3,527 matches
-
Cătunele, orașele, Ca o centură peste zare, Splendidă-n soare irizare, Sub strălucirea lui bălană, Se va topi apoi în hrană. Atât mai zise norul mic, Căci vântu-l mai purtă un pic Spre casa Domnului, din cer, Pe el, războinic efemer. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Războinicul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1481, Anul V, 20 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RĂZBOINICUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349992_a_351321]
-
pasul tău roșu...”. Prea multe renunțări, prea multe negații, iar de aici și până la a ajunge la ideea că “există un scenariu de soartă” (Protestul îngerului) nu mai este decât un pas. Iată de ce, așa cum este și firesc, poeta conștientizează efemerul existenței: “eu sunt un vis.../ și visul ține puțin!/ eu sunt un vis frumos.../ și visul frumos ține și mai puțin!”. De altfel, starea de tristețe persistă și devine emblematică pentru paradisul pierdut al Danielei Voiculescu: “lacrimile mă definesc. seamănă
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VIS DE FEMEIE!... Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Pe o lacrimă cazută din cer Am găsit urma pașilor tăi, Să nu plângi, Eu nu sunt un vis efemer Și să nu mă alungi Lasă-mi bucuria să sper Că ochii tăi minunați nu pot fi răi! Îmi doresc o casă-nsorită Cu pridvor și ghirlande de flori, Bunăstarea, mi-o doresc ocrotită sănătate și frumos aș mai vrea
VIS DE FEMEIE!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344489_a_345818]
-
casa mea cumpăr iluzii). Poeta își hrănește clipele cu iluzii, trăirile-i extatice căpătând gravitate în fața întrebărilor inerente despre soarta omului în lume. Umbrele lăsate de lucruri și „pe fruntea schilodită de așteptare” sunt motiv de neliniște și meditație asupra efemerului. Conștiința se ascute până la „țipăt” disipat într-o curgere nisipoasă. Exemple ca: „atârnată de umbra ta”; „aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi...”; „și o las dezbrăcată în verdele fals,/ mimând veșnicia...”; „adăpostul amurgului/ se năruie”; „Viața/ se sfărâmă/ ziua
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
putut să cad în cer apoi să cer tot de la cer o cupă-n alb de viață pentru un fir de ață, și să mă alătur de alt răsărit prin spațiul adormit dintr-un zenit să mă încalț cu stele efemere ca să colind cu ele. Nu s-a putut! A tot căzut apusul din apus soarele a adormit în criptă peste cenușa din clepsidră și am rămas cu un picior peste pământ. Pământ! A strigat la mine un alt sine, sunt
PRIVEAM ÎN SUS ŞI AM CĂZUT ÎN CER de PETRU JIPA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344552_a_345881]
-
uscată, cât și prin forma vasului în care se aranjează florile. De fapt, se urmărește ceea ce ai spus la început - Armonia. Deși pare destul de simplă, Ikebana respectă mult mai multe reguli decât ți-am spus eu, azi, precum: delicatețea, asimetria, efemerul, eternitatea naturii urmărind simplitatea în sublim; fiecare în parte exprimă năzuințe ale omului și fazele metamorfozei sale pe calea evoluției spirituale. Când îmi vorbea, fața lui Emiko strălucea de o lumină interioară; nu mai aveam în față o femeie japoneză
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
Iar gândul meu îl lasă....și umbra-ți spune ''nu'' Eu am ieșit din lume gândul să-mi odihnesc Pe-un val de mare-albastră cum este și firesc... Aici , unde sărutul dintre Pământ și Cer Păstrează dor și doare prezentul efemer Te-abandonez gândire, că-ți va fi mult mai bine Eu am să plec spre locul în care mor destine... Referință Bibliografică: Meditație / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi de Autor
MEDITAŢIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348098_a_349427]
-
în neființă, în cercul nostru de inele de ne-mpliniri și neputință. între ce e și ce-ar mai fi, aproape totu-i fără rost, precum și verbul a iubi, între ce e și ce-ar fi fost. noi suntem fluturi efemeri zburând prin lumile de vis, ca mâine vine iarăși ieri, în cercul nostru cel închis. ne ridicăm mereu prin vreme, ne prăvălim ca-n dominou, așteptăm viața să ne cheme ca martori între vechi și nou. duminică, 22 decembrie 2013
ÎNCĂ UN AN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347699_a_349028]
-
Partitură ștearsă. Doar în amintire, Se aud ecouri. Oare tu mă chemi ? Am atins în vise soarele și luna, Cerul plin de stele, toate strălucind Se deșiră firul, asta este vrerea Înramez trecutul. Astazi e declin. Am clădit castele, turnuri efemere Toate sfărămate, valurile trec A rămas în urma flacăra tăcerii Undele albastre, soarta ne-o petrec. Înfloresc castanii, plopii fără soț Trec pe rănd iubiții, cum și noi am fost Se scriu iar poeme, cărțile-s deschise Visele frumoase nu sunt
AM FOST de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347732_a_349061]
-
ale secolului. Unirea cea Mică, a Moldovei și Țării Românești a fost un triumf al conștiinței naționale, care s-a creat și consolidat prin credința creștină și lupta de a păstra și cultiva limba strămoșilor. Dorită din totdeauna și realizată efemer de Mihai Viteazul, Unirea din 1859 ne apare, astfel, firească în contextul politic al momentului. La 24 Ianuarie/5 februarie 1859, Adunarea Electivă a Țării Românești a ales drept Domnitor, tot pe Alexandru Ioan I. Entuziasmați de victoria obținută de
CELEBRAREA UNIRII PRINCIPATELOR ROMANE, MOLDOVA SI MUNTEANIA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350000_a_351329]
-
destramă/ chiar înainte de a trece proba de foc/ a timpului (pag.61 - ”Inspirație”), ”deși poezia tânjește/ după foaie/ în alb imaculat” (pag.78). Într-o ”Zi ploioasă” timpul se concentrează în clipă, cu ”ore apatice, oarbe/ văduvite de cuvinte clarificante/ efemer/ curcubeul/ - doar pentru o clipă -/ reunește clar și obscur” (pag. 79), durata reprezentând un dar divin, ca și pentru marele nostru poet Mihai Eminescu: Nu e păcat/ ca să se lepede/ clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?”. O întreagă
ELISABETA IOSIF ”ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350026_a_351355]
-
tine odat', Tic-tac, cică sensul acum l-a aflat... Tu ești așa doar ca o apă lină, Inima-mi doar de tine se anină, Și că-ți pasă de ea crede stingher, Ba că de ce-o apasă nu-i efemer!! Tu ești ca drăguță frunză ce adie, Și-n cădere pe copac îl mângâie, Crezând că vor muri într-o toamnă, Doar visând el la veșnică primăvara! Tu ești ca o pasăre în zborul ei, Ca o cărare apăsată în
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
sunt gheață, tu ești astru Cu scăpărări de foc ivit din mare. Deasupra eu cu plete de ninsoare, Tu dedesubt cu unde de topaz Ne-nlănțuim în dansuri trecătoare Și ne-amăgim cu ultimul extaz. Pe-un portativ cu note efemere, Pe care le cunoaștem numai noi Ne risipim în două emisfere Și-apoi ne strângem transformați în ploi. Referință Bibliografica: Alb-albastru / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1463, Anul V, 02 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
ALB-ALBASTRU de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350092_a_351421]
-
prin poiene Iar prin ochiul dimineții Văd doar frumusețea vieții. Dintr-o scoarță de copac Simt cum ramurile tac, Iar din muguri de lumină Cum se naște-o rădăcină. Pe aripă de cocor Gândul meu e călător. Zbor prin clipe efemere Să dau ceasului putere. Plâng în doine și balade Când tarâna parcă arde, Mă preling într-un izvor Ca să scap de al meu dor. Aud clopotul tăcerii Prevestind ziua Învierii Mă botez în duh și apă Doar lumina ne mai
TRECĂTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350104_a_351433]
-
și cei de împrumut mai dezvoltă actualmente singulara facultate de a gândi între nenumărate aranjamente de cardașlâc cartieresc?!... Desigur, mă refer aici la acea rațiune capabilă să vizeze nemijlocit binele nației întregi și cel al țării diriguite, din fericire, doar efemer de aceștia. Cred că răspunsul poate fi dat cu o foarte mare ușurință de către orișicine azi. Spun ușurință, iară nu ușurătate, după cum aleșii neamului (cu imagini de sine date continuu la-ntors prin intermediul unor armate inutile, dar bine instruite de consilieri
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AMINTIRI, AMINTIRI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Amintirile-mi cer să mai scutur de praf învechitul lor vraf de ciudat efemer. Am dorit să le las în uitare, să șterg șoapta lor și s-alerg doar în ce-a mai rămas. Dar cu cât am fugit mai departe hoinar, gustul lor dulce-amar mai pregnant l-am simțit. Resemnat mă întorn neputând
AMINTIRI, AMINTIRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350241_a_351570]
-
-ne de bârfă Doamne, gâlceavă, pismă, clevetire, C-un duh statornic ne-nnoiește, smerenie, pace și iubire. Pe toți acei incluși în planul măreț, perfect, de mântuire, Binecuvântă-i să-nțeleagă, să Te accepte, cu grăbire, Căci tot ce-i efemer se trece și ce-i trecut n-o să mai vie, Dar cine-i ancorat în Domnul, va dăinui o veșnicie. Așează-Ți mâna peste țară, peste conducători, Mesia, Să cârmuiască cu iubire și-nțelepciune, România, Poporul ce-i creștin de
LA CUMPĂNA-NTRE ANI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350234_a_351563]
-
nemaiașteptând nimic de la viitor. Ar trebui să trăiesc prin cititorii mei. Din păcate, ei au alte treburi acum, sunt rătăciți prin cine știe ce cârciumă sordidă, înecați în aburii alcoolului, sau se află printr-un bordel, încercând plăcerile mari, dar atât de efemere și insipide în felul lor ale amorului contra cost. Aș putea să mă refugiez undeva la munte, uitat de toți și de toate, respirând aerul pur și rece al înălțimilor, dar din păcate am plămâni slabi, nu am nici banii
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
o anumită clipă, ne dăm seama, pe parcurs, că au fost o formă de evadare într-un Paradis de care aveam prea multă nevoie... Și, fatidic, ne vom întoarce până la urmă exact de acolo de unde am plecat... Gloria? Ceva mai efemer și mai deșart nici că se putea inventa... Banii? De-a dreptul ridicol. Și atunci? Pentru ce? Stăteam în fața screen-ului computerului trist, dezabuzat, părăsit. Un story mai fad de atât nici că-mi puteam închipui. Aveam reputația unui tip rece
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
din nimic au venit capodoperele unor Dali, Cezanne, Gauguin... Înțelegi ce vreau să spun?”. „Cred că da”, rosti Andrei, gânditor... „Dar continuați-vă ideea”. „Artistul este ca un fir conductor între Cer și Pământ, ca un liant între etern și efemer... Desigur, trebuie să fii înzestrat cu geniu ca să faci asta, nu oricine o poate face... Dar nu există o rețetă a creației, ci doar un miracol al creației, asta vreau să spun...”. „Impresionant. Totuși, cum să procedez când scriu, dincolo de
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
în viață, e un joc, o iluzie, o fugă după o himeră... Un joc al atragerii contrariilor, al vieții și al morții, al devenirii perpetue... Al patimilor, dar și al goanei după absolut, al sexualității, dar și al purității, al efemerului, dar și al aspirației către veșnicie. Nu, nu trebuie. Nu trebuie să semnez un posibil pact cu diavolul, nu trebuie să las ca pasiunea pentru Silvia sau atracția către un anumit tip de ciuperci să mă ducă la pierzanie, nu
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
s-a mai găsit o persoană să vă cucerească inima, mai ales că stați la malul mării și vin atâtea turiste aici? - Până acum nu, ele vin și pleacă și dacă se întâmplă să mai popsească vreuna, pentru o ședere efemeră în viața mea, nu am contabilizat niciodată momentele. Dar cine știe ce ne rezervă ziua de mâine? Poate mâine, marea va fi darnică și frumoasă, să-mi aducă o mireasă. A început să râdă cu plăcere de jocul meu de cuvinte, apoi
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
extincție (va fi flacără tânără, lumină tânără, izvorâtă din flacără) îl transferă pe călător în propria esență, deoarece el a pierit, n-a trăit niciodată, ci a preexistat, într-o moarte continuă spre adevărata viață, cea care transcende această existență efemeră. De aceea se simte viu, și așteaptă: bătrânul își caută, de ani și ani, sufletul ... Ura față de trupul pământesc, trecător și dorul arzător după suflet se finalizează cu integrarea în creația divină, în Acela ce abia-i sugerat, ce abia
CORIOLANO GONZÁLEZ MONTAÑEZ, POEZIA METAFIZICĂ A LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362073_a_363402]
-
Acasa > Versuri > Visare > CIOPLITOR ÎN STELE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cioplitor în stele, herghelii de dor, Depărtarea asta, cum am s-o măsor? Aud cum aleargă timpul efemer Și mă prinde-n mreje pline de mister... În castele înalte îmi găsesc trăirea Și în lanțuri grele pun chiar uneltirea, Zidul ce-a crescut drept în față mea Primește poruncă, în genunchi să stea! Mă îmbrac în slove și
CIOPLITOR ÎN STELE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365917_a_367246]
-
bun simț a logicii universale. Doar Dumnezeu, singurul, este Cel care există dintotdeauna. E drept, doar pentru unii, puținii care încă mai cred în El. Poate și Universul/Multiversul, dar asta încă nu știm. Cât despre viața omului, care este efemeră, chiar și aceea care durează câteva decenii, ea reprezintă tot o clipă în eternitatea Divinității. Mai grav este faptul că și acestă clipă, începe să tindă spre media de viață de acum câteva secole, spre 40 de ani. Dacă în
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365944_a_367273]