1,904 matches
-
sensul cercetării tale; dimensiunea nu este Însă explicită, ci implicită. În stilul sau În discursul paulin lucrurile acestea nu apar, și de aici vine nedumerirea mea: tu folosești stilul paulin ca pe un discurs de fond și utilizezi cele 11 Elegii În cealaltă direcție. Undeva, În textul pe care ni l-ai dat spre consultare Înainte de dezbatere, am găsit următorul citat: „Încă nu am ajuns la interpretarea promisă a celor 11 Elegii și, dacă n-o voi face, vreunul dintre voi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe un discurs de fond și utilizezi cele 11 Elegii În cealaltă direcție. Undeva, În textul pe care ni l-ai dat spre consultare Înainte de dezbatere, am găsit următorul citat: „Încă nu am ajuns la interpretarea promisă a celor 11 Elegii și, dacă n-o voi face, vreunul dintre voi se va supăra - au doară nu ajunge să privegheați cu mine până la sfârșit?”. Marius Jucan: Intervin eu acum și, din lipsă de timp, voi face un comentariu scurt. Deși textul invită
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
formelor. Totul poartă un fel de amprentă a apropierii, unde nimic nu Îți este străin, de aici intuiția unei „cunoașteri” orfice care poartă ecoul, urma, ruina, nostalgia Întregii cunoașteri. Dar vraja Își cere și dez-vrăjirea. Paradoxul este că cele 11 Elegii stănesciene au rămas pe malul acestei călătorii spre Cythera. Stilul hibrid al autorului ambiționează să includă și tonalitatea textului-mamă, cel puțin să o evoce. Dar, „să citești poezie și să-ți fie frică!”, frică de Menade, de dislocarea discursului, de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vorba despre un adevăr obscur, e drept, dar e un adevăr, identitățile eului sunt reale, chiar dacă nu orice eu poate trece prin ele, este vorba despre o experiență a eului În lume, pe care am regăsit-o În cele 11 Elegii, interpretate așa cum am făcut-o, ca un drum ce se desfășoară mai Întâi descendent, dintr-o naștere Într-o zonă În care temporalitatea nu este istorie, ci este temporalitate goală. Primele șase elegii urmează o nostalgie a acestei pierderi, a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care am regăsit-o În cele 11 Elegii, interpretate așa cum am făcut-o, ca un drum ce se desfășoară mai Întâi descendent, dintr-o naștere Într-o zonă În care temporalitatea nu este istorie, ci este temporalitate goală. Primele șase elegii urmează o nostalgie a acestei pierderi, a temporalității goale, care depășește practic eul, ego-ul, iar acesta, pe măsură ce se definește și se Înțelege, cade Înspre temporalități ce devin limbaj, care devin istorie. E discernabil un tablou de categorii, trei identități ale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
definește și se Înțelege, cade Înspre temporalități ce devin limbaj, care devin istorie. E discernabil un tablou de categorii, trei identități ale eului, care sunt regăsite mai Întâi nostalgic, cum bine observa Anca Hațiegan, dar mai apoi prospectiv, Începând cu Elegia numărul șapte și până la ultima elegie. În această măsură, Nichita Stănescu este folosit, dar În același timp am Învățat foarte mult din Elegii, așa cum am Învățat și din alte opere de artă și din numeroase texte teoretice. Cartea este aproape de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
temporalități ce devin limbaj, care devin istorie. E discernabil un tablou de categorii, trei identități ale eului, care sunt regăsite mai Întâi nostalgic, cum bine observa Anca Hațiegan, dar mai apoi prospectiv, Începând cu Elegia numărul șapte și până la ultima elegie. În această măsură, Nichita Stănescu este folosit, dar În același timp am Învățat foarte mult din Elegii, așa cum am Învățat și din alte opere de artă și din numeroase texte teoretice. Cartea este aproape de ceea ce voiau să facă unii gânditori
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care sunt regăsite mai Întâi nostalgic, cum bine observa Anca Hațiegan, dar mai apoi prospectiv, Începând cu Elegia numărul șapte și până la ultima elegie. În această măsură, Nichita Stănescu este folosit, dar În același timp am Învățat foarte mult din Elegii, așa cum am Învățat și din alte opere de artă și din numeroase texte teoretice. Cartea este aproape de ceea ce voiau să facă unii gânditori: o filosofie Împotriva limbajului, o filosofie definită ca o poetică barbară, preluând un termen al lui Mérleau-Ponty
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lucruri care altfel ar putea să nu se Întâlnească. Cornel Vâlcu: Ce te face să crezi că el de fapt nu Îți răspunde? Aceasta este toată Întrebarea: ce te face să crezi că Nichita Stănescu nu a scris cele 11 Elegii pornind exact de la problema la care se gândește Horea, chiar dacă, desigur, poți demonstra că nu s-au cunoscut? Nicolae Turcan: Dacă ei s-ar Întâlni, ar trebui să facem apel la o zonă ontologică În care Întâlnirile de acest fel
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
celui care face cu putință. Corin Braga: Conceptul de hymen definește până la urmă un punct de fugă ce țintește spre alter, spre celălalt, spre ireductibil. Horea Poenar: Este zona orizontului din pictură și este ceea ce spune Nichita Stănescu În ultimele elegii când vorbește de faptul că Îl doare absența unei fisuri. Pentru mine asta spune mult și am Încercat să o explicitez În acest text. Corin Braga: O Întrebare pentru amândoi, pentru Cornel și pentru Horea. Să acceptăm că animalul nostru
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1995; Mesagerul, Iași, 1997; Fiara melancolică, Botoșani, 1999; Carnete maro, I-II, îngr. și pref. Adrian Alui Gheorghe, Iași, 2001-2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Aurel Dumitrașcu, „Furtunile memoriei”, RL, 1984, 51; Cristian Livescu, „Furtunile memoriei”, CRC, 1985, 8; Al. Călinescu, Elegii, reverii, întâmplări, CRC, 1987, 23; Nichita Danilov, Despre întoarcerea berzelor sau Despre poemul de aur, CRC, 1990, 39; Coșovei, Pornind, 97-101; George Vulturescu, Aurel Dumitrașcu, „Mesagerul”, PSS, 1992, 12; Țeposu, Istoria, 102-103; Mircea Bârsilă, „Mesagerul” lui Aurel Dumitrașcu, „Calende”, 1993
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
care „e negură nebiruită”. Un accident biografic (moartea soției, care a determinat și confesiunea în proză Pietate, 1930) acutizează și mai mult stările negre ale poetului, torturat de amintirea iubitei, generând în volumele Cenușă sfântă (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români), Elegii (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români și Premiul Academiei Române), Zăpezi și purpură (1936) tânguioase evocări și invocări, lamentații despre „sterpul meu infern”, în care „se cuibărește ca o epavă-n port”, „înțepenit și mut”, deopotrivă înfricoșat și doritor de moarte. Existența
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
eticiste despre imuabilitatea condiției umane și imposibilitatea comunicării esențiale între indivizi, despre neîncrederea în divinitate și în viața de dincolo („conștiința e singurul zeu”, care se află - sau nu - în fiecare pământean). O altă temă recurentă este prezentă din placheta Elegii până la ultima poezie din Călător... - condiția și soarta poetului și a poeziei. Modul în care se autopercepe oscilează de la imaginea unei „jertfe absurde”, inutile, la aceea a unui „blestem” care chinuie și alienează, privându-l pe poet de o existență
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
de sinceritate, de atașament firesc la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref. I.A. Bassarabescu, Ploiești, 1920; Primăveri scuturate, București, 1924; Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926; Opinii literare, București, 1927; Priveliști, București, 1928; Cenușă sfântă, București, 1930; Pietate, București, 1930; Elegii, București, 1933; Zăpezi și purpură, București, 1936; Poezia lui Cerna, București, 1939; Amiază, București, 1942; Zvon și joacă de copii, București, 1955; Ce mai faceți, florilor?, București, 1957; Glasuri limpezi, București, 1961; Frăgezimi, București, 1964; Poeme, pref. Al. Piru, București
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
dezbaterile, 1926-1928, 178-180; Radu Gyr, „Priveliști”, „Ritmul vremii”, 1928, 6-7; Constantin Orăscu, Poetul George Dumitrescu, „Ritmul vremii”, 1928, 12; I.M. Rașcu, Convingeri literare, București, 1937, 79-80; Al. Bădăuță, „Cenușă sfântă”, „Duminica Universului”, 1931, 6; Ionescu, Război, I, 161-162; G. Murnu, „Elegii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1933-1934, 124-125; Boz, Cartea, 181-184; Cicerone Theodorescu, „Zăpezi și purpură”, „Floarea de foc”, 1936, 14; Sebastian, Eseuri, 248-249; Streinu, Pagini, V, 77-78; Octav Șuluțiu, „Zăpezi și purpură”, F, 1936, 5; G. Călinescu, „Zăpezi și purpură
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
spațiul poeziei de notație, visul închipuie plutirea, zborul, tentația ascensiunii; iubirea dă ocoluri mari unei absențe. Lăsând în urmă vârsta (și maniera) simbolistă - sunt însă suficiente stihuri ce eșuează în evanescență și banalitate -, poemul confesiv, șoptit, ceda cu timpul pasul elegiei. Pentru cartea de versuri din 1943, Poeme pentru singurătate, pe care F. și-o ilustrează cu desene proprii, i se atribuie un premiu al Societății Scriitorilor Români. SCRIERI: Întâmplarea, Oradea, 1935; Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim, București, 1936; Vulturul
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
zbaterea valurilor - figurează suferința lăuntrică, intensificată de mânia divină: „Ț-ai pusu-ț asupră-mi mânia ta svântă / Preste mine valuri trec de nu s-alintă”. O metaforă a glacialității sugerează teama, distanța incomensurabilă, cu stranii ecouri, din nou, într-o elegie eminesciană: „Unde-m vine-aminte de svânta ta față, / Mi să varsă-n suflet răceală de gheață”. Plângerea Ecleziastului, motivul perisabilității lumii - străvechiul topos „ubi sunt” al liricii antice și medievale - se regăsește în psalmii lui D., ca și la contemporanul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
să merite atâta ură,/ atâta hidoasă voință de a strivi” (Mesajul Annei). Cu toate acestea, Atelierele... e poate cea mai bună carte a autoarei, cu o structură de ansamblu atent studiată; astfel, cele trei secțiuni componente (La întretăierea drumurilor comerciale, Elegii și Atelierele) ar putea fi asociate cu inserția istorică a „ciumei” totalitare, interiorizarea traumei și „analiza” detaliată a sistemului. Primul ciclu pare desprins din volumul de debut, cu care manifestă vădite afinități, inedite fiind doar aglutinarea lamentației istorice într-un
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
cu vorba/ din epoca ming și te-ar fi părăsit în epoca tao./ [...] La întretăierea drumurilor comerciale/ memoria scapă esențialul, ca într-un fel/ de uriașă măcelărie unde mirosurile/ se destind și pe cer e numai fum” (Pumaho). În schimb, elegiile dezvăluie o visceralizare a angoasei, care atinge tonuri paroxistice; într-o sintaxă sacadată, pe un timbru exasperant, care conjugă expresionismul negru cu imagistica litografiilor medievale, revolta scoate la iveală resorturi spasmatice ale ființei: „O, vinovăția și spaima/ în fața adevărurilor sugrumate
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
și integru?/ Dar uneori, în nopțile de vară toridă,/ când încep să cobor scara evoluției acestei specii,/ gândesc și văd cu ochiul din frunte/ însingurat și zdrobit.// Se aud atunci cântări și blesteme/ într-o limbă în care altădată visam” (Elegie IX). Contrastul de atitudine e cu atât mai vizibil, cu cât, în ultima secțiune, eul liric își supraveghează cu atenție răbufnirile, poeta alternând asumarea perspectivei colective („noi”) cu ipostazierea unui „tu” generic, cobai al experimentelor sadice în care se lansează
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
proză respectă cu fidelitate împărțirea în cărți a celei poetice, însă, după cum spune Sedulius însuși în prefață, adaugă ceva ce acolo fusese omis din necesități metrice. Sedulius a scris și două imnuri. Primul, compus în distihuri elegiace (este intitulat și Elegia) e o laudă adusă Domnului, iar în final conține unele paralele între Vechiul și Noul Testament în privința istoriei mântuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea care e alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1977; Imaculatul panegiric, București, 1977; Cupola Bărăganului, București, 1979; Scarabeul sacru, pref. Romulus Vulpescu, București, 1979; Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte, București, 1980; Ierbarul amorului. Blazoane, imnuri, elegii, sonete, Iași, 1981; Inventar celest sau Taraba marelui talcioc cu hârburi strânse la un loc sau Turnanta frescă picarescă, București, 1982; Dacica, pref. Alexandru Balaci, București, 1984; Cetatea de sidef, București, 1985; Olympia (în colaborare cu Virgil Ludu), București, 1985
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Arieșanu, „Foc nestins”, O, 1981, 8; Laurențiu Ulici, Ardelene, RL, 1987, 17; Cornel Moraru, Statura morală a poetului, VTRA, 1992, 7; Iulian Boldea, Fascinația eului, „Târnava”, 1994, 4; Cornel Moraru, Un parcurs constant al poeziei, VTRA, 1994, 5; Al. Cistelecan, Elegii și epigrame, LCF, 1994, 25; Horea Poenar, „Periplu”, ST, 1994, 9; Gheorghe Grigurcu, Un contemplativ, CNT, 1994, 43; Iulian Boldea, Un alt început, VTRA, 1997, 5; Al. Cistelecan, Povara de cuvinte, VTRA, 1999, 8; Iulian Boldea, Literatura română târgmureșană postbelică
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
Alfa pân-la Omega.” Dacia Feniks este o fabulă (alegorie) și o fabulație despre logosul întemeietor. Cenușile (1980) încearcă o interpretare poetică, stimulată din nou de imaginație, a unor studii referitoare la cultura carpică, la ritualurile funerare ale dacilor și daco-romanilor. Elegii politice (1980) revine în actualitate, blamând iarăși efectele urbanizării și industrializarea, „bărbatul din cetate” fiind văzut ca un fiu ce-și ucide tatăl. Zicere la zicere (1982) se vrea un dialog textual și totodată un text dialogat cu Lao-Zi și
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
1970; Megalitice, București, 1972; Avatara, București, 1972; Poeme, pref. Marin Mincu, București, 1972; Cultul Zburătorului. Opiniile autorului despre lumea miturilor autohtone, București, 1974; Noimele, București, 1976; Dacia Feniks, București, 1978; Proba logosului, pref. C. Stănescu, București, 1979; Cenușile, București, 1980; Elegii politice, București, 1980; Zicere la zicere, București, 1982; Scripturile, București, 1983; Joaca jocului, București, 1984; Și mai joaca jocului, București, 1985; Condica în versuri, București, 1987; Zalmoksiile, București, 1988; Elegii politice, București, 2002. Repere bibliografice: Simion, Orientări, 183-189; Dimisianu, Schițe
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]