1,345 matches
-
Sorin Lavric Trăim într-o lume în care scrisorile sînt pe cale de dispariție. Și odată cu stingerea genului epistolar pierdem setul de obișnuințe pe care ni l-am creat în vederea unei deprinderi pe care adineauri nimeni nu ezita să o treacă în rîndul literaturii propriu-zise. Iar aici nu e vorba doar de o ambianță psihologică a cărei agitație ne
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
agitație ne fură răbdarea de a mai scrie scrisori, ci de amănuntul drastic că nu mai simțim nevoia să o facem. Schimbarea aceasta e radicală și ireversibilă, în ciuda stăruinței cu care ne repetăm că e-mailul a păstrat intactă esența schimbului epistolar dintre oameni. În realitate, nu l-a păstrat deloc, ci a dat naștere unei noi forme de comunicare, dar una care nu mai este epistolară. Vremea scrisorilor a murit, a sosit timpul mesajelor electronice sau telefonice. Toate variabilele psihologice de
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
o scrisoare și încercarea de a anticipa efectul pe care rîndurile ei aveau s-o aibă - toate aceste variabile s-au dus pe apa Sîmbetei. Eficiența comunicării din zilele noastre, scutindu-ne de suspansul unor trăiri fără de care însuși actul epistolar își pierde însemnătatea, a trecut la naftalină corespondența propriu-zisă. Poșta electronică a coborît în bernă genul epistolar, iar mesajele receptate instantaneu, mustind de scorțoșenie protocolară sau debordînd de dezinhibiție confesivă, au degradat pînă la degenerare ideea de corespondență literară. Cu
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
aceste variabile s-au dus pe apa Sîmbetei. Eficiența comunicării din zilele noastre, scutindu-ne de suspansul unor trăiri fără de care însuși actul epistolar își pierde însemnătatea, a trecut la naftalină corespondența propriu-zisă. Poșta electronică a coborît în bernă genul epistolar, iar mesajele receptate instantaneu, mustind de scorțoșenie protocolară sau debordînd de dezinhibiție confesivă, au degradat pînă la degenerare ideea de corespondență literară. Cu semnele și semnalele electronice am trecut în alt gen de misive omenești, cele în care gustul literelor
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
în care dansatorii se supun celor mai draconice reguli ale disciplinei și bîțîiala spontană a unor ființe care, lipsite de o tehnică a mișcării în spațiu, suplinesc golul printr-o improvizație lamentabilă. Iată de pildă două cărți de autentic balet epistolar avîndu-l ca protagonist pe Noica.
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
Horia Gârbea Limba română începe cu o scrisoare. Literatura română este un lung epistolar, pînă la inventarea telefonului, dar și după aceea. E-mail-ul e tot o scrisoare. Nu formatul și suportul contează, ci tipul de comunicare. Scrisoarea este personală, ea e comunicarea de la om la om, de la personaj la personaj și are un caracter
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
valoarea scrisorii, mai ales pe scenă unde scrisoarea face personajul să vorbească fără ca el să fie prezent, precum Rică evocat de Zița prin propria-i scrisorică înainte de a apărea fizic. Caragiale, ca maestru al teatrului, îmbogățește distribuția cu pesonaje prezente epistolar: fiul lui Trahanache, un Teodosie pe dos, care îi scrie tatălui învățături, șeful de partid, becherul, care cere alegerea cu orice preț, dar cu orice preț a lui Agamiță. Și chiar cu Galibardi adus de Leonida prin citarea celebrei lui
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
vede, încît e greu de crezut că a putut surprinde trăsături caracteristice. Revelatoare, dar nu în întregime, sînt scrisorile lui Kogălniceanu către surorile sale și către părintele sau pe vremea cînd și-a făcut studiile la Berlin, apoi relatările, tot epistolare, (inclusiv însemnări în jurnal) ale lui Maiorescu, apoi Eminescu, Slavici, mai tîrziu Pârvan. Iată o imagine despre Heidelberg comunicată în 1835 de Kogălniceanu tatălui său: Pe un munte la poalele căruia îi zidit acest tîrg, să văd cele mai frumoase
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
ocazia de a-l cunoaște, la Moscova, pe domnul prof. Dr. Mihail Friedman, cel mai bun traducător al lui Sadoveanu în limba lui Cehov. S-a legat între noi o prietenie concretizată în schimburi de cărți și reviste, în dialoguri epistolare, precum și într-un amplu interviu. O parte a acestuia o încredințez României literare, restul urmând să apară în nr. 14/2000 al revistei Excelsior, împreună cu trei scrisori inedite de la Mihail Sadoveanu. Domnul Mihail Friedman s-a născut la 1 mai
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
ca și a antologării de texte rămase inedite, cade pe umerii unor prieteni adevărați. Adrian Ălui Gheorghe se numără cu siguranta printre aceștia, el îngrijind toate edițiile postume din versurile lui Aurel Dumitrașcu, precum și substanțialul sau jurnal, Carnete maro. Actualul epistolar, intitulat Frig și impunător numaidecât prin dimensiuni, îl pune pe vechiul tovarăș al poetului din Nord într-o postură delicată. Câtuși de puțin amicale în sensul social al termenului, scrisorile lui Aurel Dumitrașcu sunt neconcesive, punându-l de multe ori
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
în interior. După Ted Hughes devenit The Hughes, Nevestele vesele din Windsor ajunse la Wisindor și Steinbeck transformat în Steinbach, te aștepți la tot ce poate fi mai rău. Dacă aceste variante, așa-zicând, neacreditate sunt chiar cele din corpusul epistolar, ele ar fi trebuit fie îndreptate tacit, fie corectate într-o notă sau într-o paranteză. Întrucât, în aceeași (dez)ordine filologica, Saul Bellow e dat că Below și că autor al românului Dorul lui Humboldt (!), Saroyan că Saroyon, iar
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
dulci" și fetițe de școală, biserica și Dumnezeu, Pavese și Daniel Corbu, Aurel Dumitrașcu pornește abrupt și o ține tot așa, sfidând comoditățile de gândire și prejudecățile "burgheze". Maturitatea tânărului de douăzeci și trei de ani (în 1979, când începe epistolarul) apare că evidență, de la primul până la ultimul rând trimis prin poștă. În schimb, într-un mod de asemenea vizibil, junele Adrian Ălui Gheorghe se află deocamdată la nivelul tatonărilor, al bâjbâielilor existențiale și artistice. Nu stie ce vrea, ar vrea
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
își făcea anual o cură recomandată de medicii săi și între cei doi s-a legat o amiciție, ulterior mărturisită și de cele circa 150 de scrisori schimbate între dânșii. De altfel, și Christine Reinhard a cultivat cu fervoare genul epistolar și scrisorile ei au rămas până azi un izvor deloc neglijabil pentru istoria românească a epocii, lucru confirmat și de N.Iorga în Istoria românilor prin călători. Acum doresc să semnalez doar această însemnare din Jurnalul lui Goethe, cu data
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
și că proza lui are acea calitate care pare să se fi pierdut astăzi, de a uimi și dezarma la fiecare frază, de a șoca, însă într-un sens stimulativ și fertil, de a provoca permanent imaginația. Alcătuit ca un epistolar enigmatic, între doi îndrăgostiți despărțiți brutal de un război care ar putea fi oricare dintre războaiele lumii (indiciile temporale sunt înșelătoare în carte, îl plasează pe Volodia în preajma Revoltei Boxerilor, de la începutul secolului XX, iar pe Sașa în cea dea
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
de proprietari/locatari au obligația să prezinte la punctele de colectare de care aparțin borderoul care a fost atașat la factura lunii decembrie 2003, completat cu sumele efective de plată ale solicitanților de ajutorare bănești pentru încălzire. ( O. N.) Concurs epistolar Termenul-limită până la care copiii cu vârsta maximă de 15 ani pot participa la concursul epistolar internațional cu tema „Vă scriu pentru a vă spune că noi, tinerii, avem puterea de a lupta contra sărăciei“ este 25 ianuarie a.c. Scrisorile (de
Agenda2004-3-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281965_a_283294]
-
care a fost atașat la factura lunii decembrie 2003, completat cu sumele efective de plată ale solicitanților de ajutorare bănești pentru încălzire. ( O. N.) Concurs epistolar Termenul-limită până la care copiii cu vârsta maximă de 15 ani pot participa la concursul epistolar internațional cu tema „Vă scriu pentru a vă spune că noi, tinerii, avem puterea de a lupta contra sărăciei“ este 25 ianuarie a.c. Scrisorile (de 500-1 000 cuvinte), se vor trimite pe adresa Oficiului Județean de Poștă Timiș, cu mențiunea
Agenda2004-3-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281965_a_283294]
-
tema „Vă scriu pentru a vă spune că noi, tinerii, avem puterea de a lupta contra sărăciei“ este 25 ianuarie a.c. Scrisorile (de 500-1 000 cuvinte), se vor trimite pe adresa Oficiului Județean de Poștă Timiș, cu mențiunea „pentru concursul epistolar“. ( C. V.) Licențe neautomate Prin Ordinul nr. 343/2003, Ministerul Economiei și Comerțului a stabilit că, la importul în România de produse din categoria zahăr rafinat originare din Republica Moldova, pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2004 se va deschide un contingent tarifar
Agenda2004-3-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281965_a_283294]
-
pentru ei, Stamatu li se părea a fi "un poet și numai un poet". Tulburător și, cred, exact, e portretul fostului său coleg de la liceul brașovean "Andrei Șaguna", poetul Ștefan Baciu, cu care memorialistul nostru s-a păstrat în relații epistolare, cînd, după exilul poetului, se afla în lume (ajunsese, cum se știe, în Hawaii, unde, iremediabil bolnav de literatură, scotea revista plurilingvă, Mele, consacrînd, cîteva numere, orașului Brașov. Dl Pericle Martinescu deține un stoc corpolent de scrisori primite de la Ștefan
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
1844. E foarte probabil ca, la publicarea lor tardivă în 1863-1864, acea primă formă să fi fost corijată stilistic și lingvistic. Publicîndu-le la aproape trei decenii după concepere, autorul devenise între timp sensibil la valoarea pur literară a ficțiunii sale epistolare. Compuse, cel puțin la început, drept scrisori adresate într-adevăr unui prieten apropiat, rămas în Transilvania, epistolele și-au cîștigat autonomie pe măsura redactării lor de-a lungul celor zece ani, în diferite puncte ale Europei. Scrisorile reale s-au
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
al revistei plurilingve "Nouvelle Europe" și s-a stabilit definitiv la Paris, primind cetățenia franceză în 1976. Ca scriitor, George Astaloș a debutat cu poezie în 1948, într-o revistă școlară. George Astaloș scrie poezie, teatru, roman, eseu, memorialistică, culegeri epistolare, critica și teorie literară. Debutul în dramaturgie Adevăratul său debut a avut loc însă abia în 1968/1969 pe scena Teatrului Cassandra din București cu piesa Vin soldații. George Astaloș este autorul teoriei pluridimensionalității teatrului (Teatrul Floral-Spațial). Hazardul obiectiv face
Unul dintre cei mai cunoscuți poeți și dramaturgi a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/33715_a_35040]
-
posibil a fi aproximat, nu definit clar și nici concretizat prin "documentele" unei creații literare publicate într-o revistă sau în volume. Retrospectiv, el poate fi reconstituit din scrisorile lui Radu Stanca și I. Negoițescu, publicate în volumul Un roman epistolar (Ed. Albatros, 1978), din teatrul lui Radu Stanca și din poezia postbaladescă, intelectualistă (speculativă și meditativă), a lui Ștefan Aug. Doinaș. Negoițescu, în scrisoarea din 3 iunie 1946, face o distincție calitativă între cele două etape disociabile pentru a le
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
marcheze în titlurile contrastante ale revistelor care le-ar reprezenta: "Cât despre titlul noii reviste, eu cred că tocmai ne trebuie unul răsunător, să mai contrasteze cu prea seriosul anunț-buletin ce l-am avut până acum" (în vol. Un roman epistolar, 1978, p. 32). E o diferență considerabilă aceea pe care o întrevede între "Revista Cercului Literar" și "Euphorion". Deși este prea bine cunoscut acel pasaj epistolar în care I. Ne-goi-țescu definește spiritul euphorionic, îl reamintesc in extenso: "Euphorion e un
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
cu prea seriosul anunț-buletin ce l-am avut până acum" (în vol. Un roman epistolar, 1978, p. 32). E o diferență considerabilă aceea pe care o întrevede între "Revista Cercului Literar" și "Euphorion". Deși este prea bine cunoscut acel pasaj epistolar în care I. Ne-goi-țescu definește spiritul euphorionic, îl reamintesc in extenso: "Euphorion e un simbol bogat și cerchist șaș zice: postcerchist, pentru evitarea confuziei și pentru instaurarea distincției pe care am enunțat-o, n. n.ț. El simbolizează tot ce e
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
semne ale crizei și dezastrului, cum naturalismul și suprarealismul etc. sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens" (Un roman epistolar, ed. cit., p. 33). Goethe e, pentru euphorioniști, un antidot la lovinescianism, adică la cantonarea în estetic. E și o formă de refugiu într-un tradiționalism spiritual profund, ce putea părea atemporal, și o formă de eschivă de la o opțiune
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
cunoștință ca el să fi fost deja publicat) și munca unui biograf temerar ar putea să ajute la limpezirea imaginii despre mișcarea culturală a anilor ’30-’40. Volumul pe care îl prezentăm aici adună cîteva texte cu caracter memorialistic și epistolar despre cei mai celebri reprezentanți ai grupării: Cioran, Eliade și Ionesco. Înainte însă de a-l discuta propriu-zis, o observație: nici prefațatorul ediției (Mihai Șora), nici îngrijitorul acesteia (Fabian Anton) nu precizează destinația inițială a celor mai multe dintre textele publicate aici
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]