1,052 matches
-
adevăr, după aceea numai muzică se auzi, dar nimic serios și profund, nimic care să dureze, nimic care să îndemne juriul să schițeze un cât de mic gest, fie el de teamă, bucurie, invidie sau speranță. În cele din urmă, elvețianul fu declarat câștigător, ba chiar singurul câștigător posibil, întrucât ceilalți se zbăteau la o distanță respectabilă în clasament, undeva la câteva sute de puncte distanță. Numai că, din nefericire, acesta avu, după cum li se păru tuturor, un comportament absolut nedemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nedemn de un asemenea triumf, înșfăcând premiul și dispărând pur și simplu fără o vorbă în taxiul ce-l ducea spre Pământ. Bietul Ionescu rămase astfel neconsolat, întrucât spera să se aleagă măcar cu un număr de telefon de-al elvețianului în vederea unei fructuoase colaborări, dacă nu mai mult, fără a ține seama de posibilitatea apartenenței acestuia, evidentă de altfel, la celebra și periculoasa Alianță a Frigului, ce submina orice activitate pâmânteană în Lumea de Deasupra, distrugând-o. Toți știau asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe vameși. Mi-au dat o amendă de trei ori mai mare decât prețurile adevărate ale tablourilor. Îmi venea să mor. Disperată, am scos un strigăt de fiară înjunghiată: „Atunci mă arunc pe fereastră!“ La care unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar cum ai scăpat? Povestea s-a încheiat la un restaurant din Lausanne, în fața unei farfurii cu spaghete. Dar să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tablourilor. Îmi venea să mor. Disperată, am scos un strigăt de fiară înjunghiată: „Atunci mă arunc pe fereastră!“ La care unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar cum ai scăpat? Povestea s-a încheiat la un restaurant din Lausanne, în fața unei farfurii cu spaghete. Dar să revenim la România. Am sosit în 1997, cu ocazia unei expoziții organizate de UNESCO. — Cum ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
obicei, acest tip de aer de munte este lipsit de poluarea atmosferică. Un alt factor este igiena. Totul în Elveția, de la mâncare și apă până la igiena personală și serviciile medicale, este cu meticulozitate păstrat pur și curat. Ca și japonezii, elvețienii preferă să-și petreacă cât mai mult din timpul lor liber în natură - vara, toamna, iarna și primăvara -, iar la acea altitudine atât qi-ul, cât și razele lui ultraviolete ale soarelui sunt mai puternice. Uniunea Sovietică nu este prezentă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
3 765 de centenari descoperiți aici, aproximativ două treimi locuiau în regiuni muntoase izolate, departe de centrele urbane și industriale. Tibetul, unul dintre cele mai sărace și mai dure medii din lume, avea un procent nobișnuit de mare de centenari. Elvețienii care locuiau la munte, în ciuda regimurilor lor alimentare bogate în produse lactate, se află pe locul al doilea în ceea ce privește longevitatea mondială. Un factor relevant pare a fi chiar climatul; climatele mai răcoroase și mai uscate par a fi mai benefice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
căruia Îi plăcea să umble mai mult pe jos, deși avea un Renault Chamade albastru cu inițiala CH plus o cruce albă, pe fond roșu. Noul cooperant era domnul Amedeo Longo din Torino. Italianul Îi plăcea ca bărbat, dar cu elvețianul se Înțelegea mai bine căci și ea știa franceza ca tot omul. Mă rog, cât se poate Învăța la școală, fără să te pasioneze În mod special. Oricum, doar pentru limbă nu s-ar culca cu el. Avusese cândva, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nedorite dar dinainte asumate. E o tuse astmatiformă, domnule Gheretă, tranșă Petru. La fel tușea și bunicul meu. Tot ce se poate, domnule Șendrean. La munte, cu un râs ca ăsta poți provoca avalanșe, În Elveția, de pildă. Noroc că elvețienii nu râd ca noi. Demult ar fi fost Îngropați de vii. Îmi permiteți să dau un telefon acasă? Vorbesc puțin. Telefonul era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un taburet din aceeași esență! Gheretă formă numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că, în prostia lor și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji subțirel Ducă-se pe pustii. - Elvețian-elvețian! Să mă rup în figuri dacă te mint, pițipoanco... Că orașul era acolo. Și îl descoperise și cu toate felinarele aprinse... cu toate vitrinele revărsate și toate tăblițele de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că, în prostia lor și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji subțirel Ducă-se pe pustii. - Elvețian-elvețian! Să mă rup în figuri dacă te mint, pițipoanco... Că orașul era acolo. Și îl descoperise și cu toate felinarele aprinse... cu toate vitrinele revărsate și toate tăblițele de la străzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și de-acolo. - Arasel! Acum m-am prins de ce v-ați îmbîrligat atâta despre Adânc, răpănoșilor!...Vreți pentru ca, dezgropîndu-l pe orășelul ăla mic, elvețian, să le încălăriți nițel pe elvețience și să-i răzuiți de bani pe bășinoșii ăia de elvețieni... (Și, după o adâncă reflecție, își schimbă mimica și vorbi cu gravitate, ca și cum ar fi cumpănit îndelung o afacere.) Că dacă mi-ar zice că nu se îmbufnează, când m-o auzi, madam Mariușca. De ce să mint?! Mi-aș rupe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din anul acela a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa de violent, că am stat un lung moment nemișcat, în anticameră, la adăpost de strigătele lui îndărătul canaturilor grele și cizelate. Însă elvețianul din garda papală care mă însoțea primise anumite porunci. Așa că a deschis ușa biroului fără să mai bată, m-a împins înăuntru și a închis-o iute în urma mea. Când m-a văzut, papa a încetat să mai strige. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vânduse. Dacă ar fi avut, atunci cu siguranță profesorul nu și-ar fi permis acel obiect. Nu, un fir mai bun era Geneva, unul dintre centrele mondiale de comerț cu antichități. A fost o vreme când totul trecea pe aici. Elvețienii au adoptat vechea doctrină a lui nemo dat - nemo dat quod non habet, „nu poți da ceea ce nu e al tău“ - în sensul literal, considerând că dacă vindeai ceva, trebuia să fii proprietarul de drept al acelui lucru. Asta însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care am enunțat-o. Despre ce e vorba? La Începutul anilor `70, apare sub pseudonim lucrarea unui ziarist din Țara Cantoanelor dedicată subiectului comoară-restaurație-Stăreția Sionului. Mult mai interesant decât cartea este Însă un alt episod, consumat cam În aceeași perioadă. Elvețianul intră În legătură cu un coleg de breaslă francez (care, peste zece ani, va publica și el o carte despre tezaurul Templierilor) și Îi vinde nici mai mult, nici mai puțin decât șapte fotografii color ale comorii abatelui Saunière, aflată, după spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
camera mea cu un exemplar din Ulisse adus recent pe ascuns de la Paris; J.C. trecând pe la mine discret, ca să-mi spună că și el Își pierduse recent tatăl; R.C. invitându-mă amabil să-l Însoțesc Într-o excursie În Alpii elvețieni; Christopher nu mai știu cum, retrăgându-se dintr-o partidă de dublu de tenis, când a aflat că partenerul lui urma să fie un hindus; T., un chelner foarte bătrân și plăpând, vărsând supa pe profesorul universitar A.E. Housman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nevoie de-o viață de om ca să cunoști cu adevărat Brooklyn-ul. Și nici atunci nu reușești să afli tot. Întuneric În pădure, necuprins ca timpul Acum cîțiva ani, printre cei aflați pe unul din peroanele gării din München, lîngă rapidul elvețian gata de plecare, se găseau o femeie și un bărbat - o femeie atît de frumoasă, Încît imaginea ei avea să rămînă veșnic Întipărită În mintea celui care-o vedea, și un bărbat pe al cărui chip Întunecat se citea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o republică își are armatele ei proprii, cu mult mai greu ajunge să se supună unui tiran ieșit dintre cetățenii ei, decît o republică nevoită să folosească armatele străine. Roma și Sparta au fost multe secole state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sînt oameni liberi, în ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor care, după ce au sfîrșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborîți de soldații lor mercenari, deși aveau drept comandanți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care pînă în vremurile noastre au condus armatele de acest fel; rezultatul vitejiei lor a fost acela că Italia s-a văzut în toată lungimea ei cotropită de Carol, prădată de Ludovic, supusă cu forța de Ferrando și batjocorită de elvețieni. Căpitanii de mercenari au organizat în așa fel armatele, încît au redus, în primul rînd, rolul infanteriei, pentru a-și asigura lor înșiși toată gloria victoriilor. Au procedat în felul acesta deoarece, neavînd un stat al lor și trăind doar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mîna unui străin. Dar norocul lui a fost că s-a ivit o a treia împrejurare care a făcut ca el să nu culeagă roadele hotărîrii greșite pe care o luase. În adevăr, soldații lui fiind învinși la Ravenna, iar elvețienii răsculîndu-se și alungîndu-i pe învingători, contrar oricărei așteptări și a lui și a celorlalți, el nu a mai rămas prizonierul dușmanilor, întrucît aceștia fuseseră puși pe fugă, și nici al trupelor pe care le primise în ajutor, deoarece învinsese cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
necesar să-ți alcătuiești propriile tale armate și a organizat în regatul lui armata cavaleriei și aceea a infanteriei. Pe urmă, fiul său Ludovic, a desființat-o pe aceea a pedestrașilor și a început să ia în solda lui pe elvețieni; această greșeală, pe care ceilalți regi au urmat-o și ei la rîndul lor, este, după cum se vede din cele ce se întîmplă astăzi, cauza primejdiilor prin care trece acest regat. Căci dînd elvețienilor prilejul de a se acoperi de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să ia în solda lui pe elvețieni; această greșeală, pe care ceilalți regi au urmat-o și ei la rîndul lor, este, după cum se vede din cele ce se întîmplă astăzi, cauza primejdiilor prin care trece acest regat. Căci dînd elvețienilor prilejul de a se acoperi de glorie, el și-a înjosit și și-a micșorat propriile lui armate, pentru că a desființat cu totul infanteria, iar cavaleria a pus-o sub dependența armatelor altuia; în adevăr, fiind obișnuită să lupte împreună cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prilejul de a se acoperi de glorie, el și-a înjosit și și-a micșorat propriile lui armate, pentru că a desființat cu totul infanteria, iar cavaleria a pus-o sub dependența armatelor altuia; în adevăr, fiind obișnuită să lupte împreună cu elvețienii, ea are impresia că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sînt destul de numeroase pentru ca să lupte contra elvețienilor, iar cînd este vorba să lupte împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sînt amestecate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
totul infanteria, iar cavaleria a pus-o sub dependența armatelor altuia; în adevăr, fiind obișnuită să lupte împreună cu elvețienii, ea are impresia că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sînt destul de numeroase pentru ca să lupte contra elvețienilor, iar cînd este vorba să lupte împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sînt amestecate, fiind în parte mercenare și în parte formate din oamenii acestei țări, iar toate laolaltă aceste armate sînt mult mai bune decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fiind obișnuită să lupte împreună cu elvețienii, ea are impresia că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sînt destul de numeroase pentru ca să lupte contra elvețienilor, iar cînd este vorba să lupte împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sînt amestecate, fiind în parte mercenare și în parte formate din oamenii acestei țări, iar toate laolaltă aceste armate sînt mult mai bune decît acelea simple, fie ele auxiliare, fie mercenare, dar cu mult inferioare armatelor proprii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cea spaniolă sînt socotite de temut, ambele au totuși lipsurile lor, așa încît o a treia ar putea nu numai să li se împotrivească, dar să fie sigură că îi va înfrînge. Spaniolii nu izbutesc să reziste niciodată cavaleriei, iar elvețienilor ar trebui să le fie frică de infanterie atunci cînd s-ar ciocni în luptă cu oameni tot atît de încăpățînați ca și ei. De aceea, s-a văzut și se va vedea prin experiență că spaniolii nu pot înfrunta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]