numai și pentru un borcan de castraveți și, totodată, disponibilă pentru orice șofer de rabă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-nțepată, cu un păr de toată bafta, bătându-i cu vârfurile fesele obraznice; părul ei negru cu reflexe roșiatice, precum lumina unui răsărit crescând peste un pământ untos, roditor, care abia așteaptă sămânța, și ochii verzi, mari, cu uitătură stranie, dusă, crucișă, străvezie, și pomeții înalți și însângerați, întregindu-i aerul tupeist și pervers... Avea în ea tot ce ademenește și provoacă, măcar că n-o fi fost chiar cum o arăta înfățișarea, Mirelo, se întâmplă că omul se ascunde sub masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se uită unul la altul doar ca să se jecmănească, Rafaele, înțelegi? Păi, cum dracu’ să nu-nțeleagă? Rafael râde scurt: doar e om de înțeles, după care nu mai scoate o vorbă. A rămas ridicat într-un cot, cu privirea dusă, imobilă, așa încât Mărgărit simte nevoia să-l bată pe umăr îmbărbătându-l: lasă, nu mai fi supărat, găsim noi ceva ca să... Vorbele lui Mărgărit și atingerea îl fac să sară în picioare și să-și tragă hainele pe el. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
treabă. Și lu’ aia i-am spus în față: făăă, proasto, ce-o fi fost în capu’ tău când ai zis că-i faci lu’ ăla un copil și o să cadă-n nas după tine și-o să te ia? Tare dusă ar mai trebui să fie o femeie în ziua de azi ca să se riște-n felu’ ăsta. Da’ vorba Vasilicăi, uite că se mai găsește. Și ăla, om însurat, cu doi copii, și ea pasămite o fi tras nădejde c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe călcâie, ieși cu pași apăsați din sală. N-am mai pierdut nici eu timpul și, săltându-mi rucsacul pe umăr, i-am zis lui Rachel: Ne vedem la 11, OK? Apoi i-am făcut cu mâna lui Lou și dusă am fost Într-o clipită. 13 Cu umerii strânși din cauza mâniei, Naomi călca apăsat, Îndreptându-se spre strada principală. Era Îmbrăcată cu o canadiană uriașă din mătase, legată În jurul taliei, blugi largi și adidași. Ce mai, echipamentul standard de anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întoarsă, dar În nici un caz cu intenția de a o revedea pe prințesă; eram convins că, după ce-și luase rămas-bun de la oaspeții ei, se retrăsese. Nu. Stătea Încă așezată, singură, În mijlocul a douăzeci de scaune părăsite. Îngrijorată, cu gândul dus. Fără s-o pierd din priviri, mi-am ridicat servieta, cât mai lin posibil. Șirin era tot nemișcată, din profil, fără să-mi simtă prezența. Într-o tăcere meditativă, m-am așezat, mi-am luat Îngăduința s-o contemplu. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Locuința era întunecoasă, călcai pe o mochetă verde și te simțeai ca pe o masă de biliard. Înainte să se deschidă ușa, au trebuit descuiate cinci broaște de siguranță. Doamna Sanowsky purta papuci de casă, ciorapi bej cu câteva ochiuri duse, un capot alb, strâns legat în jurul mijlocului cu un cordon, și avea două sau trei bigudiuri în păr. Fără să stea pe gânduri, a făcut doi pași înspre mine, mi-a lipit capul de burta ei și a spus: „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui Hava, mă grăbește ea, s-a enervat pentru că nu te-ai întors imediat după aceea ieri, iar eu alerg spre biroul lui Hava, îi împing supusă formularele cu semnătura aceea atât de valoroasă, parcă ar fi fost o ofrandă dusă unei zeițe înfometate, sacrificiul unui nefericit, al unui copil micuț. Au fost probleme, se interesează ea satisfăcută, iar eu murmur, deloc, a mers foarte ușor, după care dispar de acolo, înainte ca ea să apuce să îmi citească gândurile rebele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Taxe școlare mari, tot felul de alte taxe, excursii școlare scumpe. De exemplu, dacă mergeam la Kyoto, poposeam la hanuri tradiționale dintre cele mai scumpe, la ceremonia ceaiului ni se servea mâncare specială pe tăvi lăcuite, o dată pe an eram duse la hotelul Okura din Tokyo unde se țin cursuri de bune maniere. După cum vezi, nu este o școală obișnuită. Știi, din cele o sută șaizeci de fete din seria mea, eu eram singura din Toshima. Am avut o dată curiozitatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în spital două luni. Degetul a început să se miște imediat după ce m-am internat, așa că m-am putut întoarce la conservator ca să-mi termin studiile, dar din mine disp\ruse ceva... o energie prețioasă... se evaporase din interior și dusă a fost. Doctorul mi-a spus că eram labilă psihic și că ar fi mai bine să renunț la visurile pe care mi le făcusem. De aceea, după absolvire, am dat meditații acasă. Durerea pe care o simțeam era cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
naiba mă mai toca la cap? Era nea Fane, afumat, cu un Carpați fără filtru înfipt în partea știrbă a capului. Venise să mă întrebe ce mai știu de Pirat. Avea un chef de vorbă nebun. Fir-ar să fie, dusă era ziua mea! Fără să aștepte invitație, s-a așezat pe pat, cu fundul pe blugii mei. M-a rugat să-i dau o pălincă. Cică îl durea cumplit o măsea - de parcă ar mai fi avut el în gură oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]