1,134 matches
-
și postmoderniști în termeni de distincție între "antifundaționism" și "fundaționism minimalist" (1991: 169-85). În ciuda acestor diferențe importante, primul val al teoriei critice a avut un puternic caracter metateoretic sau aproape filozofic. Teoreticienii critici internaționali au avut preocupări generale legate de epistemologie, axiologie, ontologie și metodologie, și energiile lor s-au concentrat în direcția dărâmării fundațiilor filozofice ale proiectului raționalist. Teoreticienii critici au publicat, cu siguranță, și studii empirice notabile despre politica globală, dar direcția generală a scrierilor critice era mai mult
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
conceptelor din Relațiile Internaționale și a explica aspecte constitutive ale Relațiilor Internaționale; (3) feminismul normativ, care reflectează asupra procesului de teoretizare ca parte a agendei normative pentru schimbări politice și sociale. Aceste forme nu prefigurează și nici nu sugerează vreo epistemologie feministă proprie. De exemplu, analiza lui Berman (2003) asupra modului în care statele europene își protejează granițele prin politici împotriva traficului de carne vie este un exemplu de abordare empirică feministă ce folosește o epistemologie post-structuralistă. Abordările feminismului empiric, analitic
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și nici nu sugerează vreo epistemologie feministă proprie. De exemplu, analiza lui Berman (2003) asupra modului în care statele europene își protejează granițele prin politici împotriva traficului de carne vie este un exemplu de abordare empirică feministă ce folosește o epistemologie post-structuralistă. Abordările feminismului empiric, analitic sau normativ, care subminează asumpțiile curentului dominant din Relațiile Internaționale și încearcă să construiască noi teorii ale politicii globale, vor fi discutate în secțiunile a doua, a treia și a patra ale acestui capitol. Începând
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
natura exclusivistă, stato-centrică și pozitivistă a disciplinei, mai ales la nivel metateoretic. Multe din contribuțiile feministe au căutat să deconstruiască și să submineze realismul, teoria dominantă prin care se explica "politica de putere" în relațiile internaționale de după război. Asumpția unei epistemologii feministe specifice era de multe ori implicită în preocuparea lor pentru relațiile de gen. Un astfel de punct de vedere susține că viețile femeilor, aflate la marginea politicii mondiale, ne dau posibilitatea unei înțelegeri mult mai cuprinzătoare și mai critice
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru că înțelegând-o putem transforma modul în care lucrează, la toate nivelurile vieții sociale și politice. Linklater (Capitolul 4 în acest volum) susține că statutul universalismului este cheia dezbaterii actuale dintre diferitele tipuri de teorie normativă. În acest context, diversele epistemologii feministe, identificate cel mai adesea în scrierile feministe de Relații Internaționale ca "empiriste", "perspectivale" sau "postmoderniste", nu sunt abordări autonome sau neapărat contradictorii față de cunoașterea sensibilă la diferențele de gen din Relațiile Internaționale (vezi Keohane 1989b; Weber 1994). Dimpotrivă, aceste
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
feministe, identificate cel mai adesea în scrierile feministe de Relații Internaționale ca "empiriste", "perspectivale" sau "postmoderniste", nu sunt abordări autonome sau neapărat contradictorii față de cunoașterea sensibilă la diferențele de gen din Relațiile Internaționale (vezi Keohane 1989b; Weber 1994). Dimpotrivă, aceste epistemologii sunt provocări feministe interrelaționate la adresa autorității și a dominației masculine în cadrul științei în sine (McClure 1992: 359). Ele au în comun o luptă normativă pentru a susține legătura cu politica feministă practică și cu manifestările concrete ale puterii genizate. Spre
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Mai degrabă, "internaționalitatea feministă" trebuie să fie creată prin recunoașterea și confruntarea diferențelor dintre femei, nu prin ignorarea lor, după cum arată Christina Gabriel și Laura Macdonald (1994) în analiza lor asupra organizării feminine transnaționale în contextul NAFTA. Chiar tensiunea dintre epistemologiile pozitiviste și postpozitiviste, care i-a divizat pe teoreticienii contemporani, inclusiv pe cei din câmpul Relațiilor Internaționale, este sursa dinamismului teoretic și a relevanței politice a feminismului contemporan. Feminismul din Relațiile Internaționale recunoaște lipsa unui subiect colectiv fondator "feminin" sau
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
egalitatea de gen, 248 egoism, 44, 45, 49, 52, 265 eliberare națională, 124, 151 elite, 75, 82, 108, 114, 144, 234, 235 emancipare, 36, 84, 142, 146, 148, 261, 278 emigranți, 238 empirism, 43, 168, 237 endogen / exogen, 49, 55 epistemologie, 185, 213, 234 era nucleară, 24, 82 etică, 164, 206, 267 etnicitate, 150, 195, 251 eurocentrism, 149 excludere, 181, 192, 193, 195, 196, 202, 205 excludere socială, 136, 167, 172 experți, 264 exploatare, 90, 117, 127, 130, 136, 146 exporturi
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
the Inter-Paradigm Debate", în Steve Smith, Ken Booth, Marysia Zalewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge, Cambridge University Press, 1996. 4 Robert Keohane este cel care a consacrat distincția între teoriile raționaliste și cele reflectiviste, criteriul de clasificare fiind epistemologia pozitivistă sau hermeneutică. Vezi Robert Keohane, "International Institutions. Two Approaches", în International Studies Quarterly, vol. 32, nr. 4 (1988), pp. 379-391. 5 Referitor la statutul disciplinei Relațiilor Internaționale în România, vezi Șerban Cioculescu, "O dezvoltare "inhibată" a teoriei Relațiilor Internaționale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interior vital. Ca expresie a acestui - putem să-l numim - transcendental, literatura trebuia analizată În sine, ca o entitate distinctă de lume. Așa s-a născut teoria literaturii, și așa a apărut, de cîțiva ani - și sub infleunța directă a epistemologiei lui Michel Foucault - epistemologia literaturii Înțeleasă ca istoria ideii literaturii moderne. Conform acesteia, literatura modernă apare În momentul În care se conturează divorțul dintre cuvinte și lucruri, adică În preajma nașterii esteticii și a Criticii facultății de judecare a lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a acestui - putem să-l numim - transcendental, literatura trebuia analizată În sine, ca o entitate distinctă de lume. Așa s-a născut teoria literaturii, și așa a apărut, de cîțiva ani - și sub infleunța directă a epistemologiei lui Michel Foucault - epistemologia literaturii Înțeleasă ca istoria ideii literaturii moderne. Conform acesteia, literatura modernă apare În momentul În care se conturează divorțul dintre cuvinte și lucruri, adică În preajma nașterii esteticii și a Criticii facultății de judecare a lui Kant, care afirmă libertatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se Întîmplă În literatura română). În al doilea rînd, pentru că vorbește despre raportul dintre cititor și poezie fără să facă apel la un cititor ideal-type, pozitiv sau negativ, desprins din lucrări de sociologie, psihologie socială, etc, sau la o abstractă epistemologie socială, așa cum face majoritatea eseiștilor literari (i.e., „cititor dezvrăjit versus cititor vrăjit”). În al treilea rînd, pentru că evită, scurt spus, stilul heideggerian, devenit el Însuși o poezie și care-și selectează cititorii după criteriile poeziei (așa cum face de pildă Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
citească. 2. Al doilea tip de răspuns este unul eminamente negativ: disciplina de studiu numită literatură este inutilă pentru că nu te Învață direct nici o competență practicabilă În societate. Tot ceea ce cunoști citind un text literar afli prin intermediul unor discipline cu epistemologie mult mai plauzibilă: estetica, psihologia, istoria, sociologia, etc. Apoi, statutul de scriitor se dobîndește altfel decît prin cursuri de creative writing: Întrebați-vă cîți dintre cei care le țin au fost la rîndul lor studenți În astfel de cursuri? Tot
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu diviziuni funcționale, cu subspecialități numite "agenți". Fiecare agent are două stări, o stare pasivă și o stare activă; dacă există conflict între agenți, vor apărea compromisuri prin intermediul mecanismelor locale, precursori ai raționamentului. Fiecare grup are semnificație proprie și chiar epistemologie proprie. Punerea în legătură a acestor zone eterogene face măreția înțelegerii. Toate aspectele societății occidentale în mod deosebit ale celei nord-americane se succed aici: puterea răspîndită la nivelul grupurilor, fiecare cu autonomia sa, conflicte și compromisuri, fără un punct de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ci de a acționa. Și se știe încă o trăsătură a circularității că descrierea nu este neutră sau inocentă, ci că ea antrenează mereu o diferență, că este ea însăși acțiune. 2. Ruptura lui von Foerster În Notă pentru o epistemologie a obiectelor vii, von Foester ne furnizează cheile sistemului său. Două definiții ale comunicării ne îndrumă spre intrările multiple ale fortăreței sale. "Comunicarea este interpretarea, făcută de un observator, a interacțiunii dintre două organisme 1, 2". Mai mult încă: "Comunicarea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
adecvate. * Una din întrebările grele ce atârnă asupra societății contemporane este dacă mecanismul similar roții hamsterului creat de societatea de consum generează suficientă motivație și îndeajuns de puțină angoasă. * Cred că pentru a putea fi considerat bun, un curs de epistemologie sau logică trebuie să înceapă cu o prezentare a tendințelor înnăscute (sau dobândite în diferite contexte sociale) ale minții de a efectua anumite raționamente. Abia conștientizarea limitelor noastre cotidiene poate atrage atenția asupra lipsurilor ce trebuie împlinite. * Logica și epistemologia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
epistemologie sau logică trebuie să înceapă cu o prezentare a tendințelor înnăscute (sau dobândite în diferite contexte sociale) ale minții de a efectua anumite raționamente. Abia conștientizarea limitelor noastre cotidiene poate atrage atenția asupra lipsurilor ce trebuie împlinite. * Logica și epistemologia dau conținutul a ceea ce am putea numi terapii cognitive. Rămâne deschisă problema celor care le-ar putea prescrie. Nu cred că pot fi aplicate în spitalele de psihiatrie. * Una din părțile proaste ale statisticii o constituie anumite implicații penale. Mă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
De aceea, lectura păstrează posibilitatea unor prietenii ce alunecă în forme de intimitate intelectuală (acea relație în care preiei o dimensiune din celălalt, urmând ca aceasta să devină o regiune a eului propriu). Aici începe forma tare a comuniunii. * Frumusețea epistemologiei este dată de faptul că te ajută să cunoști modalități ale cunoașterii, deschizând astfel posibilitatea detașării de cele în care te-ai cantonat. Este unul din instrumentele eliberării și, deci, a libertății. Libertatea începe așadar prin a ști cum știi
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
continuarea tendinței de științifizare în perioada interbelică, prin depășirea caracterului unilateral al pedagogiei experimentale, limitată la studierea copilului, și prin orientarea cercetărilor spre fenomenul educației ca atare, în care sînt implicați elevul, educatorul și conținutul procesului instructiv-educativ. O lucrare de epistemologie pedagogică presupune însă și o cercetare asupra valorii cunoașterii științifice, a obiectivității rezultatelor la care s-a ajuns. Ștefan Bârsănescu, călăuzit de spiritul pedagogiei culturii, nu încearcă să explice o orientare sau alta prin adeziunea la o anume direcție filosofică
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acelei metode care considera contactul nemijlocit cu lucrurile sau cu imaginile acestora ca hotărîtor pentru procesul învățării. De aici și prețuirea de care s-au bucurat J. H. Pestalozzi și A. W. Diesterweg. Această metodă se întemeia pe psihologia și epistemologia empiristă care făcea din imagine elementul fundamental al procesului de cunoaștere. Din percepție se forma reprezentarea, iar din aceasta, printr-un dublu proces de abstractizare și generalizare se constituia noțiunea. Este adevărat, intuiției i se adăuga conversația euristică; ideea de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ale unui epistemolog de formație științifică Stéphane Lupasco. Putem astfel constata, în prima jumătate a secolului trecut, apariția a trei direcții principale: i) cea a lui Bohr, convins că principiul de complementaritate putea constitui punctul de plecare al unei noi epistemologii, îmbrățișînd totodată fizica, biologia, psihologia, istoria, politica sau sociologia 2; ii) cea a lui Korzybski, ce propunea un sistem de gîndire non-aristotelic, cu o infinitate de valori 3; iii) cea a lui Lupasco, fondată pe logica antagonismului energetic. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Și atunci, printr-o răsturnare amețitoare, noile matematici încep să inventeze lu-mea. Verificarea nu vine decît mai apoi, la fel ca Toma după Iisus. Aici începe ziua"39. PROBLEMA CENTRALĂ: RELAȚIA DINTRE SUBIECT ȘI OBIECT Faptul cel mai important în epistemologia contemporană este schimbarea, indusă de mecanica cuantică, a raportului dintre subiect și obiect. În celebrul său manuscris din 1942, Heisenberg, care l-a cunoscut bine pe Husserl, a introdus ideea de trei regiuni de realitate, susceptibile să ne facă să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acest "pragmatic turn" ce caracterizează evoluția actuală a științelor limbajului oferă repere pentru o abordare mai complexă și riguroasă a practicii științifice, pentru o fundare interdisciplinară a acestei practici, pentru joncțiunea fecundă limbaj/gîndire/acțiune. 1.3. Semiotică/semnificare/comunicare Epistemologie a simțului comun, pod între natură și cultură (cf. ultimul congres internațional al IASS International Association for Semiotic Studies din 1997 a fost simptomatic intitulat Semiotics bridging nature and culture), semiotica este din numeroase rațiuni o disciplină a epistemei contemporane
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lor proprie pentru a nu mai fi decît elementele unui discurs semiologic a cărui regulă este imanența compoziției interne" (L. Millet & M. Varin d'Ainvelle, 1972: 126). Ipoteza fondatoare a demersului structuralist este "primatul operației cu tot ceea ce comportă în epistemologia matematicii sau fizicii, în psihologia inteligenței și în relațiile sociale" (J. Piaget, 1970:124). Pornind chiar de la etimologia cuvîntului (struere = a construi), structura ne trimite la ideea de edificiu bazat pe organicitatea părților. Conceptul de sistem al limbii cu toate
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cogito-ului de tip cartezian aceea de dimensiune euforizantă, utopică, acronică pulsiunea de imaginar și reverie, prin care afectivul fuzionează cu persuasivul și informativul. Pentru că epistema secolului nostru este dominată de complementaritatea codurilor și simbolurilor (principiu formulat de Niels Bohr pentru epistemologia fizicii, dar validat și de celelalte domenii ale cunoașterii), ne propunem să discutăm "noua alianță" imagine/ limbaj, conținut/relație de comunicare și semiotică/științele comunicării. Într-adevăr, cunoașterea multiplelor limbaje (de la cel al sunetelor la codul tipografic, de la simbolistica culorii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]