4,682 matches
-
adică: PNN = PNB Consumul de capital fix (investiții neproductive?) 4) Venitul Național, adică: VN = PNN Impozitele de producție și de import + Subvențiile. În teoria microeconomică, consumatorul este un individ rațional care știe să clasifice în ordine de preferințe (sau de echivalențe) bunurile disponibile în funcție de utilitatea pe care aceste bunuri i-o procură. El va căuta deci să-și maximizeze utilitatea, consumînd cît mai mult posibil din ceea ce preferă. Dar aici intervine o constrîngere de natură bugetară: nu poate cheltui decît în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
O logică funcțională a valorii de întrebuințare; 2. O logică economică a valorii de schimb; 3. O logică a schimbului simbolic; 4. O logică a valorii/semn. Prima este o logică a operațiilor practice. A doua este o logică a echivalenței. A treia este o logică a ambivalenței. A patra este o logică a diferenței"403. În funcție de tipul de logică după care este ordonat (logica utilității, a pieței, a darului, a statutului), un obiect va avea poziția de instrument, marfă, simbol
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de producție "voința de a vrea" ("the will to will"). 4.3.2.1. Societatea schimbului simbolic O importanță deosebită este acordată de către Baudrillard ideii de schimb simbolic, care se opune celei de schimb economic, guvernat de legile producției, ale echivalenței și controlului. Schimbul simbolic este cel care introduce ambivalența în interiorul relațiilor și scapă astfel constrângerilor determinate de către cod; în acest sens, este nu doar un exemplu favorit pentru a arăta că teoria marxistă eșuează în a descrie corect alte tipuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizatorul și esența sa "concretă", trebuințele sale; nici produsul și finalitatea lui "concretă", utilitatea. Toate aceste distincții, ce sunt evidente în psihologie și economia politică, sunt excluse de către relațiile simbolice"409. O ordine economică nu poate surprinde ceea ce excede logica echivalenței, mai ales că darul, de pildă, este discutat într-o relație simbolică sub dimensiunile pierderii, excesului sau sacrificiului, introducând ambivalența (despre care Baudrillard afirmă că "pune capăt economiei politice a semnului"410) care subminează semnificația și comunicarea 411. În acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deoarece "într-o estetizare generalizată, formele se extenuează și devin valoare, atunci valoarea, cultura, estetica etc. sunt ceva negociabil la nesfârșit și fiecare dintre noi își poate găsi în ele profitul său, dar ne aflăm în ordinea valorii și a echivalenței, în deprecierea totală a tuturor singularităților"425. Se pare că tema culturii este una care a necesitat o dezbatere nu doar în contextul teoriei marxiste, în care locul său era unul puțin valorizat, dar și în mai noile alcătuiri de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al doilea este reliefată de către autor prin comparația dintre sistemul automat (l'automate) și robot (le robot) dacă primul i se pare că rămâne analogul omului și încă un interlocutor al acestuia, al doilea se inserează într-o relație de echivalență cu omul, ca un dublu de-al său. În această comparație rezidă distincțiile nete dintre un simulacru care mai face trimitere la un original, și unul care, progresiv, tinde să oblitereze complet referința externă. Această distanțare de original și de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu modelul are sens, acesta semnificând referința care este ca o finalitate anterioară și singura verosimilitate. Ne aflăm în cadrul simulării moderne, pentru care industrializarea nu este decât forma primară. În sfârșit, nu mai este fundamentală reproducerea serială, ci modularea, nu echivalențele cantitative, ci comutarea termenilor nu legea comercială, ci legea structurală a valorii"463. Simulacrul de ordinul al treilea este configurat din punct de vedere operațional, cibernetic, după modelul codului genetic. În acest stadiu, transcendența este complet anulată; mutațiile produse de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
experienței și se instaurează drept referință. Problematica simulare versus disimulare reprezintă un punct nodal în explicarea relației dintre imagine reprezentare simulare. Astfel, preluând controversata temă a icoanei în creștinism, Baudrillard afirmă că în timp ce reprezentarea are drept punct de plecare principiul echivalenței dintre semn și realitatea desemnată, care, deși este o relație utopică, funcționează ca o axiomă diriguitoare, simularea este inversul reprezentării, ce pleacă de la "negarea radicală a semnului ca valoare, de la semn ca reversiune și sfârșit al oricărei referințe. În timp ce reprezentarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sincer"551, concluzionează Parret, accentuând încă o dată dimensiunea esențială a seducției: ambivalența. 6.3.4. Logica seducției Herman Parret insistă asupra a trei aspecte considerate esențiale pentru înțelegerea seducției, prin intermediul cărora dă un răspuns consistent celor care au pus semnul echivalenței între seducție, minciună sau manipulare. Primul aspect vizează faptul că logica seducției se opune concepției teologice și celei libertine; al doilea precizează că acest tip de logică este legat în mod organic de funcționarea secretului; al treilea aspect se referă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care, prin înșiruirea coerentă a unor idei și categorii fixate de tradiția filosofică, atestau practic un sistem de gândire. Baudrillard vizează posibilitatea alcătuirii unei teorii seducătoare a limbajului care să depășească definitiv contrastele reglate, legăturile clasice de distincție și de echivalență, și astfel să instituie ca regulă a jocului duelul și reversibilitatea. În viziunea filosofului francez, este necesară atestarea unei alte intenționalități discursive, care să facă trecerea de la raporturile de subordonare logică și ierarhică, specifice discursului tradițional, la un lanț al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care, înlocuind logica bivalentă, conduce la polarizarea și tensionarea conceptelor în interiorul unui text, astfel încât acesta își pierde funcția de comunicare pentru a se deschide unei funcții-joc, ritualice; * strategia reversibilității, întâlnită în special în schimbul simbolic, care alcătuiește o dialectică specială între echivalență și supralicitare; * strategia excesului, care este și un rezultat al patosului cu care și-a scris lucrările, și un procedeu prin care sensul poate fi destabilizat din matricile sale bine fixate (excesul comută liniile inițiale de analiză și înțelegere, le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale lui Blake. 92 Pentru o excepțională analiză a componentei oculte, inițiatice, evident gnostice a prozei eliadești, cf. Borbély, 2003: passim. 93 Dacă este să urmăm definițiile lui Calude Lecouteux, între cei doi termeni se poate pune un semn de echivalență; de pildă, în Istria, precizează autorul, "vampirul este numit strigon" (2002: 72), evocând, desigur, vrăjitoarea, dar și strigoiul. 94 De altfel, această modalitate de realizare narativă tinde să plaseze romanul lui Eliade mai aproape de proza secolului al XIX-lea decât
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
metode ingenioase de rezolvare a problemelor unui domeniu cum ar fi cibernetica, pusă doar în seama matematicianului american N. Wiener (1894-1964). Psihologia consonanței susținută de medicul militar Șt. Odobleja (1902-1978) aparține tot ciberneticii. El prefera pentru explicarea creației reguli ca echivalența, compensația, reacția, alternanța, antrenamentul, reversibilitatea și consonanța. Psihologii consideră că, pentru înțelegerea creativității, avem nevoie și de noțiuni ca inteligență fluidă, gândire divergentă, gândire direcționată creatoare, gândire laterală, bisociație și altele. Ei insistă și asupra unor condiții ca detașarea emoțională
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Brogniez în Préraphaélisme et symbolisme. Peinture littéraire et image poétique. Admirația pictorilor români pentru Burne-Jones era consolidată de afinitățile "poetice" pe care critica franceză le descoperea între pictura acestuia și aceea a lui Gustave Moreau. "Plasați într-un raport de echivalență, Moreau și Burne-Jones fac schimb de trăsături, pentru a forma imaginea unică a unui ideal pictural de pictură "poetică" așa cum este el configurat de către scriitori. Simbolismul încarnat de Moreau se regăsește într-un raport de sinonimie cu prerafaelitismul reprezentat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numai pe criteriul selecției temelor, ci și a tehnicilor menite să potențeze o dimensiune în detrimentul alteia. Cel care duce mai departe experiența prerafaeliților este George Frederic Watts, care formulează într-un articol din 1872, "The Present Conditions of Art", principiul echivalenței între pictură, muzică și poezie, care printr-un sistem de corespondențe ar duce la o artă sintetică similară literaturii. Ștefan Popescu îl citează pe Watts cu precizarea că tabloul Sic Transit... (1891-1892) i-ar fi fost inspirat chiar de Carmen
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și mai mult feciorie în piepturile afectate de un crin sau iris"373. În cadrul esteticii decadente, lui Venus îi ia locul Venera. Prin raport cu nudul lui Pallady, o anumită similutidine, comandată nu de o directă influență, ci de o echivalență simbolică, o găsim într-un tablou mai puțin cunoscut al lui Fernand Khnopff, Arum Lily (1895), care, din păcate, s-a pierdut, după ce a fost expus o singură dată la Triennale de Gand, în 1895. S-au păstrat doar fotografii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exprimată public față de Mareșalul Ion Antonescu, considerat un erou național (Marinescu 2009, 83-85). Lăsând la o parte simpatiile personale și libertatea de expresie, faptul că excesele sale verbale au rămas nesancționate confirmă lipsa simțului critic cu privire la extrema dreaptă și la echivalența simbolică între ea și exprimarea specificului național(ist). Un exemplu clar în acest sens este utilizarea sloganului "În slujba Crucii și a Neamului Românesc", foarte asemănător cu cel al Mișcării Legionare: "Pentru Dumnezeu, Neam și Patrie". US State Department, care
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a celei de la 1859, marșuri cu tema: "Basarabia, pământ românesc", comemorarea lui Avram Iancu sau a lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari căzuți în Spania în lupta împotriva comunismului, marșul pentru normalitate (împotriva homosexualității), lucrări de întrajutorare 28 etc. Echivalența între naționalismul extrem și românism se face în aceeași manieră ca în discursul legionar, cu referințe istorice și simbolice 29. Noua Dreaptă oferă publicului său ceea ce lipsește PRM și PNG: un aer proaspăt, de idealism, departe de scandalurile politicii autohtone
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
occidentale. În ciuda discuțiilor inflamate legate de autonomia Transilvaniei și de (posibila) apariție a unui partid regionalist transetnic (Gheorghiță și Dragoman 2010), sistemul de partide românesc (nici parlamentar, nici electoral) nu conține un astfel de partid. Altfel spus, nu există o echivalență între etichetele "regional" și "regionalist" pe care le folosim, și asta nici măcar în cazul UDMR, un partid pe deplin regional, dar incomplet regionalist. Interesul manifestat de UDMR în împărțirea puterii la nivel național (parlamentar și guvernamental) și disponibilitatea la compromis
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de tatăl junimistului, vornic cu unele înclinații spre literatură, care, în 1850, ridică această clădire pe vechile temelii ale caselor familiilor Coroi și Cerchez. Poate părea inexactă sintagma "case mari părintești" folosită de Vasile Pogor, dacă e înțeleasă sub aspectul echivalenței între "casă părintească" "casă bătrânească". Referința panuiană vizează ideea de moștenire, căci, fără îndoială, după două decenii de folosire, casa nu putea crea impresia de bătrânesc. Din punct de vedere arhitectonic, Vasile Pogor (tatăl) a dovedit o înclinație pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
-i îngheață. Vai de cel ce nu știe nici când să grăiască, nici când să tacă. I. 3 Relația apozitivă „Relația apozitivă este alcătuită din doi termeni: termenul explicat și termenul explicativ; între cei doi termeni există un raport de echivalență, al doilea termen explică și este egal cu cel dintâi. Echivalența rezultă și din faptul că termenii își pot inversa pozițiile, ceea ce duce la inversarea funcțiilor, dar nu la schimbarea sensului”: Vasile, prietenul meu.... Prietenul meu, Vasile.... Termenul explicat poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
grăiască, nici când să tacă. I. 3 Relația apozitivă „Relația apozitivă este alcătuită din doi termeni: termenul explicat și termenul explicativ; între cei doi termeni există un raport de echivalență, al doilea termen explică și este egal cu cel dintâi. Echivalența rezultă și din faptul că termenii își pot inversa pozițiile, ceea ce duce la inversarea funcțiilor, dar nu la schimbarea sensului”: Vasile, prietenul meu.... Prietenul meu, Vasile.... Termenul explicat poate fi orice parte de vorbire autonomă, precum și o întreagă propoziție: Eu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
circumstanțial, predicat circumstanțial, complement al calității, element predicativ suplimentar, atribut predicativ, circumstanțial de mod acordat, circumstanțial al stării, nume predicativ de gradul III, element predicativ necesar, predicativ suplimentar , etc.. Acestor părți de propoziție le corespund în planul frazei subordonate echivalente. Echivalența subordonatelor cu segmentele de propoziție rezultă din echivalența funcției, posibilitatea contragerii unei subordonate în segmentul de propoziție corespondent și invers, după cum reiese din exemplul: L-am văzut citind o carte./ L-am văzut că citea o carte. Regentul verbal poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
suplimentar, atribut predicativ, circumstanțial de mod acordat, circumstanțial al stării, nume predicativ de gradul III, element predicativ necesar, predicativ suplimentar , etc.. Acestor părți de propoziție le corespund în planul frazei subordonate echivalente. Echivalența subordonatelor cu segmentele de propoziție rezultă din echivalența funcției, posibilitatea contragerii unei subordonate în segmentul de propoziție corespondent și invers, după cum reiese din exemplul: L-am văzut citind o carte./ L-am văzut că citea o carte. Regentul verbal poate fi un verb la un mod personal(Orzul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se plasează la limita verbelor care pot fi construite cu un element predicativ suplimentar și verbele copulative, cu nume predicativ; așa sunt verbe ca: a rămâne, a sta, a părea, a se arăta etc. Asemănarea cu predicatul rezultă și din echivalența elementului predicativ suplimentar cu predicatul unei propoziții coordonate sau subordonate: S-a întors bolnavă și plângând. - poate fi înțeles ca s-a întors și era bolnavă și plângea, iar am văzut-o bolnavă și plângând înseamnă am văzut că era
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]