5,930 matches
-
numărul mare de frați este cauza principală a neînscrierii la colegiu a unei persoane (Steelman, Powell, 1991). O chestiune asociată mărimii familiei este cea a impactului ordinii nașterii, cu alte cuvinte dacă există preferințe față de copii în funcție de ordinea nașterii. Datele empirice arată că cei născuți mai târziu primesc un sprijin semnificativ mai mare decât primii. Aceasta poate indica o anumită favorizare a copiilor născuți la urmă, dar și simplul fapt că veniturile familiei sporesc în timp, astfel că, fără a fi
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
astfel și mărimea și felul investițiilor în cariera acestora. 3.3. Atitudini, valori și realizări școlaretc "3.3. Atitudini, valori și realizări școlare" Interpretărilor de orientare „materialistă” amintite anterior le sunt adeseori opuse date care atestă importanța obstacolelor socioculturale. Datele empirice susțin ideea că atitudinile părinților, valoarea atribuită educației de către părinți și copii determină într-o măsură deloc neglijabilă rezultatele școlare ale copiilor. Astfel, în rezidențele americane bogate, deci la același status social - ridicat -, diferențele în realizările școlare ale copiilor sunt
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mărimea familiei. Raportul Plowden (1967), amintit de noi într-un capitol anterior, concluzionează că atitudinea părinților este mai importantă decât contextul material în determinarea rezultatelor școlare. Douglas (1968) subliniază și el interesul părintesc ca factor al reușitei. Pe baza rezultatelor empirice sistematice, dar și cu o bună doză de intuiție, asocierile de acest fel sunt grupate sub titulatura de influențe ale orientărilor axiologice sau ale sistemelor motivaționale. Numeroase observații și cercetări de după al doilea război mondial au generat o clasificare a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
să se stabilească o legătură cuantificabilă pentru majoritatea relațiilor dintre un factor de influență aparținând mediului și un parametru de stare al firmei, în practică este suficient să se utilizeze doar corelații calitative bazate pe percepții sau, eventual, pe studii empirice. Cele mai multe corelații cantitative cu semnificație strategică sunt dificil de stabilit sau implică probleme insurmontabile de cost ori oportunitate, ceea ce accentuează utilitatea analizei de acest tip, pentru că aceasta poate oferi rezultate satisfăcătoare, atât prin acuratețe, cât și prin prisma raportului calitate
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
Allaire și Fîrșirotu (1998) realizează o tratare detaliată a conceptului, explicând implicațiile pentru teoria și practica managementului strategic, dar și evidențiind limitele existente la momentul actual. Studiul concurenței prin prisma celor două concepte, considerate separat, și pe baza unor cercetări empirice a fost făcut în sute de lucrări pe parcursul a zeci de ani. Lucrarea de deschidere a domeniului a apărut în 1832 și îi este atribuită francezului Augustin Cournot, apoi subiectul este reluat în 1883 de Joseph Bertrand, pentru ca după câteva
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
domeniului a apărut în 1832 și îi este atribuită francezului Augustin Cournot, apoi subiectul este reluat în 1883 de Joseph Bertrand, pentru ca după câteva decenii domeniul să înceapă să capete consistență. Astăzi există formalizate numeroase modele matematice bazate pe studii empirice realizate pe câmpuri organizaționale ce conțin de la două la câteva sute de organizații. Din păcate, trebuie recunoscut faptul că instrumentarul matematic asociat, care, de altfel, dă consistență studiului, reprezintă chiar motivul inaccesibilității acestor modele pentru managerii și chiar economiștii obișnuiți
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
firmei, în realizarea de opțiuni, și performanța finală a acesteia. Modelul din figura 4.1 (Scherer, 1979, apud Martin, 1993) detaliază componentele structurii, ale comportamentului și, respectiv, performanței. Pentru fiecare element detaliat dintre acestea, există modele matematice care formalizează studii empirice realizate, de regulă, pe populații organizaționale de zeci sau sute de entității de tip firmă. Se observă că aceste elemente se regăsesc sub etichete similare în modelul Porter. Sursă: Scherer, 1979, apud Martin, 1993. Figura 4.1 Finalmente, „modelelor comerciale
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
un rol mai important decât cel al proprietarului, mai ales în situația în care acesta din urmă se concretizează într-o masă relativ atomizată de acționari. Alături de stakeholder-ii menționați, ce joacă roluri de „stele” în teorii și în numeroase studii empirice, există și alții care pot prezenta un interes particular în diferite contexte. Dintre aceste contexte, cel al țărilor est-europene aflate în tranziție spre o economie de piață este cel mai interesant pentru România. În acest context, în prim-planul unei
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
postura de furnizori ai forței de muncă. În varianta clasică de poziționare a sindicatului, acesta se află în numeroase situații pe poziții opuse celor ale acționarilor. Una dintre acestea, în care relația negativă reprezintă o ipoteză firească, este greva. Studiile empirice, între care cel al lui Davidson, Worrell și Garrison (1988), demonstrează că grevele au un efect negativ asupra cursului acțiunilor firmelor implicate, dar de mai mică intensitate decât s-ar fi crezut pe baza experiențelor trecute și a părerii generale
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
acest fapt. Cu atât mai puțin se pot face precizări privind natura motivației ce justifică acest comportament. În consecință, chiar fără a realiza o analiză a tuturor stakeholder-ilor importanți, se desprinde cu claritate o recomandare de abordare a unui studiu empiric în aria de interes românească: într-o situație și pentru o organizație dată, analiza trebuie să se bazeze pe identificarea intereselor concrete ale fiecărui stakeholder, fără a se considera cunoscute aprioric interesul și poziția acestuia. Particularități ale IMM-urilor - s-
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
să fie identificate în mod corect. În practică, se poate observa că se realizează confuzii între elementele de mediu intern și cele de mediu extern, ceea ce poate compromite analiza chiar de la început. Pe de altă parte, intuiția, ca și studiile empirice, arată că doar o mică parte a managerilor tratează slăbiciunile organizației într-un mod obiectiv. Forțele sunt identificate mai ușor și sunt utilizate mai rapid. Totuși, succesul depinde în mod egal de recunoașterea ambelor categorii. Mai dificil de recunoscut sunt
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
organizațională de un anumit tip (Peters și Waterman, 1982) a fost luată în serios de către practicieni, fapt reflectat în tirajul enorm al cărții și în impactul asupra stilului lor de management, dar și de teoreticieni, care au declanșat numeroase studii empirice sistematice, focalizate pe această temă. Chiar dacă au existat și critici ai lucrării menționate, iar realitatea a arătat după un deceniu de la apariția cărții că multe dintre firmele de succes au dat faliment între timp, astăzi se poate discuta de individualizarea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
apariții arată că subiectul este departe de a fi epuizat. Unele clasificări sunt doar abordări descriptive bazate pe diferite criterii de segmentare prescrise de autori - criteriul geografic, apoi cel economic, istoric, religios, lingvistic sau politic. Altele sunt bazate pe studii empirice care urmăresc un set de caracteristici folosite de autorul studiului pentru a defini sau a descrie cultura organizațională. Una dintre primele tipologii ale culturii organizaționale este cea realizată de către Deal și Kennedy (1982). Ei propun un set de tipuri culturale
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
diagnosticarea unei organizații. În fine, există și studii care fac o legătură între cultura națională și cea organizațională, demonstrând că prima joacă un rol determinant în realizarea cadrului de dezvoltare a celei de-a doua. De referință este celebrul studiu empiric al lui Hofstede (1980, 1996) asupra cercetării angajaților aceleiași firme, dar de naționalități diferite și aparținând unor țări diferite. El a constatat existența unor diferențe culturale cu origini naționale și a lansat ideea că o cultură națională se poate caracteriza
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
Aristotel cuprinde deci șase forme. Însă această afirmație nu trebuie luată ad litteram. Cele șase specii reprezintă rezultatul unei identificari logice, însă în practică fiecare dintre cele șase forme cunoaște mai multe tipuri (fenomenalizări) care se diferențiază după condițiile accidentale (empirice) pe care le întâlnesc. „De fapt, unii chiar cred că există o singură <specie> de democrație și una singură de oligarhie, deși acest lucru este fals”. Apoi, ordinea formelor politice nu este determinată nici temporal, nici natural. Cu alte cuvinte
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Pentru el, adevărata „istorie” se petrece ca „istorie a animalelor”, a agregării societății umane, și are ca punct de proveniență și model familia și raporturile intrafamiliale. Mișcarea înăutrul morfologiei sale politice descrie un timp care este determinat doar de condițiile empirice, adică de ceea ce se întâmplă să fie în câmpul vieții. Fenomenologia valorii expusă de sinoptica formelor nu este predeterminată de un sens temporal. Împresia noastră este că Platon descoperă istoria ca sens eshatologic în marginea textelor lui Hesiod. Însă aici
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vis de fericire (Agathon); - îndrăgostitul filosof are acces, prin iubire, la realitățile ultime (Diotima). Pe Socrate nu-l interesează în mod deosebit lumea promisă de Diotima; iubirea este, pentru el, vorba lui Robin, o „dialectică ascendentă”, e adevărat, dar una empirică, încât e greu de acceptat, în cazul lui Socrate, transformarea mișcării erotice într-o experiență metafizică. Și cum trecerea aceasta, în Banchetul, există, ea nu poate aparține decât lui Platon. Aspectul moral, pe filieră platoniciană, e în subordine; pentru Socrate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon aspectul moral e condiționat de transcendent; Socrate nu-și propune să condiționeze transcendența de morală. Și într-un caz, și în celălalt este vorba de o fenomenologie a iubirii, de o homoerotică fenomenologică în care sunt descrise experiențe (una empirică la Alcibiade, alta metafizică la Diotima). Ajung astfel la ceea ce numesc „ironie erotică” de tip socratic. O lungă - prea lungă! - prejudecată ne tot vorbește despre ironia socratică și bunele ei lucrări, ca să nu mai spun de rezultate. E un tic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care își face cel mai puternic aliat al său din vizualitate: conform acestuia, este adevărat, adică real în ordinea existenței, numai ceea ce se vede și întrucât se vede. Un asemenea realism termină în relativism subiectivist ce duce la un mobilism empiric: tot ceea ce este, este așa cum îl vede fiecare. Pozițiile acestui realism naiv vor constitui, de altfel, ținta unora dintre criticile adresate lui Platon.” Giovanni Reale, op.cit., p. 281: „Credo che sia utile richiamare, a questo punto, anche alcune essate osservazioni
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
factori, dintre care doar 11 realizează o bună discriminare între diverși subiecți. Vom prezenta, în continuare, câteva din scările Inventarului de Personalitate California (C.P.I.), ce-l are ca autor pe Harrison G. Gough. Acest chestionar se bazează pe un demers empiric, operațional, itemii fiind selectați în funcție de capacitatea lor de a realiza descrieri specifice și coerente ale personalității și de măsura în care scorurile obținute permit formularea de predicții comportamentale valide. 1. Dominanță: evaluează factorii aptitudinali specifici liderului, dominanța, tenacitatea și inițiativa
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
unei optici profesionale, ceea ce contribuie în mare măsură la distorsionarea evaluărilor prin exigențele profesiunii. În cunoașterea psihologică se pune problema semnificației informației obținute, dacă aceasta reprezintă esențialul, care poate permite identificarea caracteristicilor fundamentale și diferențierea acestora. Pe lângă posibilitatea unei cunoașteri empirice, realizată în timpul activităților cotidiene, utilizându-se observații implicite și limbajul comun, există și o cunoaștere sistematică, realizată cu mijloace științifice, mult mai obiective (observație explicită, convorbirea, anamneza, ancheta, chestionarul, testele etc.). Cunoașterea elevului trebuie să se realizeze urmărindu-se atât
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ca studiul științific al felului în care gândurile, sentimentele și comportamentele indivizilor sunt influențate de prezența reală sau imaginată a altora. Spre deosebire de psihologia generală, cea socială studiază conduita umană luând în calcul influența diferitelor contexte sociale. Ea are o natură empirică, bazându-și concluziile pe observații în situații controlate. Refuzând speculația, psihologii sociali ce lucrează în sfera cercetării fundamentale nu se încred decât în datele pe care le culeg nemijlocit din realitate. Departe de a practica aceeași metodă ca filosofii sociali
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
presupus că elevii cu performanțe foarte slabe vor simți că formează un grup. Aceasta cu atât mai mult cu cât profesorii și elevii cu rezultate bune îi vor percepe ca alcătuind un grup și îi vor discrimina. Raportând o cercetare empirică desfășurată într-o clasă de liceu, Adrian Neculau reproduce declarația unei eleve, care arată că în unele cazuri pot să apară conflicte ascuțite între cele două grupuri: „Cele slabe la învățătură, cele care manifestă lacune în educație manifestă sentimente de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
afle într-o relație de proporționalitate inversă cu intensitatea interacțiunii elevilor, deși un grad redus de control este necesar pentru a asigura focalizarea discuțiilor dintre elevi pe sarcina școlară. Psihologia socială a oferit cu mult timp în urmă o confirmare empirică a acestor idei. Experimentele lui Lewin, Lippitt și White asupra stilurilor de conducere, realizate la sfârșitul deceniului al patrulea, și-au propus să varieze maniera de a se comporta a adulților-lideri în grupuri de copii de 11 ani și să
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
psihologie dedicate studiului creativității, care nu au o largă circulație. Revista Journal of Creative Behavior a fost inaugurată în anul 1967, odată cu creșterea interesului pentru dezvoltarea creativității umane. Analiza cuprinsului acestei reviste a scos la iveală faptul că ponderea articolelor empirice este redusă în comparație cu cea a articolelor nonempirice și că subiectele cele mai frecvent dezbătute sunt dezvoltarea și educarea creativității (Feist și Runco, 1993). Creativity Research Journal - o revistă dedicată cercetării - a fost lansată abia în anul 1998. Creativitatea joacă un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]