4,077 matches
-
aspecte. Astfel, într-un manuscris anonim din 1790 găsim rețete destul de complicate, contra "patimei beției"24, iar într-o copie comentată a Alexandriei 25 se notează "sub semnul lui Mercur": dureri de cap, boală prin somn, ce vorbește cu bâlbâială, epilepsie și melanholie (sic). Într-un alt manuscris 26, recopiat în 1790, deci anterior acestei date, anonim, se menționează următoarea "doftorie pentru beție": "să se ducă în târg, să cumpere o știucă, care va să aibă un pește într-însa și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este "apestisit". Apestisit reprezintă similarul lui arierat mintal: "... unii coconi, fiindu-le firea mai iute și mai vârtos trează, ei aleg de socotesc binele și răul, iar alții mai apestisiți și mai zăbavnici cu priceperea minții și cad"44. În ceea ce privește epilepsia, pe lângă termenii amintiți anterior care au avut o veche circulație orală, în texte găsim și termenul sugestiv de patimă, patima cea rea, patima și în special acela de năbădac, năbădaică, utilizat încă în limbajul popular în Moldova într-un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și fiind dus de către mama sa la picioarele acestei icoane, la minut s-a însănătoșit. Dinaintea icoanei sunt candele de argint ce ard continuu"49. Din descrierea lui Alep reținem, pe lângă episodul, în general cunoscut, al vindecării lui Ștefăniță Vodă (epilepsie? crize pitiatice?), mai ales mențiunea că icoana era veche încă din 1663, de unde deducem că procesiunea bolnavilor psihici la Golia era și ea mai veche la mănăstirea care adăpostea reputata icoană. Cu timpul, aducându-se probabil tot mai multă lume
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din cauza lipsei de igienă și a tratamentului inuman"52. Astfel, la 6 mai 1847, Inspectoratul general al Miliției face cunoscut I.P.S. Mitropolit al Moldovei Melitie, prin Departamentul averilor bisericești, despre "tânguirea lui Costache Gheorghiu, fost militar, care este cuprins de epilepsie și atacat acum la piciorul și mâna dreaptă". Mitropolitul rezolvă cazul prin trimiterea lui la Mănăstirea Vorona, din ținutul Botoșanilor, cum "singur s-a cerut să stea". În același an, la 12 iunie, același Departament cere, în urma adresei Inspectoratului General
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cum "singur s-a cerut să stea". În același an, la 12 iunie, același Departament cere, în urma adresei Inspectoratului General al Miliției, "aprobarea I.P.S. Mitropolitul Moldovei pentru internarea lui Gheorghe Gavrilescu care a fost scos din Miliție fiind pătimaș de epilepsie la o sfântă monastire din Principat și mai ales la Mănăstirea Neamțului unde să i se citească anumite rugăciuni pentru vindecare". Rezultă că, în 1847, bolnavii se puteau interna nu numai la Neamț, dar și la alte mănăstiri ("la o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
au trimis-o la Mănăstirea Agapia de unde s-au înapoiat cu întâmpinare că din pricina patimei nu poate să o primească acolo, îndrumând-o la Văratec"56. Rezultă, în afara caracterului de penitență al unor internări, că femeile care sufereau de patimă (epilepsie, n.n.) nu erau primite la Agapia, ci la Văratec. Cum vom vedea, în adevăr, la Văratec se organiza pe atunci un mic centru pentru femei epileptice. Pentru bărbați, un rol asemănător l-a avut mănăstirea Secu, unde se adăposteau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
erau încă infamante și susceptibile la abuzuri de rea intenție. O suprastructură absolut inutilă și pur birocratică, de care era vinovată în special conducerea Epitropiei, complica inutil internările. Au fost cazuri când, pentru internări de urgență (manie coleroasă furibundă) sau epilepsii cu crize frecvente, bolnavii așteptau îndeplinirea formalităților de rigoare timp de mai multe săptămâni. Ni se pare însă că, și sub acest punct de vedere, Ospiciul Neamț se distingea printr-o gospodărire mai bună, în cursul internării lor, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
deceniu al ospiciului, ne impresionează caracterul lor științific, limbajul evoluat, ținuta modernă a acestor documente. În 1905, ultimii bolnavi ai ospiciului au fost transferați la Socola. Ospiciul Neamț: Sumar internări PERIOADA 1850-1860 1960-1870 1870-1880 1880-1890 1890-1900 TOTAL REPARTIȚIE PE DIAGNOZE Epilepsie 224 116 221 209 349 1119 Manie 180 82 98 70 62 490 Melancolie 139 141 52 50 42 425 Oligofrenie 212 192 183 171 160 1018 Delir 19 22 24 7 2 74 Altele 38 41 98 112 88
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
date. Am menționat o serie de repartizări ale unor alienate la această mănăstire. Despuierea dosarelor amintite, cuprinzând solicitări de internare pentru tratament, ne-a adus la concluzia că, între 1840 și 1880, la mănăstirea Văratec erau repartizate femei bolnave de epilepsie. Am văzut, la începutul capitolului referitor la ospicii, că o oarecare Safta a fost îndrumată către Văratec de la mănăstirea Agapia tocmai pentru că suferea de patima epilepsiei, cu asistența căreia ni se pare că se ocupa în special mănăstirea Vărtec. De
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
concluzia că, între 1840 și 1880, la mănăstirea Văratec erau repartizate femei bolnave de epilepsie. Am văzut, la începutul capitolului referitor la ospicii, că o oarecare Safta a fost îndrumată către Văratec de la mănăstirea Agapia tocmai pentru că suferea de patima epilepsiei, cu asistența căreia ni se pare că se ocupa în special mănăstirea Vărtec. De altfel, dispoziția arhitecturală a Complexului mănăstiresc de la Văratec este ideală pentru bolnavii psihici. Probabil că la Văratec nu a fost o instituție cu un local special
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de la spitalul din Tg. Neamț, cât și pe aceia de la ospiciul de la Neamț și pe acei care se aflau la mănăstirile Văratec și Agapia. Între 185 și 1860, la Văratec au fost primite 50 alienate, majoritatea lor fiind bolnave de epilepsie. La Agapia s-a perindat un număr de 39 bolnave, în general oligofrenice și alienate cronice liniștite. Acțiunea de asistență psihiatrică de la mănăstirile Văratec și Agapia, ca și aceea de la Râșca și de la alte mănăstiri despre care avem informații cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
internare. Spre deosebire de internările în ospiciile organizate, conduse de Epitropia Sf. Spiridon, întreținerea în aceste ospicii era suportată de mănăstiri, ca o acțiune filantropică. Bolnavi alienați îngrijiți la mănăstiri 1850-1860* MĂNĂSTIRI Neamț Golia Râșca Adam Agapia Văratec Vorona REPARTIȚIE PE DIAGNOZE Epilepsie 224 101 16 82 3 49 24 Melancolie 139 47 4 34 4 Manie 180 96 4 80 Oligofrenie 212 91 99 7 Deliranți 19 8 12 15 1 4 Altele 38 39 32 1 17 Biserica "Schimbarea la Față": mănăstire, seminar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
singurului chestionar științific tipărit ce urma să fie completat la internarea bolnavilor, doctorul Brăescu a pus bazele metodologiei pentru studierea epidemiologiei și clinicii psihiatrice în Moldova, marcând astfel începutul cercetării științifice. Este printre primii care a recomandat terapia chirurgicală în epilepsie, electrofizioterapia în bolile psihice și, pentru prima dată la noi, repausul la pat în formele acute ale psihozelor, înțelegând în spirit medical caracterul somatogen al acestor boli. În Iași, doctorul Al. Brăescu se bucura de prestigiul unui medic talentat, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
constante pe care le găsește modificate, în investigații repetate perseverent, par a atesta legăturile unor psihoze cu perturbările dinamicii endocrine, bio-umorale. Într-o altă categorie de lucrări referitoare la conformația somatică a alienaților 137, se stabilesc relații între hipotiroidian și epilepsie, hipofuncții genito-suprarenală (uneori hipertiroidiană) în schizofrenie, precum și în teren hipotiroidian și hipercorticosuprarenal în P.G.P. Relații similare se stabilesc între psihoza maniaco-depresivă și o anumită constituție psihologică preexistentă. Această categorie de relații se înscria (chiar precedându-le) în concluziile devenite clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
însemnată."148) Și aceste ipoteze au constituit obiectul unor repetate studii. Ele apar, de asemenea, formulate în mai multe prezentări de cazuri, uneori schițate ca simple probabilități. C. I. Parhon atribuia tiroidei un oarecare rol și în patogenia crizelor de epilepsie. Primele lucrări, în această direcție, efectuate împreună cu Ureche, i-au întărit convingerea unor probabile determinisme tiro-epileptice. Încă din 1913, el afirma: "În epilepsie, cazurile clinice, anatomopatologice și terapeutice, pe care le-am citat, arată, de asemenea, rolul glandei tiroide în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
schițate ca simple probabilități. C. I. Parhon atribuia tiroidei un oarecare rol și în patogenia crizelor de epilepsie. Primele lucrări, în această direcție, efectuate împreună cu Ureche, i-au întărit convingerea unor probabile determinisme tiro-epileptice. Încă din 1913, el afirma: "În epilepsie, cazurile clinice, anatomopatologice și terapeutice, pe care le-am citat, arată, de asemenea, rolul glandei tiroide în determinismul acceselor. În același sens pledează rezultatul experiențelor mele cu Ureche asupra fenomenelor convulsive la animale etiroidiene sau tratate cu corp tiroid. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care le-am citat, arată, de asemenea, rolul glandei tiroide în determinismul acceselor. În același sens pledează rezultatul experiențelor mele cu Ureche asupra fenomenelor convulsive la animale etiroidiene sau tratate cu corp tiroid. Aceste experiențe, coexistența sindromului lui Basedow cu epilepsia, notată de mai mulți autori, exagerarea fenomenelor convulsive în urma tratamentului tiroidian poate prea intensiv sau neindicat -, observată în mai multe cazuri, dovedesc că, pentru menținerea echilibrului energetic nervos, trebuie un optimism cantitativ de substanță de substanță tiroidiană și că, deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pentru C. I. Parhon, rolul tiroidei în patogeneza mongolismului era obscur. Cercetări extinse au fost întreprinse în privința relațiilor dintre paratiroide și unele tulburări psihice. Ele constituie obiectul a numeroase comunicări, dar concluziile nu au fost concludente. "Alterația acestor organe în epilepsie este frecventă... Încă mai nesigur este rolul acestei glande în demența precoce și se poate afirma același lucru despre importanța alterațiilor ei în evoluția altor psihoze" ("Opere alese", p. 131). Mai târziu, C. I. Parhon a revenit cu noi cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
modificări au fost interpretate fie ca o expresie au unei constituții particulare (favorizând apariția unor boli psihice), fie ca o expresie endocrină a bolii în cauză. S-au putut observa, în cadrul acestor studii orientative, leziuni tiroidiene frecvente în confuziile mintale, epilepsie, alcoolism, pelagră, p.g.p., encefalopatii grave și demențe senile. Leziunile exprimau modificări de volum, dilatații chistice, proliferări conjunctive, hemoragii vasculare. S-au profilat concluziile următoare: în psihozele afective, tiroida este frecvent interesată, hipertiroidia fiind obișnuită; în delirurile cronice, este frecventă hipertiroidia
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pelagră, p.g.p., encefalopatii grave și demențe senile. Leziunile exprimau modificări de volum, dilatații chistice, proliferări conjunctive, hemoragii vasculare. S-au profilat concluziile următoare: în psihozele afective, tiroida este frecvent interesată, hipertiroidia fiind obișnuită; în delirurile cronice, este frecventă hipertiroidia; în epilepsie, tulburările tiroidiene sunt frecvente, mai ales în sensul hipofuncției; în schizofrenie (demență precoce), au fost găsite modificări constante necaracteristice; în demența senilă, tulburări de scleroză sunt caracteristice; în pelagră, tulburările sunt similare cu cele din demența senilă; în oligofreniile grave
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cazul schizofreniei. Investigațiile modificărilor ponderale ale ficatului și splinei au stabilit creșterea greutății ficatului în alcoolism și diferite confuzii mintale (mecanism explicat de agresiunea toxică) și a splinei în alte agresiuni de același gen (alcoolism, pelagră, psihoze toxice), precum și în epilepsii. Cercetarea greutății suprarenalelor, efectuată sistematic încă din 1906 și continuată în perioada Socola, a precizat o constantă creștere în greutate a acestora la epileptici. Autorul a interpretat acest spor ponderal ca o reacție la "toxinele care rezultă din activitatea musculară
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Lucrările lui C. I. Parhon au fost apreciate de mari personalități. Școala de la Socola a fost menționată în operele lui Gilbert, Cornil, Ranvier, Lewandowschi, Grasset, Thoinot etc. C. I. Parhon și-a clasificat opera neurologică în următoarele subcapitole: Hemiplagii, Paraplegii, Epilepsie, Encefalită; Sindroame parkinsoniene; Migrenă; Neurodistrofii; Lucrări experimentale. Lucrările referitoare la hemiplegii și paraplegii au prezentat aproape totalitatea problemelor implicate de aceste suferințe: reactivitatea comparată a membrelor afectate și a celor normale, tensiunea arterială comparată, studiul comparat al tulburărilor vasomotorii, cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tuturor comportamentelor fiziologice și în special neuropsihice. Sunt remarcabile, de asemenea, cercetările privind dinamica unor elemente (calciu, fosfor, sodiu, potasiu) în afecțiunile nervoase. Unele dintre cercetările reluate mult mai târziu au primit confirmarea timpului. Mai multe lucrări se referă la epilepsie, boală care l-a preocupat în mod deosebit pe C. I. Parhon (între 1912 și 1936 a publicat un număr de 36 studii referitoare la epilepsie). Dintre acestea, remarcăm concepția endocrinologică și determinarea crizelor comițiale, asupra căreia am stăruit anterior
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
reluate mult mai târziu au primit confirmarea timpului. Mai multe lucrări se referă la epilepsie, boală care l-a preocupat în mod deosebit pe C. I. Parhon (între 1912 și 1936 a publicat un număr de 36 studii referitoare la epilepsie). Dintre acestea, remarcăm concepția endocrinologică și determinarea crizelor comițiale, asupra căreia am stăruit anterior, precum și lucrările cu privire la epilepsia mioclinică. Aceste lucrări au fot prezentate împreună cu A. Stockor, Maria Ștefănescu, Constanța Ștefănescu-Parhon, I. Ornstein, Zoe Caraman și Maria Briese. Foarte numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a preocupat în mod deosebit pe C. I. Parhon (între 1912 și 1936 a publicat un număr de 36 studii referitoare la epilepsie). Dintre acestea, remarcăm concepția endocrinologică și determinarea crizelor comițiale, asupra căreia am stăruit anterior, precum și lucrările cu privire la epilepsia mioclinică. Aceste lucrări au fot prezentate împreună cu A. Stockor, Maria Ștefănescu, Constanța Ștefănescu-Parhon, I. Ornstein, Zoe Caraman și Maria Briese. Foarte numeroase prezentări de cazuri, studii anatomopatologice și investigații biologice s-au ocupat de encefalite și de sindroame consecutive acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]