1,089 matches
-
II.1. Prin înlocuirea valorii lui V, din datele experimentale se calculează V0, celelalte date fiind cunoscute. După ce degajarea de CO2 rezultat din reacție devine din ce în ce mai slabă se încălzește paharul la 60-70șC (fără a se ajunge la fierbere). La început efervescența se intensifică, după care încetează, moment în care se consideră că reacția este terminată. Soluția din pahar se scurge de pe bucățile de marmură iar acestea se spală (în pahar) de câteva ori cu apă distilată, care se îndepărtează atent prin
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
care vor face ca reflecția proprie să câștige În vigoare și Îndemânare. Acest lucru este redat și În proverbul: „Puțin, dar bun”.) Mihai Eminescu a surprins, În termeni plastici, antiteza dintre simpla acumulare, realizată de spiritele amorfe și convenționale, și efervescența intelectuală caracteristică spiritelor creative: „Oamenii Învățați, dar fără talent propriu, adică purtătorii științei moarte, mi-i Închipuiesc ca o sală Întunecată cu o ușă de intrare și una de ieșire. Ideile străine intră printr-o ușă, trec prin Întunericul sălii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o magmă de atitudini și de moduri de a reacționa după o logică, alta, dar nu mai puțin tare decât a conștiinței, un ritm interior, consolidat Într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a Închipuirii dătătoare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții embrionare. Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat În pofida presiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ei Înșiși. Totuși, nu numai această orientare prioritară a propriei personalități spre o datorie față de sine explică modestia traiului cotidian al acestor mari personalități, ci și bogăția În valori morale și spirituale a interiorului lor de viață, valori a căror efervescență creatoare ei nu vor să o limiteze prin preocupări strict materiale sau mercantile. Μ Paradoxal, dar sunt mai periculoase bolile care nu ajung niciodată În cabinetele medicale (de exemplu, ambiția vanitoasă a puterii; Încredințarea faptului că ai Întotdeauna dreptate; curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sunt eu? răspunsul era: român) urmează o perioadă În care dimensiunea națională a literaturii se estompează, fără să dispară; este vorba despre cosmopolitismul avangardelor, un moment În care literatura europeană, la fel ca și politica europeană se „continentalizează” Într-o efervescență greu de Întîlnit din Renaștere Încoace. Studiul literaturii devine curînd o psihanaliză, pe de o parte și o reflecție asupra limbajului, pe de alta. Or, În vreme ce oscila Între aceste trei roluri: epifania unui suflet național, a unei psihee individuale, abisale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
provoca interlocutorului meu. Aș fi putut să-i spun să citească Marat-Sade. M-am mulțumit să-i răspund: „Și una, și alta!”. Practicitc "Practici" Cenzura, supraveghere instituționalătc "Cenzura, supraveghere instituțională" Teatrul s-a aflat adesea la originea unor fenomene de efervescență cu urmări imprevizibile. Dacă n-a suscitat decât uneori adevărate frământări populare, în cea mai mare parte a timpului el a întreținut un anumit apetit latent pentru răzvrătire. Și cum Puterea a înțeles acest lucru, ea a exercitat un control
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
apleacă roibul fruntea pe pământ." Exodul satului spre oraș îi creează poetului nostalgii, și îl bântuie ca o moarte, de aceea se "întreabă: "care botanică din care școală, se laudă plângând cu moartea lor". Despădurirea aduce un suflu poetic de efervescență, de început de eră, și lumea aceasta nouă repetă alte începuturi; este o vreme de "Simetrii", o continuă stare de echinox, în care vechimea adâncă se confundă cu prezentul luminos. "Bărbați tineri, vremea îi face urmași bătrâni, cu barbă, pletoși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri/ trec babele atunci, încet, pleșuve/ și duhul pământului deretică-n adâncuri." Undeva sub pământ stau îngropate femeile, pruncii, cei plecați în război; poetul prezintă antitetic o stare de efervescență, de proliferare în raport cu ceea ce a reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane de cocori./ Pe aici războaiele au strigat/ până-n pântecele femeilor/ zvârcolite pe câmpuri." Poetul trebuie să uite că sufletele celor morți umblă pe Câmpia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-n cușcă/ mai apoi, mai apoi invalidul cu picior de cireș, o ridică la gură și sticla se deschide ca o goarnă/ se albește calul, iarba, pământul, soarele". Ion Gheorghe instaurează un realism în care observația devine subtilă, starea de efervescență este o amplă cântare, peste tot curg semințe: de iarbă de trandafir, de porumb, de busuioc, de sulfină, de buruieni: "Cumpăr mere, semințe de flori și porumb,/ stau până seara peste aburul vegetal". ("Femeia cu pâine"). Ne aflăm într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și heghemon,/ cel ce-avea s-aducă Șarpele întemeierii,/ nici nu-ți vine să crezi c-a stat și el/ cu fața lui nemuritoare/ la sânul unei femei muritoare/." Universal spiritual al gigantului este Tracia, țara aflată în stare de efervescență, ca și universul cunoscut în "Megalitice" și în volumul "Vine iarba". Treptat, aflăm de-a lungul poemului, cum că Manimazos este muritor și ca orice flăcău de rând păzește șarpele, după obiceiul din Tracia, ca să-l surprindă în ziua primenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
măști grimasate, mișcate pe o imensă scenă, pe harta în care cele cinci continente realizează "O mișcare de rotație în jurul soarelui/ Și alta în jurul morții". Alteori, pământul, omul, sapa, păianjenii, amoeba, semințele, târâtoarele sunt în călduri, sunt în stare de efervescență. Timpul își face loc, distruge stabilitatea, timpul este cel al trecerii "(Pedeapsa"). Se înregistrează tot ce mișcă: iarba, cuvintele, ceasul, lucrurile, porii înhămați în "Herghelii infinite/ tropăind infinitul" ("Mișcare"). Ipostaza lui Don Quijote o intuim și în poemul "Concurs", în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
naștere și până la moarte, motive care apar obsesiv, așa cum vom vedea de-a lungul operei. Trăirea teribilă a existenței și latura ei biografică Cu volumul "Mieii primi" asistăm la o revitalizare a lirismului prin permanenta reîntoarcere la origini, la acea efervescență naturistă, similară creației divine. Există în poemul titular un soroc al creșterii care ne trimite la L. Blaga, fără însă să se transforme într-o jubilație schilleriană, ca în poemul "Focuri de primăvară". Poetul trăiește direct o stare de identificare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la numărul 2. Atunci de unde pînă unde lehamitea? Ca să-i preiau vorbele, scepticismul său pare aci „fără nici un sens” și, aș adăuga, fără tact. Totuși cu aceleași argumente se poate afirma și contrariul. Nu-i exclus, de pildă, ca tocmai efervescența și situarea în miezul unor probleme redacționale să-i fi revelat aspectele pe care le comentează. Cine nu s-a descumpănit barem o dată în momentele de elan? E drept, chestiunile abordate - „proprietatea literară”, „originalitatea” - nu figurau la ordinea zilei (fuseseră
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
au acum șansa să ajungă la un volum ce-și menține actualitatea și care le va permite o altă înțelegere a obsesiilor societății românești, în primul rînd pentru că, așa cum de mai multe ori, cu nuanțe fertile, Raoul Girardet o arată, efervescența mitică, procesul mitogenetic se declanșează mai puternic în epocile de fractură istorică. Sociologul Roger Bastide (citat de Raoul Girardet) vede în mituri "ecrane pe care se proiectează angoasele colective", modalități diferite de reacție față de dezechilibrele și tensiunile din interiorul structurilor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ce scapă oricărei raționalități aparente, dar de care cultura noastră politică este încă profund marcată. E limpede, e de o evidență incontestabilă faptul că bulversările politice din ultimele două secole ale istoriei europene au fost însoțite mereu de o uimitoare efervescență mitologică: denunțarea unei conspirații malefice tinzînd să supună popoarele dominației forțelor obscure și perverse; imagini ale unei Vîrste de aur pierdute, a cărei fericire se cuvine s-o regăsim, sau ale unei Revoluții salvatoare ce ar permite umanității să intre
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să susținem că apelul la istorie apare cu atît mai legitim cu cît studiul imaginarului mitologic este, într-adevăr, prea des închis în formularea unei tematici abstracte, scutită de orice apreciere referitoare la circumstanță și loc. Aceste mari puseuri de efervescență onirică, care, în ultimele două secole, au marcat atît de frecvent mentalitățile politice, țin în mod cert de vocația istoricului de a le plasa în evoluția generală a unei societăți sau a unei civilizații. Lui îi revine misiunea să le
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mit al Salvatorului a reapărut în istoria noastră, mit în acest caz trecător, dar pentru moment destul de proeminent, destul de coerent, destul de atractiv pentru a concentra atenția și a face reflecția stăruitoare. În realitate, ne aflăm departe de orice manifestare de efervescență lirică. Nu întîmplător, un colaborator al revistei "Paris-Match" îl compară pe Pinay cu acel erou al unui film american, Smith, cetățean cu totul obișnuit, promovat în mod accidental în viața politică, care, prin inocența și bunul său simț îi dă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a lui Raymond Poincaré este inseparabilă de agitația financiară din 1925, aceea a lui Gaston Doumergue e o replică la o situație provizorie, aceea a evenimentelor sîngeroase din 1934. E posibil ca o anume realitate patetică să determine o dublă efervescență mitică, apelul nu la unul, ci la doi salvatori, ale căror demersuri sînt contradictorii, dar complementare. De pildă, în Franța din perioada ocupației, acesta a fost rolul pe care 1-a jucat cuplul Pétain-de Gaulle, un cuplu al principiilor antagonice
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
CRIZE DE IDENTITATE Oricît de greu am accepta să raportăm mitul politic la o perioadă istorică amplă, sîntem nevoiți să recunoaștem în dezvoltarea sa istorică existența unor intervale în care el se manifestă viguros sau firav, a unor momente de efervescență și de remisiune. Acesta e un lucru evident în Franța secolelor al XlX-lea și al XX-lea și se referă la chemarea Salvatorului. Evident este și faptul că există aici o legătură cu vicisitudinile istoriei politice naționale. La originea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pasională, cu cît se îndreaptă spre moduri de viață dispărute sau pe cale de dispariție. Prezentă întotdeauna în arierplanul imaginarului colectiv, mitologia Vîrstei de aur cunoaște, în istoria unei societăți, perioade de intensitate variabilă, vremuri puternice și vremuri firave, puseuri de efervescență și cicluri de latență. Important este să recunoaștem că aceste vremuri puternice, că aceste puseuri de efervescență mitică apar, în general, în momentele în care evoluția economică și socială se precipită, în care e accelerat procesul schimbării, în care vechile
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
arierplanul imaginarului colectiv, mitologia Vîrstei de aur cunoaște, în istoria unei societăți, perioade de intensitate variabilă, vremuri puternice și vremuri firave, puseuri de efervescență și cicluri de latență. Important este să recunoaștem că aceste vremuri puternice, că aceste puseuri de efervescență mitică apar, în general, în momentele în care evoluția economică și socială se precipită, în care e accelerat procesul schimbării, în care vechile echilibre sînt puse în cauză din ce în ce mai mult. Avîntul economiei de piață și dezvoltarea urbanizării în a doua
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
economico-sociali (deteriorarea condițiilor de trai, sărăcia la care se ajunge, excluderea dintr-un cadru social tradițional) sau culturali (refuzul modernității, discriminarea religioasă, contestarea valorilor pe care le acceptă comunitatea) are, în acest caz, un rol secundar. Esențial e faptul că efervescența mitică se declanșează atunci cînd în conștiința colectivă începe să opereze ceea ce am putea numi un fenomen de nonidentificare. Dintr-o dată, ordinea existentă apare ca străină, suspectă, ostilă. Modelele oferite de viața comunitară par a-și pierde orice semnificație, orice
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
al Solidarității, sărbătorirea Patriei, credința în Progresul omului, în apariția în conștiințe a unei noi morale, certificată de Rațiune. Trebuie să acceptăm ideea că acest sistem nu s-a bucurat nici pe departe de o adeziune totală. Cele mai multe manifestări de efervescență mitică, așa cum au fost evocate ele în aceste pagini, se situează tocmai în spațiile albe, în momentele de ruptură sau de contestare a sistemului. Acestuia i se permite însă să asigure echilibrul global, capacitatea de a regla, dar și de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care pare să fi suferit cele mai puține schimbări, a evoluat în ceea ce privește natura insularității sale, care a devenit dependentă și nu mai este superioară, iar magnetizarea continentului sfîrșește prin a domina magnetizarea Commonwealth-ului. Italia iese din fascism metamorfozîndu-se, într-o efervescență a cercetării, curiozității, vitalității și prospețimii istorice care face într-adevăr punte cu Renașterea. În sfîrșit, odată eliberate de dictatură, Spania și Portugalia se transformă atît de profund și atît de rapid, încît tind să reintre în sînul acestei Europe
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sine creștinismul și umanismul, raționalitatea și credința. Spre deosebire de mulți ruși liberali care rămăseseră adepți ai Rusiei Mari, el se exprimă în favoarea emancipării națiunilor Imperiului, reunind astfel ideea universalistă a dreptului popoarelor și voința specifică de a salvgarda identitatea rusă. Astfel, efervescența culturală a devenit intensă pretutindeni sub efectul represiunii culturale devenite mai puțin intensă; contrar aparențelor, cultura europeană nu se află nicidecum în declin în Est: aici ea se regenerează. Înfruntarea Neantului Redescoperirea unei integrități europene în Est nu exclude un
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]