962 matches
-
este prezentat la început ca fiind slăbit și obosit, devenind pe parcurs plin de regrete, înainte de a trece la o stare de furie și în final la una de nebunie. Christopher F. S. Maligec sugerează că poemul este un paraklausithyron elegiac, un motiv poetic din Grecia și Roma Antică, ce consistă în lamentarea unui exclus la ușile închise ale iubitei. Poe spune că naratorul este un tânăr student. Cu toate că acest lucru nu este specificat în poem, este menționat în "Filosofia creației
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
până la urmă romanul lui Ion Lazu.(...) Conglomeratul de întâmplări, gânduri, idei, fapte - sentimente/evenimente este ordonat de un glas muzical în note armonice, arareori găsești câte-un semiton discordant... Muzica interioară a textului, care izvorăște în egală măsură din „tonul elegiac al povestirilor tatălui”, cât și din tăcerile de sfinx ale mamei, îmbinarea acestor două voci generând întreagă textura melodică a cărții. Deși nu am , ca alți exegeți, curajul să plasez romanul lui I. Lazu într-o ierarhie temporală sau axiologică
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
omului și a naturii: „Vei pune-n sobă vreascul din pădure / care-a băut cu noi odată soare / și-n flacăra ce va zvoni ușure / vom auzi și ploile pe mare / și vântul cald care suia pe sure." Același timbru elegiac, aceeași propensiune spre linia melodică a spunerii și spre concentrarea discursului sunt vizibile în "Rondeluri" (1980), carte care definește întru totul un tip de sensibilitate poetică.
Dinu Ianculescu () [Corola-website/Science/326017_a_327346]
-
și sugestiv tablou al vieții și ocupațiilor obișnuite ale țăranului. Vechiul Testament însumează scrieri de un caracter foarte variat și datând din epoci diferite. Printre teme putem menționa: aventura fantastică (Cartea lui Iosua), fanatismul și setea de răzbunare (Cartea Esterei), tonul elegiac (Cartea lui Tobit), grațiosul (Cartea lui Rut), umorul ușor picant (Istoria Susanei). Caracterul emotiv al subiectelor, succesiunea incidentelor, bogăția sufletească a personajelor și înclinația povestitorului anonim spre notația psihologică conferă acestor povestiri o importanță deosebită în cadrul literaturii antice. De asemenea
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
poetica" și în care sub forma unui tratat de poetică, prezintă principii estetice. Acestea vor fi preluate mai târziu de către Nicolas Boileau-Despréaux în a sa lucrare "L'Art poétique". Publius Ovidius Naso (43 î.Hr. - 17/18? d.Hr.), poet liric, elegiac, scrie poeme erotice, "Amores", "Heroides" și "Ars amandi". În perioada exilului scrie "Tristele" și "Ponticele". Într-o altă etapă a creației sale compune marea frescă a "Metamorfozelor". Literatura latină este o sinteză între idei, genuri și specii literare grecești, cu
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
dar întreaga populație a satului capătă noi identități, desconsiderând, ca și în serialul Haiducii, dreptul la cutuma al spectatorului. Mohorâtă primăvară, care s-ar vrea și ea comedie, reda un anotimp cu „nopți de farmec pline” în care părinții deapănă, elegiac, „visuri de productie” în timp ce fiul se repede pe tarla să-și viziteze sora, tractorista, cu care dezbate prognoză la hectar, iar apoi inspectează satul, fluierând a jale.”" Ziarul "Adevărul" și ghidul „Adevărul TV” au fost distribuite la 29 mai 2009
Primăvara bobocilor () [Corola-website/Science/328379_a_329708]
-
un nou tip poetic, bazat pe statutul femeii - "rakūniyya". Tot în acest interval temporal s-a dezvoltat și poezia mistică, al cărei faimos reprezentant a fost filozoful și teologul Ibn al-‘Arabī (1165-1245). Pe lângă exploatarea "qașīdei" și a "nasīb"-ului elegiac, lui i s-a atribuit și compunerea unui tip de poem de zece versuri, numit "mu‘aššara", care facilita manifestarea mistică. Elegia, de asemenea, a ocupat un loc important, cel mai însemnat reprezentant fiind Ibn al-Abbăr (1199-1260) din Valencia, om
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
rusă. El a tradus, în special, celebrul eseu "Marea ruptură" al lui Alexandre Zinoviev. Prieten și confident al marelui opozant sovietic, el va rămâne marcat de filozofia independentă și lucidă a acestuia. Traducerea lui a "Plângerii pentru Belgrad", lungul poem elegiac al lui Miloš Crnjanski, i-a adus cel mai înalt premiu iugoslav pentru traducere de poezie. Slobodan Despot a lucrat peste cincisprezece ani pentru L’Âge d’Homme. Acolo, el a organizat un atelier de lucru, a creat o colecție
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
dumnezeu!/ Ce să se vadă, ce-i de văzut în olimpul/ acesta de minereu?/ Stați afară, așteptați, și-așa-s destule/ aici: singurătatea-i o-nghesuială -/ între prima verba și ultima thule/ cineva a întins ritualic o obială.” ‘Noul sezon elegiac' conceput de poet cuprinde, pe lângă dezolare și fatalitate, apăsarea constantă a mainimicului. Tratatul de oboseală (1999) este alcătuit dintr-un calendar subiectiv al trecerii. Poemele alternează cu file dintr-un jurnal personal. Sentimentul trecerii și al vanității este exprimat prin
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
Protagoras. Orator de talent, violent și lipsit de scrupule, se afirmă în viața politică drept un dușman înverșunat al democrației și ca un convins filospartan. Stilul său oratoric, simplu și clar, era apreciat, printre alții, de Cicero. Autor de poeme elegiace - "Politeiai (Formele de guvernare)" și tragedii de reală valoare artistică (s-au păstrat fragmente din "Sisif" și "Pirithoos"), Critias este unul din principalele personaje ale dialogurilor lui Platon. În timpul scurtei răsturnări oligarhice din anii 411-410 Critias evită să se angajeze
Critias () [Corola-website/Science/332523_a_333852]
-
negru. Nu a stat alături de echipă, nu știu de ce, dar moderatorul a prezentat-o sălii, toată lumea căutând-o în primul rând de scaune, preocupată să-l fotografieze pe nimeni altul decât pe Șir Michael Câine, protagonistul, alături de Harvey Keitel. În elegiacul film al lui Sorrentino (Premiul Juriului anul trecut, urmat de un Oscar), marii actori sunt doi artiști bătrâni, unul dirijor, altul regizor, retrași într-o stațiune elvețiană (Davosul din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann), ale căror ore se scurg
Cannes 2015. Când Mădălina Ghenea îl fotografiază pe Sir Michael Caine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102035_a_103327]
-
tot ce vine din trecut, pentru a impune un viitor utopic, pe care-l consideră mai bun, dar pe care nimeni nu l-a experimentat, din simplul motiv că e viitor și utopic. Conservatorul nu are fanatisme; e cel mult elegiac. Progresistul e fanatic și totalitar, entuziast și incendiar. Progresistul te duce spectaculos, cu surle, trâmbițe și focuri de artificii, prin tărâmuri pustiite spre construcții nerealizabile; conservatorul te însoțește agale prin grădina cunoscută a copilăriei, din care mai smulge din timp
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]