1,375 matches
-
soluții într-un vas compartimentat printr-o membrană semipermeabilă și considerându-le complet ionizate, vom avea în starea inițială următoarea distribuție a ionilor (fig. 2.14 a): Cs reprezintă concentrația molară a coloidului (solului) iar Cel este concentrația molară a electrolitului. Această repartiție nu este un echilibru real deoarece membrana este impermeabilă pentru macroionii R+ și permeabilă pentru Na+ și Cl-, care pot difuza liber dintr-o soluție în cealaltă. Considerând x cantitatea de NaCl ce difuzează din soluția II în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în soluția I până la stabilirea echilibrului (când concentrațiile cationilor și anionilor difuzibili sunt egale de o parte și de cealaltă a membranei), distribuția ionilor va fi cea prezentată în figura 2.14 b. Se observă o repartiție inegală a ionilor electrolitului între cele două compartimente. Donnan a demonstrat pe considerente termodinamice că echilibrul de membrană se stabilește atunci când produsul concentrațiilor ionilor sării, care difuzează prin membrană, este același în ambele soluții: [Na+]I · [ Din această egalitate rezultă că x, cantitatea de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
x, cantitatea de sare difuzată din soluția II în soluția I, se va calcula cu expresia: Fig. 2.14. Distribuția concentrațiilor ionilor în echilibrul Donnan 155 Din această relație a lui Donnan se poate obține valoarea coeficientului de repartiție a electrolitului de o parte și de cealaltă a membranei: Înlocuind în această expresie valoarea lui x din relația anterioară, rezultă: = Datorită concentrației inegale a electrolitului difuzibil de o parte și de alta a membranei, apare un potențial electric numit potențial de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Donnan 155 Din această relație a lui Donnan se poate obține valoarea coeficientului de repartiție a electrolitului de o parte și de cealaltă a membranei: Înlocuind în această expresie valoarea lui x din relația anterioară, rezultă: = Datorită concentrației inegale a electrolitului difuzibil de o parte și de alta a membranei, apare un potențial electric numit potențial de membrană (Ψ): , în care notațiile sunt aceleași date în materialul anterior. În celulele vii, potențialul bioelectric generat este de (70 mV) până la (170 mV
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
separare a fazei lichide din rețeaua spațială a gelului se numește sinereză. Acest fenomen este însoțit de o contracție și uneori chiar de o modelare a gelului după forma vasului. Sinereza se intensifică în prezența ionilor, iar cantitățile mari de electrolit pot transforma gelul în coagul. 2. Îmbibarea - reprezintă pătrunderea fazei lichide în porii rețelei gelului, însoțită de umflare. Este un fenomen cunoscut în special la gelurile naturale (lemn, vegetale) dar și la roci - umflarea era folosită în antichitate la sfărâmarea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pe folosirea unor membrane semipermeabile dializante, care rețin particulele coloidale dar permit trecerea ionilor sau moleculelor. Drept membrane se pot folosi materiale naturale: pergament vegetal, bășici animale sau artificiale: membrane din colodiu, acetilceluloză, celofan etc. În urma procesului de dializă, concentrația electroliților în soluția coloidală (C1) scade ca urmare a migrării lor prin membrană într-un vas cu același solvent folosit la prepararea solului, obținându-se o soluție de concentrație C2. Din cauza diferenței de concentrație de o parte și de alta a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
silicaților alcalini în soluție apoasă, reacție catalizată de acizi. Studiul peptizării precipitatului de hidroxid feric Prin peptizare se înțelege trecerea unui gel sau a unui precipitat greu solubil în stare de sol, prin adăugarea unui agent chimic (de obicei un electrolit) numit peptizator. Dispersarea precipitatului sau a gelului se face prin spălarea repetată a acestuia cu apă sau prin adăugarea unor cantități mici de soluții diluate de electroliți (HCl, NH4OH etc.) la precipitatele bine spălate. Mod de lucru În șase eprubete
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
solubil în stare de sol, prin adăugarea unui agent chimic (de obicei un electrolit) numit peptizator. Dispersarea precipitatului sau a gelului se face prin spălarea repetată a acestuia cu apă sau prin adăugarea unor cantități mici de soluții diluate de electroliți (HCl, NH4OH etc.) la precipitatele bine spălate. Mod de lucru În șase eprubete de centrifugă alese două câte două cu aceeași masă, perfect curate și uscate se măsoară câte 1 ml dintr-o soluție de FeCl3 0,25 m (0
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pur. EFLORESCÉNT 1. (despre săruri) Care își pierde o parte din apa de cristalizare și capătă un aspect de pulbere. ELECTRÓD, ~zi Conductor electric care realizează contactul între un mediu și o sursă sau un consumator de energie electrică. ELECTROLÍT, electroliți, Compus chimic care, prin dizolvare sau prin topire, se disociază, scindându-se în ioni, și care conduce curentul electric prin transportul acestor ioni. ELECTROLÍZĂ descompunere a unui electrolit cu ajutorul curentului electric. EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, 1. Referitor la extindere, bazat
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
un mediu și o sursă sau un consumator de energie electrică. ELECTROLÍT, electroliți, Compus chimic care, prin dizolvare sau prin topire, se disociază, scindându-se în ioni, și care conduce curentul electric prin transportul acestor ioni. ELECTROLÍZĂ descompunere a unui electrolit cu ajutorul curentului electric. EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ♢ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Presiunea osmotică a sângelui este definită ca o constantă numită izoosmie, variațiile fiziologice fiind minime deoarece între plasma sangvină și mediul extravascular pe de o parte și cel intracelular pe de altă parte au loc schimburi permanente de apă și electroliți din compartimentul hiperton în cel hipoton până la egalizare. În mod normal are valoarea de 310 mOsm/l. Atât presiunea osmotică a plasmei cât și cea din eritrocit este egală cu cea a unei soluții apoase de 0,9% NaCl (serul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
este o caracteristică fundamentală a acestor celule și constă în capacitatea de a-și adapta forma sub acțiunea forțelor interne și externe care acționează asupra lor; această proprietate permite circulația hematiilor prin capilarele mici și schimburile de apă, gaze și electroliți. Membrana celulară a hematiilor bătrâne își pierde elasticitatea, nu se mai deformează la trecerea prin capilare și sunt reținute și fagocitate de către macrofage. Principalul filtru pentru hematiile degradate morfofuncțional este splina. Hemoliza poate fi provocată prin factori mecanici (agitație), prin
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
stimulează nu numai secreția pancreatică exocrină și pe cea biliară, dar și pe cea a celulelor duodenale. Secreția biliară. Bila, produsul de secreție al hepatocitelor, este eliminată în duoden în timpul digestiei. Este alcalină (pH 7-8), amară, compusă din 98% apă, electroliți, pigmenți biliari, săruri biliare, colesterol, lecitină. Prin sărurile biliare reduce tensiunea superficială și determină emulsionarea grăsimilor, favorizând digestia acestora. Are și efect de activare a lipazelor. Reglarea secreției biliare se face prin factori nervoși și prin factori umorali. Parasimpaticul stimulează
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
declanșată prin distensia sa. Controlul se face prin plexurile nervoase intramurale aflate sub influența stimulatoare a parasimpaticului și sub cea inhibitoare a simpaticului. Funcția de absorbție este redusă, la nivelul colonului proximal absorbindu-se apă (300-400 ml/zi), aminoacizi, vitamine, electroliți (Cl-, Na+, K+ și alții), conținutul colic transformându-se pe măsura înaintării spre rect în materii fecale. Asupra conținutului colonului acționează flora bacteriană de la acest nivel, care realizează procesele de fermentație și de putrefacție. Procesele de fermentație au loc în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
In funcție de posibilitățile de traversare a membranelor de către anumiți solviți sau solvenți se diferențiază gradul de permeanță al acestora. Astfel, așa numitele membrane ideale sunt permeabile pentru apă și impermeabile pentru substanțele solvite. Membrana celulară izolată este permeabilă pentru apă, electroliți, cristaloizi și este impermeabilă pentru macromolecule, ea comportându-se ca o “sită moleculară”. Ca urmare se stabilește așa-numitul “echilibru Donnan” (elaborat teoretic de către Gibbs și confirmat experimental de către Donnan). Asfel, în cazul în care în unul din compartimentele separate
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
mOsm/l. Presiunea coloid osmotică sau oncotică reprezintă presiunea conferită de proteinele din plasmă, în special albumina (vezi mai jos). Valoarea normală este 25-28 mm Hg. Presiunea osmotică și cea coloidosmotică sunt factori importanți ce determină transferul de apă și electroliți între spațiile lichidiene, deci factori esențiali pentru distribuția apei între compartimentele hidrice ale organismului și pentru homeostazia hidro-electrolitică. Volumul sanguin (volemia) este de aproximativ 70 ml/kgc, ceea ce reprezintă la un adult normal un total de aproximativ 5 l. Volemia
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
lipsește fibrinogenul (transformat în rețea de fibrină în ochiurile căreia se dispun elementele figurate), protrombina și alți factori ai coagulării. 8.5. Compoziția chimică a plasmei sanguine Plasma este o soluție apoasă în care sunt dizolvate variate substanțe, atât anorganice (electroliți), cât și organice: proteine, lipide, glucide (în special, glucoză), hormoni, produși de catabolism (uree, acid uric), etc. Ionii cu concentrații mari (în special cei de sodiu) determină practic osmolaritatea plasmatică (280 300 mOsm/l). Constituienții ionici mențin în limite fiziologice
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
prezintă o plasticitate remarcabilă, fiind capabilă să treacă repetat prin capilare (cu diametru mult mai mic decât cel al hematiei) și apoi să revină la forma sa inițială. Hematia matură poate fi văzută ca o membrană celulară care conține proteine, electroliți și alte componente a sistemelor energetice. 95% din proteinele eritrocitare sunt reprezentate de hemoglobină, restul este reprezentat de enzime din sistemul energetic cu activitate catalitică. Hematiile au multiple funcții dar cea mai importantă este de transport al gazelor respiratorii (O2
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
pe care o suportă voltmetrul, iar ?? este tensiunea electrică pe ?? . Rezistența ?? preia o parte din tensiunea electrică U și în felul acesta voltmetrul este protejat și totodată îi mărește limita de măsurare. 2.6. Curentul electric în electroliți disociere electrolitică: procesul de separare a substanțelor ionice în ioni pozitivi și negativi. electroliza: procesul de dirijare a ionilor, datorită unui câmp electric către electrozi și transformarea lor în atomi sau radicali prin neutralizare. legile electrolizei: Prima lege: masa de
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
a substanțelor ionice în ioni pozitivi și negativi. electroliza: procesul de dirijare a ionilor, datorită unui câmp electric către electrozi și transformarea lor în atomi sau radicali prin neutralizare. legile electrolizei: Prima lege: masa de substanță (m) separată dintr-un electrolit este proporțională cu sarcina transportată Q: m = KIt = KQ , unde K reprezintă echivalentul electrochimic. A doua lege: echivalenții electrochimici sunt proporționali cu echivalenții lor chimici: , unde F numărul lui Faraday și are valoarea 96400 ; A - masa atomică a substanțelor electrolitice
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
anod insolubil. Când anodul este solubil adică de aceeași natură cu substanța din vasul electrolitic, atunci nu se produce polarizarea electrozilor, nu apare t.e. m de polarizare Ep și I = ? ?+? , unde R este rezistența electrică a electrolitului, r rezistența internă a generatorului electric și E este t.e.m. a sursei electrice. Când anodul este insolubil, adică de natură diferită față de electrolit din vasul electrolitic, atunci va lua naștere fenomenul de polarizare a electrozilor și a t.e
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
e. m de polarizare Ep și I = ? ?+? , unde R este rezistența electrică a electrolitului, r rezistența internă a generatorului electric și E este t.e.m. a sursei electrice. Când anodul este insolubil, adică de natură diferită față de electrolit din vasul electrolitic, atunci va lua naștere fenomenul de polarizare a electrozilor și a t.e.m de polarizare Ep, încât I = ?−?? ?+? . 2.7. Curentul electric în gaze Gazele în general conțin purtărori de sarcină electrică
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
5.3. Defecația 37 6. Sistemul nervos enteric 39 7. Hormonii gastro-intestinali 40 8. Absorbția nutrimentelor 45 8.1. Absorbția glucidelor 45 8.2. Absorbția lipidelor 47 8.3. Absorbția proteinelor 48 8.4. Absorbția apei 49 8.5. Absorbția electroliților 49 8.6. Absorbția medicamentelor 52 8.7. Absorbția la nivelul colonului 52 9. Noțiuni de fiziologie hepatică 53 9.1. Circulația hepatică 53 9.2. Funcțiile hepatice de stocare și filtrare a sângelui 55 9.3. Funcția metabolică a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
intestinal, sucul pancreatic) eliberate de celulele secretoare specializate; bila favorizează digestia lipidelor prin emulsionarea acestora. Intestinul subțire este specializat atât pentru digestie cât și, în mod deosebit, pentru absorbție. La acest nivel se absorb elemente nutritive (nutrimente; principii alimentare), vitaminele, electroliții și apa. Absorbția intestinală cuprinde transportul acestora prin spațiile intercelulare dar și transcelular și este asigurată prin mecanisme de transport membranar selectiv (pasiv și activ), completate de diverse modalități de transformare intracelulară. Contracțiile musculaturii intestinale segmentează și amestecă conținutul luminal
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
restabilește izotonicitatea în canaliculul biliar. Astfel, se formează bila canaliculară. Acizii biliari sunt cei care determină și contracția canaliculară; rezultatul este secreția activă a bilei canaliculare. Bila canaliculară conține substanțe dizolvate primare, care induc formarea bilei și substanțe dizolvate secundare (electroliți plasmatici, monozaharide, aminoacizi și acizi organici), care intră în lumenul canalicular ca răspuns la efectul osmotic determinat de soluțiile primare. Stimularea parasimpaticului crește secreția biliară primară, iar cea a simpaticului o inhibă. Secretina este hormonul principal care mărește secreția biliară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]