1,083 matches
-
religie. Revoltă să atent planificată împotriva zeilor are loc în etape. Din multe puncte de vedere, "Domn al luminii" este reflexia în oglindă a românului "Siddhartha" al lui Hermann Hesse. În 1979 s-a anunțat că se va realiza o ecranizare după românul "Domn al luminii", bugetul disponibil fiind de 50 de milioane de dolari. Planul era că platourile de filmare să fie construite în Aurora, Colorado și să rămână acolo, devenind mijlocul unui parc tematic science fiction. Faimosul realizator de
Domn al luminii () [Corola-website/Science/324097_a_325426]
-
tociți de perspectiva erei atomice.” În recenzia făcută ediției celor de la Gnome, P. Schuyler Miller recomandă culegerea de povestiri „pentru situațiile alambicate, pentru umor, pentru personajele calde și, mai ales, pentru scriitura bună.” Faptul că alte părți dețineau drepturile de ecranizare ale povestirilor lui Asimov a constituit un impediment important în realizarea unui film după culegerea sa de povestiri. Cu toate acestea, pe 16 iulie 2004, Twentieth Century Fox a lansat filmul "Eu, robotul", cu Will Smith în rolul principal. Acțiunea
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
S-a pierdut un robot”, unele dintre numele personajelor lui Asimov și "Cele trei legi". Cu toate acestea, acțiunea filmului este, în cea mai mare parte, o operă originală bazată pe Cele trei legi. Orson Welles a achiziționat drepturile de ecranizare ale „Evidența”, spre marea bucurie a lui Asimov, care prevedea un film gen "Cetățeanul Kane". Welles nu a continuat proiectul, iar Asimov a rămas doar cu scrisoarea lui și cu 250 de dolari (soția sa de atunci, Gertrude Blugerman, îl
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
niciunul dintre ei nu luase în calcul opțiunea de a fi plătiți periodic, chiar dacă Welles nu făcea nimic cu drepturile sale, pe care le-ar fi pierdut în caz că nu plătea.) La sfârșitul anilor '70, Warner Brothers a cumpărat opțiunea de ecranizare a cărții, dar niciun scenariu nu a fost considerat aceptabil. Cea mai notabilă tentativă i-a aparținut lui Harlan Ellison, care a colaborat cu Asimov pentru a realiza o versiune care să capteze spiritul originalului. Asimov este citat că ar
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
și un film 3D al evenimentelor prin care trecea jucătorul. A fost implicat și psihologul Timothy Leary, dar există foarte puține date despre acest al doilea joc, care probabil că depășea capacitățile anului 1988. Au existat câteva tentative nereușite de ecranizare a "Neuromantului", cu schițe de scenarii realizate de regizorul britanic Chris Cunningham și de Chuck Russel. Cutia jocului video includea o reclamă a filmului care avea să fie realizat de "Cabana Boy Productions". Niciunul dintre proiecte nu a fost finalizat
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
Acest moment a reprezentat începutul unei colaborări strânse cu Cartoon Network, Hanna și Barbera continuând să-și consilieze fosta companie, dar lucrând în paralel și la crearea unor noi desene animate, cum ar fi seria "The Cartoon Cartoon Show" și ecranizările "Familiei Flintstone" (1994) și "Scooby-Doo" (2002). Hanna a murit de cancer esofagian la 22 martie 2001 în North Hollywood, Los Angeles, California, și a fost îngropat în Cimitirul Ascension din Lake Forest, California. După moartea lui, Cartoon Network a difuzat
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]
-
Acest moment a reprezentat începutul unei colaborări strânse cu Cartoon Network, Hanna și Barbera continuând să-și consilieze fosta companie, dar lucrând în paralel și la crearea unor noi desene animate, cum ar fi seria "The Cartoon Cartoon Show" și ecranizările "Familiei Flintstone" (1994) și "Scooby-Doo" (2002). Barbera a murit din cauze naturale la vârsta de 95 de ani în Studio City (Los Angeles) la data de 18 decembrie 2006, după o carieră de șaptezeci de ani în domeniul filmelor de
Joseph Barbera () [Corola-website/Science/324274_a_325603]
-
naratorului. În anul 1979, NBC și BBC s-au asociat în vederea realizării unui serial în trei episoade cu o durată totală de patru ore după "Cronicile marțiene". Cu un scenariu scris de Richard Matheson și regia semnată de Michael Anderson, ecranizarea i-a cuprins pe Rock Hudson în rolul lui Wilder, Darren McGavin în cel al lui Parkhill, Bernadette Peters în cel al Genevievei Selsor, Bernie Casey în cel al lui Jeff Spender, Roddy McDowall în cel al Părintelui Stone și
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
toate mediile sociale. Regizorul este învinuit că "„urmărește prea multe fire epice, pierzându-le pe parcurs”", iar din această cauză filmul "„filmul pare uneori dezlânat”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Ecranizare după romanul lui Paul Georgescu, interesantă prin autenticul atmosferei și, mai ales, prin confruntarea intransigentului Rebengiuc cu scepticul avocat Iordache. Din păcate regizorul se rătăcește între multitudinea firelor epice pe care i le oferă masiva carte.”"
Doctorul Poenaru (film) () [Corola-website/Science/326818_a_328147]
-
buni cunoscători și fermecători scriitori ai SF-ului actual". În "The New York Times", Gerson a mai lăudat cartea pentru "oamenii tridimensionali pe care este ușor să-i simpatizezi, să-i urăști și să-i admiri". În anul 1969 a fost lansată o ecranizare a "Omului ilustrat", în regia lui Jack Smight, cu Rod Steiger, Claire Bloom și Don Dubbins în rolurile principale. Filmul conține ecranizări după "Stepa", "Ploaia nesfârșită", "Ultima noapte a lumii" și extinde prologul și epilogul prin intermediul unor scene intermitente și
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
ușor să-i simpatizezi, să-i urăști și să-i admiri". În anul 1969 a fost lansată o ecranizare a "Omului ilustrat", în regia lui Jack Smight, cu Rod Steiger, Claire Bloom și Don Dubbins în rolurile principale. Filmul conține ecranizări după "Stepa", "Ploaia nesfârșită", "Ultima noapte a lumii" și extinde prologul și epilogul prin intermediul unor scene intermitente și flashback-uri care descriu cum au apărut ilustrațiile. Un documentar scurt, "The Making of The Illustrated Man", detaliază procedeele folosite pentru a
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
în cadrul serialului de televiziune "The Ray Bradbury Theater". În 2008, Samuel Otten a lansat un album conceptual, fiecare povestire având propria exprimare care merge în paralel cu lectura. Regizorul Zack Snyder a fost angajat să regizeze, cel puțin parțial, o ecranizare a trei povestiri cuprinse în volumul "Omul ilustrat": "Omul ilustrat", "Stepa" și "Malaxorul". Scenariul i-a fost încredințat lui Alex Tse.
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
audă pe cei morți și este dușmanul înnăscut al Întunericului. Dar asta nu îl împiedică să se teamă, si va avea nevoie de tot curajul dacă vrea să reușească acolo unde alți douăzeci și nouă de ucenici au eșuat. În ecranizarea românului "Ucenicul Vraciului", acesta va fi jucat de Ben Barnes. Vraciul este o figură inconfundabila. Este înalt și are o înfățișare înspăimântătoare. Poartă o pelerina cu gluga, și întotdeauna are la el un toiag și un lanț de argint. La
Lista personajelor din Cronicile Wardstone () [Corola-website/Science/325523_a_326852]
-
pentru a-l aresta sub acuzația de trădare națională. În cele din urmă, pentru a suprima revista care îi deranjează, cei de la CIA îi fac lui Spintad o ofertă de nerefuzat: revenirea în State și retragerea acuzațiilor, dezghețarea conturilor și ecranizarea unui roman al său, de pe urma căruia are de câștigat o sumă fabuloasă. Spinrad e tentat să accepte, dar asta ar însemna să-și trădeze toți prietenii și toate ideile în care a crezut. În cele din urmă apelează la "legea
Alte Americi () [Corola-website/Science/325643_a_326972]
-
bătrânul McCormick o cere în căsătorie pe Helen și ea acceptă. O listă completă a distribuției și a echipei de producție este prea lungă pentru a fi inclusă, vezi profilul IMDb. În noiembrie 1990, Warner Bros a achiziționat drepturile de ecranizare pentru "The Rest of Daniel" contra sumei de 2 milioane de dolari, cea mai mare sumă plătită vreodată pentru un scenariu de film. Aparent cumpărat pentru Gibson, el a refuzat oportunitatea de a regizat filmul. Un avion North American B-25J
Pururea tânăr (film) () [Corola-website/Science/325664_a_326993]
-
un personaj, numit "Luparul", care se putea înțelege cu lupii și chiar îi putea stăpâni. Tema licantropiei este prezentă și în arta cinematografică, un exemplu în acest sens fiind filmul "Omul-lup" ("The Wolfman", 2010), considerat una dintre cele mai bune ecranizări ale acestei teme. Imaginea acestui mamifer este prezentă pe armura și emblema mai multor familii nobiliare: Mai multe localități sau regiuni din întrega lume au acest animal, fie în denumire, fie pe stema acestora: Lupul apare în multe proverbe și
Lupul în folclor și mitologie () [Corola-website/Science/325768_a_327097]
-
Scaramouche este un roman istoric al autorului italian/englez Rafael Sabatini, publicat în 1921. A fost ulterior adaptat pentru o piesă de teatru de către Barbara Field și a avut parte de două ecranizări, prima în 1923, "Scaramouche", cu Ramón Novarro în rol principal și un remake în 1952 cu Stewart Granger în rol principal. O aventură romantică, Scaramouche relateaza povestea unui tânăr avocat din timpul Revoluției Franceze. De-a lungul aventurilor sale el
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
unui aerograf, un mic dispozitiv acționat de aer suflă diferite substanțe incluzând produse de machiaj bazate pe apă sau alcool printr-un proces de difuzare a materialului pe piele. Prima aplicare cosmetică de acest gen datează din 1925, într-o ecranizare a filmului "Ben-Hur". În prezent, această tehnică este repopularizată, tot mai mulți machiori alegând să o folosească, datorită în mare parte televiziunii de înaltă definiție și fotografiei digitale, în care obiectivul camerei este axat pe capturarea detaliilor. Fondul de ten
Machior () [Corola-website/Science/325061_a_326390]
-
care acesta nu ar fi avut succes. Deși Foster a primit mână liberă în dezvoltarea intrigii, i s-a cerut să folosească o serie de elemente din film, pentru ca acestea să poată fi refolosite la filmări. Pentru a reduce costurile ecranizării, Foster a ales ca loc al acțiunii o planetă cețoasă. După afirmațiile lui Foster, singura cerință a lui Lucas după consultarea manuscrisului a fost schimbarea tipului de navă folosit de Luke și Leia înainte de prăbușirea pe Mimban, pentru a reduce
Ochiul minții () [Corola-website/Science/324795_a_326124]
-
Kaiburr are la bază talismanul "Kiber" care amplifica Forța, inclus în primele schițe ale "Războiului stelelor", dar eliminat ulterior pentru a da Forței o putere mai eterică. La data publicării romanului, filmul "" depășise recordul de încasări la box office, iar ecranizarea romanului "" a fost abandonată în favoarea viziunii lui Lucas a unei continuări cu buget mare. Totuși, cartea a fost adaptată ulterior într-un roman grafic de către Terry Austin și Chris Sprouse, publicat de Dark Horse Comics în 1996. Adaptarea include personaje
Ochiul minții () [Corola-website/Science/324795_a_326124]
-
dintre cei doi hackeri, este menționat în Neuromantul ca mentorul protagonistului, iar evenimentele povestirii sunt menționate în "Contele Zero". Cuvântul "cyberspațiu", atribuit lui Gibson, a fost folosit pentru prima dată în această povestire. Gibson a scris un scenariu pentru o ecranizare a povestirii care urma să fie regizată de Kathryn Bigelow, dar proiectul nu a fost finalizat.
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
Toți oamenii președintelui (în ) este un film politic american din 1976, regizat de Alan J. Pakula. Filmul reprezintă o ecranizare a cărții de nonficțiune din 1974 cu același nume scrisă de Bob Woodward și Carl Bernstein, cei doi jurnaliști care au investigat scandalul Watergate pentru ziarul "The Washington Post". Scenariul a fost scris de William Goldman, iar filmul a fost
Toți oamenii președintelui (film) () [Corola-website/Science/326022_a_327351]
-
ca Felix să afle ce se întâmplă cu Otilia. Scenaristul Ioan Grigorescu și regizorul Iulian Mihu au purtat „lungi și fructuoase discuții” cu George Călinescu cu privire la realizarea unui film după romanul "Enigma Otiliei". Scriitorul a spus că el dorea ca ecranizarea să fie făcută în stilul filmului "Umbrelele din Cherbourg" (1964), un film cântat în întregime. El a fredonat o melodie pe care scenaristul i-a dat-o compozitorului Anatol Vieru și care a devenit apoi cântecul: "„Ce este această viață
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
a scenariului a purtat titlul „Interzis minorilor” și a fost anunțată în presă în anul 1968. Într-un articol publicat în "România literară" nr. 2 (24) din 12 iunie 1969, Iulian Mihu îi împărtășea jurnalistului Al. Racoviceanu opinia sa cu privire la ecranizarea romanului: "„Pentru mine acest film va fi rezultatul unei îndelungate munci de cercetare și studiu cinematografic. Dacă nu mi s-ar părea exagerat, l-aș numi „filmul vieții mele”. De la „Viața nu iartă”, pe care l-am realizat în 1956
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
ale narațiunii, înainte ca în rol să intre culoarea, investită și aceasta cu o valoare estetică pregnantă”. Criticul de film Călin Stănculescu consideră inspirată distribuirea în rolurile principale a doi actori neprofesioniști, filmul fiind considerat ca "„un frumos exemplu de ecranizare iconoclastă”". În opinia sa, prestația celor doi actori tineri a egalat-o pe cea a marilor nume de pe generic - Clody Bertola, Gheorghe Dinică, Gina Patrichi, Eliza Petrăchescu, Violeta Andrei sau Ovidiu Schumacher. Regizorul Savel Stiopul îl consideră "„un film de-sine-stătător
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]