2,071 matches
-
Indochina Franceză pentru a invada Tailanda, de unde mai apoi s-au lansat într-un atac împotriva Malaeziei. Având credința că până în cele din urmă, SUA vor interveni în favoarea britanicilor, japonezii au lansat atacul de la Pearl Harbor (7 decembrie 1941 în emisfera vestică). Atacul a fost executat de avioanele îmbarcate pe portavioane. Scopul lui era evitarea unui război prelungit nipono-american. Puși în fața amenințării unei înfrângeri masive și imediate, SUA ar fi trebuit să negocieze o pace care ar fi lăsat Japoniei libertatea
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
și de magnitudine aparentă 3,85. Se găsește la circa 174 de ani-lumină de Terra. Magnitudinea sa absolută este egală cu 0,21. Cel mai bun timp de observare, pe cerul de seară, se încadrează în lunile decembrie-mai; din ambele emisfere terestre, perioada de vizibilitate rămâne aproximativ aceeași, datorită poziției stelei, nu departe de Ecuatorul ceresc. Identificarea sa este ușoară, departe de centrele populate.
Alpha Scuti () [Corola-website/Science/333347_a_334676]
-
al Pământului este punctul de pe suprafața emisferei nordice în care câmpul magnetic al Pământului este îndreptat direct în jos. Deși geografic se află în partea de nord a planetei, el este, conform direcției liniilor de câmp magnetic, din punct de vedere fizic un „sud” magnetic. nu trebuie
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
poziția sa a fost determinată prin Studiul Geologic al Canadei a fi lângă Insula Ellesmere din nordul Canadei, la ; în 2005, poziția a fost estimată la . În 2009, el se deplasa către Rusia cu o viteză între . Corespondentul său în emisfera sudică este Polul Sud Magnetic. Deoarece câmpul magnetic al Pământului nu este perfect simetric, cele două puncte nu sunt antipodale: o linie trasată de la unul la celălalt nu trece prin centrul Pământului. În fizică, toți magneții au doi poli între
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
în legendele hărților este specificată și declinația magnetică, pentru a putea determina cu mai mare precizie nordul real față de nordul indicat de busolă. Declinația magnetică a fost măsurată în mai multe țări. Linia de declinație zero ("linia agonică") trece în emisfera nordică pe lângă orașul canadian Churchill de la golful Hudson, apoi la est de lacul Winnipeg, prin provincia Ontario, prin lacul Superior, apoi prin Statele Unite ale Americii către Golful Mexic. De-a lungul acestei linii, nordul geografic este identic cu nordul magnetic
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
(de la cuvântul francez "L'Anse aux Méduses", "grota meduzelor") este un monument istoric și arheologic situat pe teritoriul provinciei canadiene Newfoundland și Labrador, aici potrivit săpăturilor efectuate, a existat prima așezare europeană din America de Nord și Emisfera de vest, care a aparținut vikingilor, aproximativ spre începutul secolului al XI-lea, fiind totodată cea mai vestică așezare a acestora. Înainte ca așezarea să fie fost descoperită, exploratorul norvegian Helge Ingstad, dea-lungul mai multor ani a încercat să găsească
L'Anse aux Meadows () [Corola-website/Science/325753_a_327082]
-
a servit de bază la realizarea atlasului său ceresc. Totuși, tabelele lui Brahe, măsurate din Danemarca, nu listau stelele cele mai australe. Pentru a realiza cea de-a 49-a planșă a atlasului său, care introduce 12 noi constelații din emisfera sudică, Bayer a utilizat un catalog produs de navigatorii olandezi Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman între 1595 și 1597, care ei înșiși reluaseră și îmbunătățiseră observațiile predecesorilor lor Amerigo Vespucci și Andrea Corsali, precum și notele lui Pedro de
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
mai jos) Cea de-a 49-a pagină introduce 12 noi constelații (vezi mai jos) ale cerului austral, necunoscute de Ptolemeu întrucât sunt invizibile din bazinul mediteranean din cauza declinației prea joase. Ultimele două pagini sunt tipărite cu planisferele care reprezintă emisferele cerești nord și sud în totalitatea lor. Gravura paginii de titlu prezintă un motiv arhitectural, titlul complet fiind înscris în centrul ilustrației. Atlas și Hercule sunt reprezentați fiecare pe câte un piedestal, de o parte și de alta a titlului
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
între 1595 și 1597. Ele sunt, într-o oarecare măsură, oficializate de Johann Boyer în „Uranometria”. Întrucât catalogul făcut de Keyser și de Houtman nu se ridica la calitatea celui realizat de Tycho Brahe, pe care l-a utilizat pentru emisfera nordică, Bayer nu a numit stelele de pe această planșă, în care să utilizeze noul sistem de desemnare creat pentru cele 48 de constelații boreale, ci s-a „mulțumit” să reprezinte stelele cu dimensiuni sensibil diferite, urmărind magnitudinea uneia sau a
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
măsura cutremurele de pe Lună. Au lăsat de asemenea un steag american, o insignă a misiunii Apollo 1 și o placă, montată pe o porțiune a ML care a rămas pe Lună, si pe care erau două desene ale Pământului (reprezentând emisfera vestică și cea estică) precum și o inscripție, dar și semnăturile astronauților și a președintelui Richard Nixon. Inscripția era "„Here Men From The Planet Earth First Set Foot Upon the Moon, July 1969 A.D. We Came în Peace For All Mankind
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
având conștiința importanței păstrării păcii. Gândirea abstractă era inutilă în comunism, necesară era doar eficiența practică. Ana Roșculeț realizează astfel destinul absolut al femeii despre care simțul comun afirma, pe vremea ei și astăzi, că este incapabilă de utilizare a emisferei drepte. Ana contrazice astfel implicit ideea lui Schopenhauer (și o dată cu el pe toți misoginii): "Cele mai eminente capete femeiești s-au dovedit incapabile de măcar o singură mare, originală și adevărată operă de artă, sau de vreo creație în stare
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
Pupăză "Punctul echinocțiului de toamnă, numit și "punct autumnal", se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii, ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului, cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare, în
Astăzi are loc echinocțiul de toamnă. Vezi explicația specialiștilor by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63373_a_64698]
-
ea. L-am apucat și l-am proptit pe gât. Am văzut că cinevaul care mi-l dăduse era chiar gagica după care mă întorsesem. Arăta trăsnet, purta o fustă scurtă și avea o pereche de picioare rar întâlnite în emisfera noastră. Și în rest era mișto, corp, față. Blondă cu ochii albaștri, cum altfel. - Așa vă trebuie, a zis râzând. - Da, așa îmi trebuie, am râs și eu. Sunt cam împrăștiat. Nu bem o cafea împreună? - De ce nu? a acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din Buenos Aires la Santiago de Chile. Fratele meu, Itzhak, a profitat de participarea sa la un congres de stomatologie din Rio de Janeiro ca sa dea o raită pe la noi, la Buenos Aires. Era în luna septembrie 1981, început de primăvară în emisfera australă și, după ce a văzut tot ce era de văzut în capitala argentiniană, am propus fratelui meu o scurtă incursiune dincolo de Anzi, în Santiago de Chile, ceea ce însemna inclusiv traversarea muntelui la peste patru mii de metri. Am pornit la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de grăsime uscată, ca să imite patina timpului. Întreaga literatură se transforma într-o întindere viermuitoare, irigată de milioane de cuvinte, fascinant de exactă și imprecisă, fără început și fără sfârșit, mișcându-se în toate direcțiile cam în același timp, împreună cu emisferele ei colorate. Îi controlam mijlocul cărnos, devorând creierul întâmplărilor și alimentându-i rețeaua de povești, îl modelam după bunul meu plac, amestecând jumătăți de adevăruri cu jumătăți de minciună, și ieșea o pastă moale și alunecoasă, ca mintea miilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă ajuta să trec ca o fantomă prin corpul amorțit. Șaizeci și cinci de kilograme moțăiau (doar v-am spus că sunt slăbănog!), păzite de câțiva microni de informație. Puterea se împărțea corporatist, departe de ochii lumii, în centrele de interes ale emisferelor: se duceau lupte, aveau loc tranzacții și se încheiau înțelegeri între blocuri cognitive de forțe egale, pe termene scurte sau indefinite. Fiecare emisferă încerca să preia controlul, să dicteze termenii acțiunilor mele de peste câteva ore sau zile, într-o competiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câțiva microni de informație. Puterea se împărțea corporatist, departe de ochii lumii, în centrele de interes ale emisferelor: se duceau lupte, aveau loc tranzacții și se încheiau înțelegeri între blocuri cognitive de forțe egale, pe termene scurte sau indefinite. Fiecare emisferă încerca să preia controlul, să dicteze termenii acțiunilor mele de peste câteva ore sau zile, într-o competiție agitată și nemiloasă. Trăiam în plin capitalism cerebral, colonizat de propriile mele gânduri imperialiste: fiecare dorea să ocupe cât mai mult spațiu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alături de mamina în maiou și chiloți, care, indiferent de oră sau anotimp, deraia prin Herăstrău cu-o pungă de la Billa într-o mână și mingea de baschet în ailaltă. Eu mă ocupam de lucruri serioase. Când nu luptam cu-o emisferă împotriva somnului, plonjam direct pe calculator. Mă lăudam cu-o râșniță chinezească, bricolată din bucăți aduse de Mihnea timp de-un an (le strângea din Facultatea de Matematică, unde lucra ca asistent) și branșată la Internet. Nu plăteam nici un abonament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
biți. Trăgeam după noi porțiunea de muncă, frică și libertate în care ne instalasem viața și de care nici nu mai vroiam, nici nu mai aveam cum să fim desprinși. Târam prin spațiul cerebral două segmente ale aceleiași memorii, două emisfere bătându-se, confruntându-se, luptând între ele pentru supremația politică și economică a gândurilor. Derapam. Arhitecturile computaționale ale minții se prăbușeau sub arhitectura Casei Radio, fluxurile întrerupte de neuroni corticali și coloanele sparte de marmură coreeană stăpâneau același edificiu, neterminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu se-atinsese de salata de crudități. Așa sunt femeile. Când vorbesc, uită de-orice altceva, turuie înainte. Iar dacă pleci, vin după tine și te urmăresc până termină ce-au de spus. Pare-se că e-o problemă de emisfere cerebrale, funcționează altfel ca la noi. De-aia le iubim; și tot de-aia ne scot peri albi. „N-am nici o garanție. Semnăturile se falsifică ușor. La culori se poate umbla. Trăsăturile desenului se imită și ele, cu puțin talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
afară cu cele dintr-un creier bolnav; aici, geografia poveștii se suprapune, în valuri de curent alternativ, peste geografia cerebrală a celui care scrie. Strada și magazinul se prelungesc pe culoarele marilor aeroporturi occipitale: ghidate din turnul de control al emisferei stângi, informațiile ocolesc fanioanele și luminițele pistelor de aterizare, vâjâie laolaltă cu turboreactoarele meningelui și se adună în hangarele bulbului rahidian, la adăpost de orice atac. „Oprește-te!“, am zis. „Îmi vine să vomit. Așa ceva n-auzi în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plin și începeam să mă sufoc. Mă bărbieream prudent, încet, pe câte-o jumătate de obraz. Niciodată nu întindeam spuma pe toată fața. În oglindă, figura mea arăta modest, ridicol, ca două variante ale aceleiași zile. Sau poate cercetam două emisfere diferite, două calote cărnoase, învelite în piele și pori, fără puncte de contact? Imperfecțiunile săreau în ochi: firele creșteau anapoda, iar oasele pomeților nu semănau unul cu altul. Dacă ar fi încercat cineva să mă convingă că plăcile s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
memoria. „Înainte“ era un cuvânt frecvent, îl auzeam zilnic pe stradă sau la televizor, iar dacă nu îl auzeam, stătea oricum cuibărit în mintea mea. Unii îl pronunțau iritați, alții trist, aproape cu nostalgie. „Înainte“ și „după“. Se despărțeau două emisfere cerebrale, două memorii vii și cărnoase, desenate una peste alta, ca tabloul lui Luchian. Lumea mea era lumea lui “înainte“, îmi pregătisem toate celulele pentru a avansa odată cu ea, fusesem antrenat să-i respect regulile, să încalc ceea ce se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar cu zirconiu, în funcție de notele de la facultate). Reunificarea familiei, a ciocolății și-a portofelelor intercontinentale nu se putea petrece atâta timp cât Maria nu-și termina studiile și, mai ales, nu-și găsea o slujbă. Așa stăteau lucrurile pe partea stângă a emisferei terestre și cerebrale. Cealaltă jumătate veghea în Pajura, într-un bloc cu grătar la intrare și doi câini castrați moțăind sub scară. Domnul Dinu păstrase în grijă apartamentul de la etajul întâi, administrația blocului și bunăstarea combinată a fiicei sale și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de făcut: să verificăm încă o dată dacă ne potrivim la pat. Poate n-am spus-o atunci, poate asemenea cuvinte nu-și au rostul într-un dialog (nici într-o minte), dar ele traversau spațiul meu cerebral, glisau dintr-o emisferă într-alta, sunând alarma. Le găseai și-n mișcarea frunții mele pe cupa sutienului negru cu dantelă albă, și-n apăsarea buzelor pe sfârcurile încordate, și-n atingerea degetelor sub labiile umede și chiar în mișcarea sexelor noastre, curioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]