994 matches
-
cinematografele din România a avut loc în ziua următoare. "Nunta mută" s-a situat pe locul 4 în clasamentul filmelor românești ale anului 2008 (în funcție de numărul de spectatori). Cronicile cinematografice ale filmului "Nunta mută" au fost mixte, de la unele foarte elogioase la altele cu totul negative. Toți criticii au elogiat însă calitatea imaginii lui Vivi Drăgan Vasile. Unii critici au realizat recenzii dure ale filmului, găsindu-i tot felul de neajunsuri. Alin Ludu Dumbravă i-a dat o stea din cinci
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
fost acceptată, dar cu două decenii mai târziu a revoluționat tehnica programării în numere întregi. I s-a acordat atunci (1995) premiul von Neumann, iar studiul asupra programării disjunctive, nepublicat în 1974, a apărut ca articol invitat, cu o prefață elogioasă semnată dei doi cercetători renumiți. Câțiva ani mai târziu a fost primul american căruia i s-a decernat Medalia de Aur EURO (EURO Gold Medal) a Asociației Europene de Cercetări Operaționale (2005).
Egon Balas () [Corola-website/Science/321339_a_322668]
-
personale în 1963 și 1970, în Suceava. Pe măsura trecerii vremii a fost atras irezistibil de peisaj și de portret. A participat cu lucrări originale la numeroase expoziții din țară și de peste hotare. Critica de specialitate l-a surprins, uneori elogios, în cadrul expozițiilor organizate la Baia Mare, București, Botoșani, Galați, Iași, Suceava și Vatra Dornei. Lucrările sale prezentate la expozițiile internaționale: Moscova (1958), Londra (1959), Gian Carlo Barbarodo, San Marco și Veneția - Italia (1964); Cernăuți - Bucovina (1974), Toronto - Canada (1992) reprezintă tot
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
a "Sfintei Familii". Acest realism descriptiv aplicat la o temă religioasă trecea în Anglia victoriană drept o adevărată blasfemie. "Ofelia" a fost prezentată la "Royal Academy" în 1852, când John Ruskin s-a ridicat în apărarea prerafaeliților. Lucrarea cucerește aprecieri elogioase din partea criticilor și a publicului. Pentru obținerea luminozității nuanțelor, Millais folosește metoda pictării pe fond încă umed. "Fata oarbă" și "Frunziș de toamnă" sunt printre cele mai reușite tablouri pictate de Millais. Sunt exemple caracteristice pentru noua metodă pe care
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
soliști din toată Europa, pentru a interpreta rolul principal din Don Giovanni, alături de ansamblul operei Kammeroper din Viena, efectuând apoi și un lung turneu în Japonia și Coreea de Sud. Toate cronicile de presă din România sau străinătate, au fost în unanimitate elogioase, referitoare la prestația sa vocală și scenică. Acumulând o mare experiență profesională prin activitate scenică, cât și din multitudinea de întâlniri cu dirijori, regizori și parteneri (italieni, germani, ruși, japonezi, americani, turci, coreeni), a devenit un pasionat pedagog de canto
Mircea Moisa () [Corola-website/Science/325024_a_326353]
-
în ebraică:דוד פוגל ) a fost un scriitor și poet evreu de limba ebraică, originar din Ucraina, care a trăit și activat mai ales în Austria și Franța. Interesul pentru opera sa a fost reînviat în 1954 de un articol elogios al poetului israelian Nathan Zach. Versurile, nuvelele, precum și romanul său "Viață de căsnicie" i-au adus, mai ales postum, renumele ca unul din creatorii ebraici cei mai însemnați ai anilor 1920-1940. s-a născut în anul 1891 la Sataniv (Satanov
David Vogel () [Corola-website/Science/323670_a_324999]
-
Casa Buddenbrook acumulând astfel o zestre de 300.000 de mărci. Thomas și Gerda au dat prima lor petrecere. Cina a durat de la cinci la unsprezece seara. La bursă s-a vorbit timp de opt zile în termenii cei mai elogioși despre eveniment. S-a văzut că tânăra Doamnă Consul știe să se reprezinte în societate. Tony se întoarce foarte bine dispusă după o ședere lungă la München. Acolo l-a cunoscut pe Alois Permaneder, coproprietarul unei afaceri cu hamei. Thomas
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
statuii și malul abrupt al râului, statuia este încadrată de doi portocali. Denumit "Ofranda lui Traian" (Lupoaica dacică), monumentul a fost instalat în 1993. În Revista 22 nr. 40 (141) din 9-15 octombrie 1992 a fost publicat un articol destul de elogios, semnat de Dan Perjovschi, despre "Statuia împăratului Traian din Sevilla", ce a servit ca prototip pentru "": Un alt exemplar al statuii este amplasat în curtea Academiei di Romania din Roma. Deși statuia a fost instalată în 1994, ea nu a
Statuia împăratului Traian din București () [Corola-website/Science/326288_a_327617]
-
poeme sau cântece populare. Unele dintre zvonurile care îi afectau prestigiul, apărute încă din timpul vieții, au supraviețuit și după moartea hemanului. În timpul Iluminismului polonez, Stanisław Potocki, Franciszek Karpiński, Julian Ursyn Niemcewicz and Franciszek Ksawery Dmowski i-au dedicat pagini elogioase, iar Michał Krajewski a publicat o biografie, lucrări care au întărit legenda eroului salvator al Poliniei din fața invaziilor și anarhiei. Această legendă a devenit mai puternică în timpul împărțirilor Poloniei, când artiștii Romantismului polonez l-au utilizat drept exemplu de patriotism
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
un ton persiflant, glumeț, dând gag-ului ce este al gag-ului și plonjând, el însuși, în atmosfera degajată a filmului ca personaj «retras în enigmistică»". Vorbind despre "Eu, tu și... Ovidiu", criticul de teatru Natalia Stancu a avut cuvinte elogioase la adresa lui: "„Filmul făcut cu experiența și talentul lui Geo Saizescu are o plăcută cursivitate, umor, pe alocuri, și un fin contrapunct ironic și, mai ales la început, nerv și inventivitate, gaguri inspirate. Și mai există o calitate: un mai rar
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
a fost Filelfo care la introdus în guvern și literatură. Alți cardinali ai familiei au fost Guido Santa Fiora (1534), Alessandro Sforza (1565), Francesco Sforza (1583) și Federico Sforza (1645). La vârsta de 10 ani el a fost numit stareț elogios de Chiaravalle. În timp ce era încă un adolescent lui Ascanio i s-a fost promis pălăria roșie de către Guillaume d'Estouteville, care a vrut să câștige sprijin de la Galeazzo Maria Sforza pentru candidatura sa pentru tronul papal în 1471. Tiara a
Ascanio Sforza () [Corola-website/Science/330357_a_331686]
-
reușește să i se sustragă cu succes. La ieșirea din „Curtea domnească”, K. este întâmpinat de secundanți și de Barnabas, care îi înmânează o nouă scrisoare de la Klamm. În textul ei, activitatea de arpentor a protagonistului este descrisă în termeni elogioși, o absurditate evidentă, pentru că el nici măcar nu și-a luat în primire postul. K. îi cere lui Barnabas clarificări din partea șefului său. Între timp, K., Frieda și secundanții locuiesc într-o sală de gimnastică de la școală. Logodnicii se arată tot
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
avea o puternică influență în pictura sa ulterioară. În timpul primului război mondial Pankiewicz se stabilește în Spania unde îl cunoaște pe Władysław Jahl. În 1922 face o expoziție personală la Galeria Bernheim-Jeune din Paris unde are parte de multe aprecieri elogioase vis-a-vis de pictura sa. Din anul 1923 revine la profesorat în Cracovia de unde pleacă din nou la Paris pentru a conduce, în perioada 1925 - 1937, o filială a Academiei din Cracovia, pe pământ franțuzesc. Lucrările sale au fost expuse la
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
și personaje ficționale cum ar fi Tudor Șoimaru și răzeșii șoimăreșteni, boierul Stroie Orheianu și fiica sa, precum și unii nobili polonezi a căror existență reală nu a fost dovedită. Primirea romanului de către criticii literari ai epocii sale a fost una elogioasă; poetul George Topîrceanu, unul dintre cronicarii literari ai vremii, îl considera a fi cel mai valoros roman istoric publicat până la acel moment. Romanul a fost ecranizat într-un "film omonim", regizat de Mircea Drăgan după un scenariu scris de Alexandru
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
românești au refuzat să-l publice; manuscrisul a fost scos clandestin din țară și a fost publicat de editura „Albin Michel” din Paris în 1985. Cartea a obținut Premiul Libertății oferit de PEN-Club Français și a beneficiat de critici foarte elogioase în presa franceză, care l-a comparat cu scrierile lui George Orwell. În revista Esprit s-a scris că „Orwell însuși poate părea depășit în contextul românesc, iar utopia negativă pe care Bujor Nedelcovici, riscând mult, tocmai a publicat-o
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
pe 1 septembrie 1917, și de la 8 ianuarie 1918 ofițer de stat major la Comandamentul Armatei a II-a la Biroul de Operațiuni, apoi șef al Biroului de Informații și Operații la comandamentul Diviziei 15 Infanterie (iunie-octombrie 1918). Având caracterizări elogioase din timpul războiului, Racovitză era îndreptățit să frecventeze Școala Superioară de Război, unde a fost admis (octombrie 1919) direct in anul II, absolvind cu promoția de ofițeri 1920. După absolvirea acestei școli, ofițerul a servit la diferite posturi, între altele
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
sovietice de la 26 si 28 iunie 1940, Armata Romana trebuia sa se retragă din Basarabia și Nordul Bucovinei. Racovitză a pregătit și condus retragerea trupelor sale la vest de Prut. Generalul Nicolae Ciupercă nota: „Mă asociez in totul in aprecierile elogioase care i se fac generalului Racovitză. A comandat in condiții foarte bune Brigada 6 de Cavalerie și cred ca va comanda in același bune condiții o divizie de cavalerie.” Între 1 septembrie 1940 si 10 ianuarie 1941 generalul a asigurat
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
și prozator desfășurată timp de câteva decenii în paginile unor publicații din provincie și din Capitală, a debutat în volum cu "Anti-Caragiale", eseu consacrat capodoperei dramatice a lui I.L. Caragiale, "O scrisoare pierdută", care s-a bucurat de o primire elogioasă din partea criticii, fiind apreciat ca o contribuție originală, îndrăzneață și inovativă în exegetica dedicată marelui scriitor. Relevarea rolului major al „textelor non-orale” (înscrisuri de tot felul: scrisori, articole de ziar, anunțuri, telegrame, procese verbale etc.) în dramaturgia și proza lui
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
fino-ugrice. S-a alăturat de tânăr mișcării europeniste Jeune Europe conduse de Jean Thiriart în care intrase, de asemenea, și Franco Cardini. Începând din 1973 este președintele asociației Italia-Libia. În acei ani a scris articole în care s-a exprimat elogios cu privire la instaurarea socialismului în Libia. În 1979 a devenit autorul unei alte inițiative: Asociația Europa-Islam, cu sediul la Veneția. Și-a dedicat mulți ani cercetării filologiei fino-ugrice, lucrând ca asistent la Universitatea din Bologna și scriind aproximativ treizeci de articole
Claudio Mutti () [Corola-website/Science/337014_a_338343]
-
a fost celebrată aniversarea a 25 ani de contribuții pe care Bromberg le-a adus teatrului american ca actor și ca profesor. Evenimentul a fost frecventat de sute de colegi de breaslă. Actrița Lee Grant care a pronunțat un discurs elogios în memoria defunctului artist, a devenit ea însăși, ulterior, victimă a boicotului mccarthist. a fost înhumat la cimitirul evreiesc Mount Hebron din cartierul Flushing din Bronx, New York. Mai târziu, Elia Kazan, în memoriile sale, publicate în 1988, a scris:
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
public în cadrul Ministerului Muncii. Internaționalitatea romanului corespunde cercetării recente a dublei apartenențe a autorilor româno-evrei. Romanul a fost bine primit la momentul apariției, deși unii critici contemporani au ignorat apariția sa. George Călinescu i-a făcut o recenzie consistentă și elogioasă în "Adevărul literar și artistic" din 1937 și apoi în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), folosind o terminologie personală ("„basm viitorist”", "„utopic, dar cu miraculos mașinist în stilul Wells”") și comparând scrierea lui Aderca cu "Simplicissimus" al
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
ochii mirați ai unui marțian. Henric Stahl și-a descris romanul său mai mult ca un „tratat popular de astronomie”, o ilustrare „bine scrisă” și accesibilă a faptelor științifice, denumindu-l un „roman astronomic”. Romanul a fost primit cu recenzii elogioase. Astfel, într-un articol publicat în "Revista științifică „V. Adamachi”" (nr. 4, noi. 1914, pp. 249—250), I. Simionescu a lăudat imaginația autorului, afirmând că romanul se citește ușor din acest motiv și pune întrebări științifice care-i determină pe
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
primul an de apariție, iar după moartea generalului Henrich Herkt în 1908, a preluat directoratul revistei. În anul 1912, când revista sărbătorea 30 de ani de existență, în articolul „Câteva cuvinte asupra Revistei Armatei și fondatorilor ei” s-a apreciat elogios activitatea generalului. În anul 1887, ofițerul se numără printre inițiatorii și membrii fondatori ai „Revistei Artileriei”, în fruntea căreia s-a aflat în perioada 1899-1913. Pe timpul directoratului său, revista a desfășurat o activitate prodigioasă pentru propășirea artileriei române renăscute la
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
sa funcție ministerială, aceea de ministru la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, în guvernul Lascăr Catargiu. Titu Maiorescu, deși manifestase rezerve serioase, atât față de trecutul liberal cât și față de acțiunile ulterioare în cadrul Partidului Conservator ale lui Take Ionescu, are cuvinte elogioase despre activitatea sa pe timpul acestui mandat. "„Tânărul ministru se distinge printr-o rară aptitudine de asimilare și ajunge curând să stăpânească resortul ce i se încredințase. [...] Astfel domnul Take Ionescu a fost mai mult o notă interesantă decât una discordantă
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
două nuvele sunt atât de diferite încât pare că le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Scrisă într-o altă perioadă de creație, nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a avut parte de recenzii elogioase din partea criticilor, care i-au apreciat atât limbajul său aluziv, cât mai ales imaginația prolifică a autorului ce a creat o mitologie citadină. Întâmplările relatate de Fărâmă dezvăluie incompatibilitatea dintre două moduri de a înțelege viața: viziunea sacră și viziunea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]