1,905 matches
-
primele decenii ale veacului al XX-lea. S-a vorbit și despre descendența sa din G. Topîrceanu, legat de modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină de deliciile spiritului îndulcit, melancolizat” (Gh. Grigurcu); s-a remarcat afinitatea dintre o Elegie din volumul de debut („O, vechi și dragi bucătării de vară, / Simt iar în gură gust suav de-amiază / Și în tristețea care mă-nconjoară / Din nou copilăria mea visează: / Ienibahar, piper prăjit pe plită, /Pești groși ce-au adormit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
Atras și de filosofie, profesorul nu a apucat să-și publice lucrările, care s-au păstrat în manuscris. Indecis între nevrozele și nălucirile simboliste și estetismul parnasian, cu tenta lui de exotism, I. scrie o poezie livrescă - sonet, rondel, psalm, elegie -, într-o formulă căutată, pretențioasă și abstractizantă (Poteci în lăuntrul meu, 1932, Meandre, 1938). Stările de teamă și neliniște (în fața unui „rău tentacular”), tristețe și îndoială, singurătate și zbucium (când se clatină „cumpăna-ntre lut și Dumnezeu”) ar fi putut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
pe unul dintre cei mai înzestrați comentatori ai anilor ’70. Volumul de debut al lui P., Exilul imaginar (1968), caută să refacă traseul de formare a unei conștiințe poetice, transpus în versuri de factură foarte diferită, de la simplul calambur la elegia meditativă gravă, de la poemul livresc la cel de confesiune directă. Scriind, adeseori artificial și retoric, o poezie cu ecouri din Lucian Blaga și V. Voiculescu, dar și din Ion Minulescu sau Ion Vinea, autorul pare să își demonstreze mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
Manolescu, Zilele culturii călinesciene, RL, 1995, 42; Eugen Budău, Școala, ATN, 1999, 1; Vlad Sorianu, Un remarcabil poet postmodern, ATN, 1999, 5; Geo Vasile, Un crepuscular, RL , 1999, 38; Adrian A Lui Gheorghe, Starea poeziei, CL, 2001, 3; Vlad Sorianu, Elegii magico-ludice, ATN, 2002, 3. C.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
mai noi din poezie, de I. Catina și Șt. Cruceanu, poeți „proletari”, de idilicul Dem. Moldovanu și de D. Teleor, ironic în Idilele sale față de locurile comune ale genului, mai apăreau A.C. Cuza, Carol Scrob, N. Țincu, Smara, autori de elegii, romanțe, alegorii morale în manieră tradițională. Corneliu Botez, Sc. Orăscu ilustrează influența eminesciană. Rareori, semnează I.L. Caragiale, G. Coșbuc, Al. Macedonski. Se retipăresc poezii de V. Alecsandri și M. Eminescu, o nuvelă postumă a lui Al. Hâjdeu, câteva din scrierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287213_a_288542]
-
grecesc, sicilianul a tradus 246 de piese (din cele 3700) scrise de 48 de autori diferiți. Compozițiile, ce exprimă o grecitate rece, schematica, erudita, aparent mai puțin adecvată spiritului quasimodian, l-au atras deoarece sunt uneori permeate de melancolie și elegie. O seama de teme tratate în aceste miniaturi: moartea, curgerea de neoprit a timpului, amintirea, exilul au constituit un alt punct de atracție, prin urmare se regăsesc și în scrierile originale. Din seria preluărilor fac parte și unele asocieri semantice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poetul sicilian și-a motivat selecția vorbind despre Catullus că despre un spirit congenial, de care se simțea apropiat deoarece trăia, ca și acesta, cu teamă copleșitoare de moarte: Catullus care ne interesează pe noi, afirmă el, era cel din elegii (nu cel din imnurile sau din epitalamurile de factură alexandrina), în care durerea să umană atinge o coardă eternă, în care nu îl influențează Calimah, ci spiritul sau latin, disperarea omenească a tânărului care știe că este sortit morții. Scriitorul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a me, mă più di questa tarda, / che mi spinge sovente alle sue forme. Mobile d'astri e di quiete: e battere di mani ed una voce / dolcezze spalancarmi ignote. D'alberi sofferte forme: Ignoto mi svegli / a vită terrena. Elegia: Gelida messaggera della notte, / șei ritornata limpida ai balconi / delle case distrutte, a illuminare / le tombe ignote, i derelitti resti / della terra fumante. În una città lontana: Aspettavi una parolă / a te ignota o mia? Poi îl corvo și volse
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
considerabilă, însoțindu-se, în imagini surprinzătoare, cu un sentiment, lipsit de ostentație, al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate de o imagistică violență, de repetiții, paralelisme sau de ziceri voit orale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate de o imagistică violență, de repetiții, paralelisme sau de ziceri voit orale. Sunt utilizate mijloacele cumințite ale dadaismului, contaminate de modalități ale suprarealismului, de care Ț. divorțase, pentru a-l asimilă apoi firesc. E o coborâre în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
peisajului halucinant al suferinței universale, trăiește obsesiv coșmarul căderii: "bunda iernii-o să ne-ngroape,/ marea ne-o căra la fund.// Și pe-ntinderea opacă/ de cenuși, de scoici, de alge,/ antebrațul cât o cracă/ va da lemn pentru catarge." (Elegie). Metamorfoza în lumea vegetalului este departe de a fi un semn al renașterii, căci transformarea are ca punct final tocmai o ipostază moartă a lemnului tranformat, prelucrat și sortit pieirii prin sugestia scufundării în adânc. Călătoria ca simbol al vieții
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a contura imaginea unei împietriri universale, a unui refuz de a exista: "Desenat pe liziere -/ Caru-Mare varsă fiere,/ iarba morții reci și-absente/ doarme între-amplasamente", "palmieri de cauciuc", "ochiul ăsta n-o mai bate,/ grâul n-o mai coace pâine" (Elegie). Universul descris este cu atât mai tragic, cu cât moartea nu este prezentată, la fel ca în imaginarul tradițional sau cel popular, ca o personificare a unei voințe supranaturale de anihilare sau de limitare a oricărei forțe vitale, ci ca
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Unde îți intră orele-n plămâni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lângă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete/ Și mă-mbătau cu-aroma lor sublimă/ Butoaiele cu motorină." (Elegie). Ceea ce-i distinge, în mod fundamental, pe acești poeți de experimentele suprarealismului, este tocmai utilizarea bizarului, uneori chiar a elementelor ludice pentru a reface existentul și pentru a-l obliga pe cititor să participe la această reconstrucție. Poeziile lor nu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
139, 140, 147, 148, 149, 222 Cartierul din fotografie, 212 Caseta cu inimi de fosfor, 159 Clișeu, 142 Clișeu, 212 Coșmar, 138, 141, 148 Corespondență pe un arbore, 142, 148 Corespondență pe un arbore, 207 Coșmar, 212 Diagramă, 139, 140 Elegie, 138, 139 Filigran romantic, 142 În singurătatea luminii, 147 Înaintea lucrurilor, 142 Jurnal de grupă... dubito, 147, 223 Lucruri în genunchi, 147 Lucrurile de dimineață, 150, 239 Mahalale, 142 Memorie, 149, 150, 203, 215 Mesagiu pentru colivia poetului, 222 Omul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
62 Diaconescu, Ioana, 103, 108, 117, 121 Diaconescu, Sanda, 65 Diaconu, Elena, 80, 88, 89, 95, 96, 100 Dianu, Romulus, 86 Dimineața, 55 Dimisianu, Gabriel, 118 Dimitriu, Paul, 78 Dimov, Leonid, 31, 53, 163, 225, 226 Dimov. Leonid Cursă, 226 Elegie, 226 Proiecții, 226 Vis cu bufon, 226 Dincă, Emil, 70 Dobre, Dumitru, 108 Dobrescu. Caius o întâmplare neobișnuită, 210 Doinaș, Ștefan Augustin, 50, 54, 100, 115 Doinaș. Ștefan Aug. Poemul cărților, 89 Dragomir, Mihu, 78 Dumitrescu, Geo, 21, 22, 30
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
frumusețea ei, „nurii” îl îndeamnă la extaz și la exclamații superlative adunate în strofe sufocate de lamentări, oftaturi și leșinuri, pentru uzul saloanelor, dar și al serenadelor cu lăutari. În cea de a doua etapă, de după 1820, tonul devine meditativ, elegiile iau locul entuziasmelor celebrând iubiri pasagere, dragostea mistuitoare pentru Smaranda Negri, Zulnia, cum o alintă el, introduce accente tragice în clamarea sentimentului. Poate fi stabilită și o legătură între poezii cum ar fi Amoriul din prieteșug sau Scrisoare către Zulnia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
în mare măsură de literatura britanică, în care triumfă o melancolie profundă bazată pe fantastic, pe tristețe, chiar și pe macabru. Poeme inspirate de tristețe (Nopțile lui Edward Young), romane moralizatoare (Pamela sau Virtutea răsplătită de Richardson), gustul pentru morbid (Elegie scrisă într-un cimitir de țară de Thomas Gag), fiori provocați de fantastic (Castelul din Otrante de Horace Walpole) trezesc un nou gust literar care se afirmă ca o reacție împotriva raționalismului triumfător al epocii. Aceeași origine o are ezoterismul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
1963, cu poezia Dunăre, în „Luceafărul” (semnată Gabriela Vasilache; a folosit, cu alte ocazii, și semnătura Maria-Gabriela Vasilache). Prima ei carte este eseul Paul Valéry și modelul Leonardo (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor). Vor urma plachetele Decorul și prezența (Capricii) (1979), Elegii pentru sufletul înflorit (1981), Jurnal. Eul peregrin (1984), Partea omului (1987), Incinte (1988), romanul pentru copii Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol (1981) și diverse traduceri. A colaborat la „Echinox”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară” ș.a. Lirica pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
accente puse convingător. Stilul eseistei vădește aceeași fervoare care poate fi depistată în poezia ei. SCRIERI: Paul Valéry și modelul Leonardo, București, 1978; Decorul și prezența (Capricii), București, 1979; Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol, București, 1981; Elegii pentru sufletul înflorit, București, 1981; Jurnal. Eul peregrin, București, 1984; Partea omului, București, 1987; Incinte, București, 1988; Viziune cu logofagi, Constanța, 1994; Memoria unui creier, [București, 1995]; Noaptea inițiaților, București, 1995. Traduceri: P. Joachim, Orație pentru o renaștere, pref. trad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
O, 1979, 6; Marian Vasile, Paul Valéry și europenismul, LCF, 1979, 8; Al. Piru, Cartea de debut, LCF, 1979, 26; Andrei Roman, „Decorul și prezența”, F, 1980, 4; Mircea Mihăieș, „Paul Valéry și modelul Leonardo”, F, 1981, 11; Mircea Vaida, „Elegii pentru sufletul înflorit”, TR, 1982, 3; Mircea Sântimbreanu, Un țărm ospitalier, RL, 1982, 5; Dana Dumitriu, Patos și luciditate, RL, 1982, 32; Cândroveanu, Printre poeți, 173-178; Radu G. Țeposu, Ideografii lirice, FLC, 1985, 7; Elena Tacciu, Continentul cuvintelor, RL, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
care „e negură nebiruită”. Un accident biografic (moartea soției, care a determinat și confesiunea în proză Pietate, 1930) acutizează și mai mult stările negre ale poetului, torturat de amintirea iubitei, generând în volumele Cenușă sfântă (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români), Elegii (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români și Premiul Academiei Române), Zăpezi și purpură (1936) tânguioase evocări și invocări, lamentații despre „sterpul meu infern”, în care „se cuibărește ca o epavă-n port”, „înțepenit și mut”, deopotrivă înfricoșat și doritor de moarte. Existența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
eticiste despre imuabilitatea condiției umane și imposibilitatea comunicării esențiale între indivizi, despre neîncrederea în divinitate și în viața de dincolo („conștiința e singurul zeu”, care se află - sau nu - în fiecare pământean). O altă temă recurentă este prezentă din placheta Elegii până la ultima poezie din Călător... - condiția și soarta poetului și a poeziei. Modul în care se autopercepe oscilează de la imaginea unei „jertfe absurde”, inutile, la aceea a unui „blestem” care chinuie și alienează, privându-l pe poet de o existență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
de sinceritate, de atașament firesc la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref. I.A. Bassarabescu, Ploiești, 1920; Primăveri scuturate, București, 1924; Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926; Opinii literare, București, 1927; Priveliști, București, 1928; Cenușă sfântă, București, 1930; Pietate, București, 1930; Elegii, București, 1933; Zăpezi și purpură, București, 1936; Poezia lui Cerna, București, 1939; Amiază, București, 1942; Zvon și joacă de copii, București, 1955; Ce mai faceți, florilor?, București, 1957; Glasuri limpezi, București, 1961; Frăgezimi, București, 1964; Poeme, pref. Al. Piru, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
dezbaterile, 1926-1928, 178-180; Radu Gyr, „Priveliști”, „Ritmul vremii”, 1928, 6-7; Constantin Orăscu, Poetul George Dumitrescu, „Ritmul vremii”, 1928, 12; I.M. Rașcu, Convingeri literare, București, 1937, 79-80; Al. Bădăuță, „Cenușă sfântă”, „Duminica Universului”, 1931, 6; Ionescu, Război, I, 161-162; G. Murnu, „Elegii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1933-1934, 124-125; Boz, Cartea, 181-184; Cicerone Theodorescu, „Zăpezi și purpură”, „Floarea de foc”, 1936, 14; Sebastian, Eseuri, 248-249; Streinu, Pagini, V, 77-78; Octav Șuluțiu, „Zăpezi și purpură”, F, 1936, 5; G. Călinescu, „Zăpezi și purpură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Poezia populară, izvor al vitejiei și naționalismului sârbesc), cronici literare și dramatice susținute de Al. Busuioceanu (la spectacolul cu Patima roșie de Mihail Sorbul, comentariul intitulat Morala lui Caragiale) sau de Mihail Iorgulescu (Ironia lui Caragiale). Traduceri dau Nichifor Crainic (Elegie de Albert Samain), Teodor A. Naum (O stâncă cu rune de Heine), Ștefan Berechet (schița Bucuria de A. P. Cehov), I. U. Soricu (fragmente din Faust de Goethe) sau Apostol D. Culea (Acțiunea intelectualilor germani în pregătirea războiului european de Gustave
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289783_a_291112]