1,119 matches
-
mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele păleau, urmăriți în tăcere printre scândurile porților (mai este oare vântul?) de ochii grijulii ai mamelor noastre mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându-și mitocănia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Acum îmi trec prin cap tot felul de năzbâtii. În antichitate, zeii se foloseau adesea de păsări în scopuri nu tocmai poetice. De ce oare în vara aceasta pescărușii îmi stârnesc mereu un sentiment al primejdiei? Altădată, îmi plăcea să admir elipsele pe care alunecă fără să-și miște, secunde în șir, aripile. Am visat că m-am dus în curtea unei biserici să aștept ceva. Nu știam ce anume, dar eram sigur că acel "ceva" era foarte important pentru mine. Biserica
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
silabele mele elastice, moi, adăpostitoare. cu fruntea împingi în ghiozdanul meu din copilărie. cu părul tău lung te sprijini pe pătratul pe care scrie șase. împingi, cu vârful piciorului, cercul pe care scrie nu te mai juca mai departe cu elipsa pe care nu o știi încă și cu linia care sunt eu te înalți în aerul sălbatic al verii. nouă în primul loc: te plimbi cu pași ușori prin grădina suspendată a dragostei tale, dai rotocol pătratului mare cu fire
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dat ideea unui întreg capitol din Orbitor), cu nesfâr șitele magazine de bijuterii etalându-și lanțurile de aur de-a lungul falezelor, cu automatele în care băgai un bănuț de un cent și-ți era înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară, cu China town și cu palmierii măturând leneș cerul din (mai pot să țin secretul?) San Francisco, oraș construit în jurul micuței negrese din metrou, după chipul și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
scaunul pasagerului din berlina ei neagră, cu fusta săltată în jurul mijlocului, cu genunchii plini de cicatrice apăsând scaunul de vinilin în momentul în care penisul meu îi pătrundea în vulvă, unghiul înclinat al tabloului de bord formând o serie de elipse încețoșate ca niște globuri ce se înălțau din organele noastre fericite. Vaughan stătea în spatele meu, ca un instructor pregătit să ajute un elev promițător. În vreme ce mă uitam la fotografia cu mine la sânul Renatei, Vaughan se aplecă peste mine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
limbaj”, „canonul clasic este golit de sens” etc.) într-un jargon verbios și vacuu („Morala nu omite o tîrzie alegorie animalieră, «Pelicanul sau babița», care sună a stridență prin ponderea statică a celor două substantive în coordonare disjunctivă și a elipsei totale de grup verbal”). O interpretare complet fantezistă privește identificarea unor ecouri onomastice din fabule românești tradiționale, Sarafoff amintindu-l astfel - nici mai mult, nici mai puțin - decît pe... Trandafiloff, „țintă a apologului heliadesc”... Aluzia la Trandafiloff e sublimă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-se în cer, fluturară cât fluturară, în semn de rămas bun, hârlețele, apoi își reluară săpatul. În navă era liniște. Robotul debutant Stejeran 1 stătea cu fața lipită de hublou și privea în urmă. Pământul își arcui marginea ca o elipsă, apoi deveni rotund și-n cele din urmă apăru ca o minge albăstruie șutată cu sete în spațiu. — Ce păcat că n-am fost programat să am sensibilitate! spuse visător Stejeran! Uitați-vă ce frumos se vede Pământul, tovarășe comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un acoperământ folositor romancierului burlac, fascinat de forța atracției sexuale În relațiile dintre oameni, dar nepregătit și nedoritor să pună În scris detaliile intime ale unor astfel de experiențe. În creațiile sale, Încerca să păstreze, prin subtilitatea sugestiei și elocvența elipselor, linia de mijloc Între descrierea explicită, șocantă dar matură, a romanului francez, și ocolișurile infantile și minciunile variantei anglo-americane. Pentru proiectul său, era Însă nevoie ca autorul să știe exact ce omite. De aceea, chiar dacă, În societate, era politicos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trece. Tot mai mult sunt convins că viața - nu numai a mea, poate eu doar gândesc mai mult asupra acestei „teme“ - este ca un fel de rotire în cercuri tot mai închise, mai strânse unul într-altul. Un fel de elipsă, care tot se învârte, închizându-se, după ce aceeași elipsă s-a deschis învârtindu-se. Nu știu unde este punctul în care elipsa se răsucește, se întoarce. Momentul în care deschiderea devine dintr-odată închidere. Poate și astfel de dimineți vin de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
numai a mea, poate eu doar gândesc mai mult asupra acestei „teme“ - este ca un fel de rotire în cercuri tot mai închise, mai strânse unul într-altul. Un fel de elipsă, care tot se învârte, închizându-se, după ce aceeași elipsă s-a deschis învârtindu-se. Nu știu unde este punctul în care elipsa se răsucește, se întoarce. Momentul în care deschiderea devine dintr-odată închidere. Poate și astfel de dimineți vin de dincolo. Dimineți când descoperi ființe de demult, martori de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
teme“ - este ca un fel de rotire în cercuri tot mai închise, mai strânse unul într-altul. Un fel de elipsă, care tot se învârte, închizându-se, după ce aceeași elipsă s-a deschis învârtindu-se. Nu știu unde este punctul în care elipsa se răsucește, se întoarce. Momentul în care deschiderea devine dintr-odată închidere. Poate și astfel de dimineți vin de dincolo. Dimineți când descoperi ființe de demult, martori de demult, venind dintr-o îndepărtare de timp rămasă, credeai, eternă, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de dincolo. Dimineți când descoperi ființe de demult, martori de demult, venind dintr-o îndepărtare de timp rămasă, credeai, eternă, și care îți adeveresc că nu numai ele, ci și tu te cobori, te strângi tot mai mult spre capătul elipsei. Mă pomenesc că dau să-i vorbesc Nelei despre cartea pe care o scriu. De fapt, încerc să o adun din fragmente de astfel de însemnări disparate, disperate. Îi vorbesc știind că eu încă stau în ușa „Gambrinus“-ului, ezitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prostia eternului ei natural. Tot ce vom fi acumulat se va decanta; după atâta evoluție, vindecarea in extremis: delirul, căruia ne-am străduit atât de mult să îi alcătuim un destin, se va retrage în fine în propria-i identitate, elipsă a unei sincerități bolnave. Dar să privești către viitor cu naivitatea tinerei căsătorite care a descoperit în fine filozofia... * Ceea ce ucide cu adevărat în marele sentiment al ratării este speranța, o nouă împotrivire, paradoxul final care duce la prăbușire: (când
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Roxana. Deși sosirea poetei la manifestările culturale provoca un val de șușoteli, nu întotdeauna admirative, lipsa ei era regretată de aproape toată lumea. La una din reuniuni, Roxana sosește foarte zîmbitoare, chiar exagerat de binedispusă. Ochiul stîng era înconjurat de o elipsă albastru-negrui. Niște ochelari de soare ar fi putut camufla elipsa, dar fata aceasta era vădit că nu vrea să acopere nimic. S-a așezat cuminte și nu a scos un cuvînt pe timpul prelegerii ținute de un corifeu în domeniu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de șușoteli, nu întotdeauna admirative, lipsa ei era regretată de aproape toată lumea. La una din reuniuni, Roxana sosește foarte zîmbitoare, chiar exagerat de binedispusă. Ochiul stîng era înconjurat de o elipsă albastru-negrui. Niște ochelari de soare ar fi putut camufla elipsa, dar fata aceasta era vădit că nu vrea să acopere nimic. S-a așezat cuminte și nu a scos un cuvînt pe timpul prelegerii ținute de un corifeu în domeniu. A aplaudat, a rîs dacă era cazul și a tăcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și rectilinie noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii bibliotecari și cărturari veniți în vizită. Gura de lame Occam și ranchiună a chibzuinței se deschide și apoi se închide. Branhii retezate de elipsă se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte. Sau să gândească. Undeva foarte jos, ochii mei zbat în somnul profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș atinge mâinile ei lungi, dezgolite și albe, răcoarea gâtului de sticlă. Pe masă rămâne doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dintotdeauna ale omului cu o sensibilitate exacerbată prin cunoaștere și-și construiește, în apa unei imperfecte lentile, un tărâm abstras din concretul exoteric, dar căpătând valențe ezoterice, În oceanul de pulsații și semne / Triunghiuri transparente și sfere, unde Se-nlănțuie elipse corecte... Iar, între rațiune și sentiment, poetul cu formație matematică așteaptă soluția finală sau ecuația albastră. Când e prezent, eul liric își asumă, concomitent, statut de actor, regizor și spectator, al cărui obiectiv e, mai ales, să contemple viața-muzeu, pentru ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care-și zidește poetul opera este cuvântul, este firesc să zăbovească asupra lui, înălțându-i imn (Imn cuvintelor) și găsindu-i sursa din gât, din inimă, chiar din / feciorie. Multe dintre poezii sunt ca un zbor frânt, prin apelul la elipsă, artistul implicându-l, în felul acesta, pe lector în actul de reconsiderare a realității: A fi surprinde / a surprinde a fi / tu însuți surpriza sau: vapor fără porturi / tren fără gări / nor fără ceruri / eu fără mine sau: Buzele crinului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și muncească. Bătrânul Își ridică privirile din pahar, se uită prin piață și apoi la cei doi chelneri. Înc-un coniac, spuse, arătând spre pahar. Chelnerul care se grăbea se duse până la masa lui. — Nu mai, spuse el, apelând la aceeași elipsă la care apelează și proștii când vorbesc cu bețivii sau cu străinii. Nu mai, În seara asta. Acum Închis. — Altu’, spuse bătrânul. — Nu. Nu mai. Chelnerul șterse marginea mesei, clătinând din cap. Bătrânul se ridică, numără Încet farfuriile, scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În lumină, În aer, În apă, dacă-i un text acvatic. Capacitatea de a dezasambla Întregul pentru a-l recompune altfel deconstruirea, procesul kafkian al lui Welles de identificare și distanțare , lipsa omogenității, filmele fiind construite din tablouri separate prin elipse narative, alături de omogenizarea semnificativului vizual (decoruri, scene, paragrafe, capitole), a semnificativului narativ (jocul actorilor, scenariul, profilul dramatic), și a semnificativului audio-vizual (sincronismul imaginii și al sunetelor text, zgomot, muzică), conexiunile dintre planuri, claritatea, estompările, accelerările, asocierile, montajul paralel, ralentiurile, supraimprimările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întins pe jos, rezemat într-un cot, cu ochii rătăciți, încercând să se apere cu degetele desfăcute ale celeilalte mâini de demonii care urcau ca igrasia din temeliile casei ori se scurgeau prin streșinile plânse, întâlnindu-se pe marginea unei elipse, căci conturul avea două centre, câte unul pentru fiecare dintre cele două tărâmuri. La rândul lui, învățătorul știa că el va veni, atunci când șirul de nume nu-i va mai fi de ajuns pentru a goni duhurile nopții. Culegea rămășițele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei erau lipsite de echivoc, întruchipau cea mai izbutită dintre lumile posibile, în care aparențele și esențele sunt una. Ochii se încondeiau cu linii groase, alungite spre tâmple. Locul sprâncenelor rase îl luaseră două linii curbate, ca niște arcuri de elipsă. Pe obraji elipsele erau întregi, sub forma unor pomezi roșietice, care spre buze se făceau roșii de-a binelea. De ce pe acest chip care arăta ca o pagină dintr-o carte de colorat mai era nevoie și de o aluniță
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de echivoc, întruchipau cea mai izbutită dintre lumile posibile, în care aparențele și esențele sunt una. Ochii se încondeiau cu linii groase, alungite spre tâmple. Locul sprâncenelor rase îl luaseră două linii curbate, ca niște arcuri de elipsă. Pe obraji elipsele erau întregi, sub forma unor pomezi roșietice, care spre buze se făceau roșii de-a binelea. De ce pe acest chip care arăta ca o pagină dintr-o carte de colorat mai era nevoie și de o aluniță pictată pe obrazul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]