1,678 matches
-
să fiu la fel de tare ca Debbie. Și mi-aș dori să nu mai fiu atât de fragilă. Exact când cobor din autobuz, primesc mesajul lui Adam. E scurt și simplu. IN DUBLIN WEEKENDUL ASTA. ESTI PRIN ZONA? Sunt așa de emoționată, că aș putea striga de bucurie. Totul e iertat. Acum ar putea să-și facă poză cu Cindy Crawford, Kate Moss și Naomi Campbell la un loc, că nu mi-ar păsa. Fata din fotografie e clar că nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
invita doar în weekend, nu s-ar aștepta să lucrez, nu? Doamne, trebuie să mă placă mult, mult de tot. Până la urmă, nu o invită pe Wendy la New York, sau pe Sandy, sau pe fata din poză, nu? Sunt așa emoționată încât de-abia pot să-mi maschez zâmbetul. Desigur, să mă mut cu el ar fi prea mult în faza asta și oricum nu pot să-mi las baltă slujba și să mă duc orbește. Dar e foarte măgulitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ale mele. Îmi susține privirea și deodată e evident că nu o să ne ducem acasă. Adam, se pare, a rezervat deja o cameră. Când îl întreb de ce nu a spus mai devreme, zice că voia să fie o surpriză. Sunt emoționată. E o cameră superbă, în stil victorian, cu un candelabru și un imens pat cu baldachin. Ca scoasă din revistele de decorațiuni interioare. O altă sticlă de șampanie se răcește pe noptieră. Nu beau asta, insist amețită. Nici nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
rău că n-am putut să facem asta ieri. Dar vizita lui Jack Harper a dat totul peste cap. — Nu face nimic. Fac un efort să zâmbesc, dar am gura uscată ca iasca. Nu-mi vine să cred cât de emoționată sunt. E mai rău ca la școală. — OK. Deci... Emma Corrigan. Începe să bifeze diverse căsuțe, cu ochii În formular. În linii mari, te descurci destul de bine. În general, ești punctuală... Înțelegi sarcinile de serviciu care ți se dau... ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ondulat vopsit și un taior lila de mătase stă pe pervazul fereastrei și fumează o țigară. — Bună, Janice, spun și mă duc la ea și o îmbrățișez. Cum te simți? — Foarte bine, draga mea, spune și‑și trage nasul. Puțin emoționată... Știi cum e. Nu‑mi vine să cred că Tom al meu se însoară! Știu, zic înțelegătoare. Ca ieri eram copii și ne plimbam cu bicicletele amândoi! — Mai ia un sherry, Janice, spune Maureen cu căldură și‑i toarnă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
chipul lipsit de orice expresie. Tinerele fac tot ce le stă în putere ca să-și învingă teama de scenă. O fată respiră adânc, în timp ce celelalte își masează gâtul. Lan Ping așteaptă, cu inima bătându-i cu putere. Nu e la fel de emoționată cum credea că va fi. Reflectează la timpul petrecut în închisoare. Ce poate fi mai înspăimântător de-atât? Zâmbește. Domnul Zhang Min observă diferența. Se apleacă înainte, cu bărbia sprijinită în degetul mare, și începe să o privească pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oaspeți cu dorința ei de a învăța. Are douăzeci și patru de ani și focul din pieptul ei arde cu flăcări mari. Energia ei își face efectul magic asupra unora, dar altora ea li se pare naivă și prea îndrăzneață. E prea emoționată ca să observe o atitudine sau alta. E martoră la felul în care Mao joacă rolul de naș pentru armata sa. Ea vede ce poate să realizeze prin această căsătorie - i se înfățișează cel mai bun exemplu. El îi spune fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
orizontul unei existențe mărețe? Da, îi răspund eu. O să creștem un imens caprifoi roșu și vom umple cerul cu el. În dimineața următoare, vicepreședintele Liu îi face o vizită lui Mao în cabinet. Liu nu e doar neliniștit, ci și emoționat. Mao îl salută călduros. Mao glumește în legătură cu călătoria sa. Liu e afectat de umorul și buna dispoziție a lui Mao. Începe să se relaxeze. Însă când ei se așază, Mao schimbă foaia. A fost o scenă foarte tristă atunci când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai devreme, împreună cu Kang Sheng, Chun-qiao și discipolul său, Yiao Wen-yuan. Ne așezăm pe partea stângă a unei mese lungi, cu Mao și premierul Zhou la fiecare capăt al mesei. Suntem îmbrăcați cu toții în uniforma Armatei Populare de Eliberare. Sunt emoționată și un pic neliniștită. Îmi fac griji că nu par destul de dură. Ye e mai bine. Ea e o nevastă de soldat tipică, în stare să lovească în masă mai tare decât bărbatul ei. De când Mao vrea ca Lin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de birou sunt și eu, dacă nu pot învinge un amărât de fier de călcat! Așa că am stat trează toată noaptea și l-am făcut să meargă. Da, așa sunt eu. Încăpățânată precum un catâr. Ei, gata cu glumele. Sunt emoționată, după cum vă puteți da seama cu toții. Despre ce discutam? A, da, despre devotament, cu prețul vieții. Da, nu e un subiect ușor. După un moment de tăcere, ea continuă. Soarta mea e să fiu ori regină, ori prizonieră. Mao m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aparițiile miraculoase de la Medjugorje nu am simțit absolut nimic, dar, acum, urmèrindu-l fascinat pe Ilarie, intuindu-i forță cu care el crede în aceste apariții, ceva misterios și inefabil mè face sè vèd prin ochii lui albaștri totul și, vag emoționat, ca și cum mi s-ar fi permis sè particip la un ritual tainic și impresionant, am sentimentul cè sunt foarte aproape de ceva revelator, dar imposibil de exprimat în cuvinte, La un nivel superior al conștiinței mele sunt perfect conștient de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a șasea, isi scrisese numele cu pix, în interiorul cutiei, copilul o ridicè cu amândouè mânuțele și o aduce în mijlocul camerei, pe covor, o așazè jos, la baza edificiului, apoi, se întoarce sè aducè altceva din colțul cu jucèrii, eu deschid emoționat cutia de șah, înèuntru, au mai rèmas câteva piese, restul, probabil, pierzându-se, iau în mâini cele câteva piese, un cal, un nebun, un rege alb și o damè neagrè, cativa pioni, Vlad preferă piesele albe, dar dèdeam întotdeuna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prin oglindă. ― Cred că mi-ai turnat doar gogoși, dar m-am distrat bine. Care-i acolo?! țipă ea spre ușa chicinetei care îi servea drept cabină. Purtând prețiosul coș cu gardenii albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă oferă aceste flori rare și vă urează mult succes... și... omagiu... pentru... pentru... Ordonanța uitase ce fusese învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dată când vine Alison la club. Sper că nu vă deranjează. Fata avea nevoie disperată de ajutorul nostru. — Da? Julia s-a înviorat vizibil sub impulsul aromei de potențială dramă. — Deci ai ceva probleme cu prima nevastă? Alison a tușit emoționată. S-ar putea spune și așa. Da. — Tipa a dat buzna la nunta lui Alison și și-a luat pe sus copiii, a explicat rapid Fiona. Puștii aveau rol de paji... dar fosta nu știa chestia asta, a adăugat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Alison, indicând astfel faptul că voia să vorbească. Am dreptate presupunând că tipa nu știa nimic de nuntă? Alison, care continua să se simtă puțin intimidată de Julia, a fost recunoscătoare pentru abordarea mai blândă. — Da, a răspuns ea zâmbind emoționată. Eu am crezut că băieții au venit cu permisiunea mamei, dar, mai târziu, am aflat că Luca nu-i spusese nimic și-o mințise că-i duce în parc. —Ei, de asta era tipa șucărită. Fiindcă fusese mințită. Susan și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Jake și să petreacă o vreme numai ei amândoi. Dar, în lumina rece și crudă a dimineții, femeii i se părea, din ce în ce mai tare, că luase o hotărâre foarte proastă. O lăsa pe Jessica în mâinile deloc capabile ale tatălui ei emoționat, ca să-și petreacă ziua cu un adolescent năzuros și monosilabic, care se comporta de parc-ar fi preferat să meargă la o emisiune cu Fimbles 1 decât să iasă cu maică-sa vitregă. M-am gândit să începem cu Tate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și iată-l îmbrăcat, arată de parcă ar urma să iasă în câteva secunde să alerge puțin. Așa venea la mine seara, în urmă cu mulți ani, le spunea părinților săi că iese să alerge și venea la mine, scund și emoționat, iar mama mea îl măsura de sus până jos, cu dispreț, ca pe ultimul dintre pretendenții ei, și îi aducea câte un pahar cu lapte, după care se așeza ca o regină în fața televizorului, așteptând să înceapă filmele acelea vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a abandonat studiile doctorale și a început un curs de ghizi, pleca de acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele sale nu ne mai îmbrățișau; m-am uitat spre ea pe furiș și i-am văzut fețișoara emoționată, cu ochii mari ațintiți asupra patului gol, ca și când ar avea o revelație înfiorătoare, iar eu mă întrebam cât anume din toate acestea știe ea. Ce anume își amintește din primii ei doi ani de viață, mai ales că nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dau seama că este puțin cocoșat, asemenea clădirii sale, ceafa îi este acoperită cu bucle gri, paleta îi tremură în mână, mă aud întrebând, vrei să mă dezbrac? El încuviințează în tăcere și iese din cameră, iar eu mă dezbrac emoționată, îmi împăturesc frumos hainele și le pun într-un colț, parcă aș fi la un control medical, iar în clipa în care el intră, întreb, de ce ai ieșit, și el îmi spune, nu îmi place să văd cum se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-a întâmplat asta, iar el îmi povestește cu mândria martorului ocular unic, au adus un profesor important de la o altă secție, iar acesta a vorbit cu el, apoi au încercat cu cadrul și a reușit, trei pași, repetă el emoționat, și acum cartea începe să se miște până ce alunecă într-o parte, iar Udi se ridică în șezut, cu o privire înfricoșată. Totul se va rezolva, îi spun eu, dar el respinge vorbele mele, nu vor să mă creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ar fi trebuit să îl oblig pe Udi să schimbe sfârșitul poveștii, să plouă în ultima clipă, ar fi trebuit să îl rog să mântuiască deșertul, cum este posibil să fie acesta rezultatul atâtor bune intenții, eu fusesem mult mai emoționată decât Noga, care nu prea înțelegea ce înseamnă creșterea acidității, iar acum privesc cerul plină de speranță, poate că astăzi va reuși să ajungă până aici, micuțul nor Hanan, dar cerul este limpede și senin, nici un pui de nor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am uitat de Noga, am uitat să o întreb pe mama dacă a pus capăt postului, și Udi mă privește uimit, ce s-a întâmplat, credeam că ai adormit. Trebuie să știu dacă Noga a mâncat de dimineață, murmur eu emoționată, iau telefonul cu un gest brutal, dar la mama nu răspunde nimeni, iar la școală nu îndrăznesc să sun, și Udi spune iritat, de fiecare dată când te simți bine, cauți până în fundul pământului după un nou motiv de îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tai scurt, astea sunt numai vorbe goale, sunt schimbări în bine și schimbări în rău, nu îmi spune tu mie că orice lucru rău este în esență unul bun, totul depinde de circumstanțe. Dar ce sunt circumstanțele, Naama, spune ea emoționată, ca și când ar fi așteptat exact această întrebare, cât de mult ne permitem să depindem de circumstanțe, asemenea unui sclav ce depinde de stăpânul său, astăzi ești fericită pentru că deocamdată totul este bine, dar mâine vei fi nefericită pentru că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asemenea unui copil născut frumos, dar care se urâțește în numai două ore. Copacii se leagănă în bătaia vântului, mai întunecați decât cerul, fiecare mișcându-se în felul său, exact ca oamenii, chiparoșii melancolici, plopii care dansează ca niște tineri emoționați, cu puțin înainte de răsăritul soarelui, întunericul se retrage, mai trage cu ochiul doar dinăuntrul caselor, dindărătul ferestrelor întunecate, învăluind somnul greu al oamenilor ca niște petice negre. Ridic ochii spre est, nori singuratici flutură asemenea unor brațe scufundate în marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stând lângă chiuvetă, clătește vesela cu mișcări bădărane, împrăștiind apă și săpun peste tot în jurul ei, Hani stă la masă, niște gheme de lână trandafirie joacă în jurul brațelor ei. Trebuie să termin puloverul acesta înainte de a naște, îmi explică ea emoționată, trebuie să îi las ceva copilului meu, Ilana aruncă farfuriile una peste alta în semn de protest, întotdeauna provoacă pe toată lumea, sigur nu va avea nevoie de puloverul tău, crede-mă, scrâșnește ea printre dinți, va avea destule pulovere noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]