2,590 matches
-
gen literar cultivat tot în epoca lui Draconțiu, chiar dacă în alte cercuri, de către Sedulius, Claudius Marius Victorius sau Ciprian din Galia; și în celelalte două cărți există secțiuni „narative” de epică creștină bazate pe episoade din Scriptură. Dar, pe lângă aceasta epopee biblică, mai poate fi pusă în evidență și o a doua sursă de inspirație, importantă, și anume imnul, ca instrument folosit pentru a înălța laude lui Dumnezeu. Tema fundamentală este, așadar, slăvirea dreptății și, mai mult decât atât, a mizericordiei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este, așadar, slăvirea dreptății și, mai mult decât atât, a mizericordiei lui Dumnezeu. Tema mizericordiei este exprimată, firește, prin ritmul Psalmului, de aceea Laudele lui Dumnezeu se dovedesc, în esență, o operă cu caracter compozit, care are atât formă de epopee cât și de imn. În afară de sursele creștine, Draconțiu, poet și retor avizat, s-a inspirat și din poezia păgână și, firește, din principalii reprezentanți ai acesteia, precum Virgiliu, Ovidiu și Lucan; totodată, a folosit culegeri de exempla, adică de exemple
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dar lungă și prolixă, a Vieții Sfântului Martin, compusă de Sulpicius Severus, text care, cu siguranță, prin vivacitatea redactării și rafinamentul stilistic, putea să trezească într-un alt literat dorința de a-l imita. Procedând astfel, Paulin a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfânt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit, așadar, un fel de epopee hagiografică, intenția lui fiind aceea de a compune un text comparabil cu epopeea biblică, a inserat aici momente de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stilistic, putea să trezească într-un alt literat dorința de a-l imita. Procedând astfel, Paulin a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfânt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit, așadar, un fel de epopee hagiografică, intenția lui fiind aceea de a compune un text comparabil cu epopeea biblică, a inserat aici momente de reflecție și de elevație lirică. Primele trei cărți erau deja terminate atunci când poetul a găsit și un alt material biografic, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Procedând astfel, Paulin a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfânt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit, așadar, un fel de epopee hagiografică, intenția lui fiind aceea de a compune un text comparabil cu epopeea biblică, a inserat aici momente de reflecție și de elevație lirică. Primele trei cărți erau deja terminate atunci când poetul a găsit și un alt material biografic, adică cele două Dialoguri pe care Sulpicius le adăugase la biografia sfântului. De aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în căderea în ispită a lui Adam și în izgonirea din Paradis; tipologia e cea obișnuită (de exemplu, crearea Evei din coasta lui Adam simbolizează formarea Bisericii din trupul lui Cristos). Alcimus Avitus se înscrie, așadar, în categoria autorilor de epopei biblice și e un versificator de bun nivel; el scrie într-o limbă fără impurități și într-un stil prin care imită corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sunt episodul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imnice, din seria Sport și liră, dedicate pindaric sportivilor: Imnuri olimpice (1975), Sub semnul lui Hercule (1976). O altă serie, Dacica (1984), versifică războaiele daco-romane, originea dublă a românilor și pe cei care au exaltat-o, totul concurând la o „epopee națională în sonete”, relativ marcată de clișeele tracomaniei renăscute în anii ’70 și ’80. Cartea sonetului (1987) - o masivă istorie a genului, o suită de bune cărți în versuri pentru copii (Veverița de foc, 1967, Scarabeul sacru, 1979, Dicționar de
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Preferințele lui se îndreaptă spre Montesquieu și Bernardin de Saint-Pierre, din care dă prima transpunere din literatura neogreacă a cărții Paul et Virginie. Tălmăcirile din grecește, Icoana lui Chevit și Iliada, rămân neterminate. G. este primul traducător în românește al epopeii lui Homer (e drept că numai primele două sute de versuri). Interesant apare cărturarul în ipostaza de moralist. Spirit raționalist, înrâurit de filosofia luministă, el probează reale aptitudini speculative atunci când ia în discuție unele chestiuni de etică. În comentariile dialogate din
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
închise”, dar și fascinația lumilor celeste, evocând cu o naivitate bine simulată lumea copilăriei. Antologia Poeme (1986) e tipărită postum. Într-un ciclu de inedite, meditația asupra timpului necruțător se înfățișează ca o premoniție a trecerii în neființă. Ciclul 1907 - epopeea țărănească nu se înscrie, cum pare a anunța titlul, în lirica evenimentului, în prim-plan situându-se evocarea paseistă a civilizației rurale a copilăriei. În 1991 apare Cristal de primăvară, volum de poeme inedite (cu o prefață de Gina Hagiu
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
savant întreținută, de a amesteca în pasta perfidă a ironiei cele mai diverse maniere. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Caravana cinematografică, București, 1985; Trenul de noapte, București, 1989; Școala ludică, București, 1990; Planeta mediocrilor, București, 1991; ed. (Planeta mediocrilor precedată de Epopeea spațială 2084), Brașov, 2002; O sută de ani de zile la porțile Orientului, București, 1992; ed. 2, Brașov, 2002; Jurnal de bordel, București, 1995; Nutzi, spaima Constituții (Jurnal de Cotroceni), Craiova, 1998; Povestiri alese, București, 1999; Județul Vaslui în NATO
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
cu aplicație și cu o netăgăduită pricepere de a defini un caracter, de a lumina și explica un comportament, ba chiar o existență, portretele lui Spiru Haret, G. Coșbuc, St.O. Iosif, C. Stere, I.L. Caragiale. Însemnările din Pe marginea epopeei (1919) adună tot ceea ce H. a publicat în zilele războiului, între februarie 1917 și martie 1918, în cotidianul „România”, scos la Iași de Mihail Sadoveanu. Sunt gândurile unui intelectual modern, căruia evenimentele tragice nu-i întunecă dreapta judecată. Note disparate
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
de o incontestabilă elevație conceptul de amiciție, perceput în ireductibilă opoziție cu aspectele întunecate ale politicii din anii premergători celui de-al doilea război mondial. Însemnările din Castele în Spania (1946) revin la metoda încercată cu succes în Pe marginea epopeei, punând laolaltă într-un text doar aparent fragmentat reminiscențe, pagini de jurnal, încercări dramatice în cheie pirandelliană, consemnări diverse, izvorâte din contemplarea actualității, adnotări pe marginea cărților, articole ș.a. H. se dovedește și aici, ca și în culegerea de aforisme
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
SCRIERI: Dragoste și răzbunare, Iași, 1896; Schițe și epigrame, Iași, 1897; Spre anarhie, Iași, 1899; Răni vechi, Iași, 1901; Irozii (în colaborare cu Spiru Prasin), Iași, 1902; Paria, Iași, 1905; ed. București, 1927; Zile de zbucium, Iași, 1916; Pe marginea epopeei, Iași, 1919; Încotro ne duce destinul?, Iași, 1926; Orașul amintirilor, București, 1936; ed. îngr. și introd. I. Ardeleanu, București, 1975; Călătorul romantic, București, 1938; Cartea prieteniei, București, 1939; Confidențe, București, 1940; Despre arta de a citi și alte câteva lucruri
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
1902, 2; A. Steuerman, „Răni vechi”, „Evenimentul”, 1902, 62; N. Iorga, Cronica, „Sămănătorul”, 1904, 51; P. Octavian, „Paria”, „Arhiva”, 1904, 12; Spartacus [C. Dobrogeanu-Gherea], „Paria”, ADV, 1905, 5548; A. Steuerman, „Paria”, „Egalitatea”, 1905, 24; A.H. [Alfred Hefter], „Pe marginea epopeei”, „Lumea”, 1919, 84; Dafin, Iașul, I, 44-46, 184-185, 218, II, 103, III, 17; Ralea, Scrieri, VII, 270; Sadoveanu, Opere, XIX, 395-396; J. Flavius, Iașii în robă, Iași, 1931, 38-39; Fr. Stanetti, Fresca justiției contemporane române, București, f.a., 305-309; Iorga, Ist.
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
cu înflăcărare necesitatea unei literaturi militante, „patriotică, de solidaritate națională”, dar cu angajamentul de a publica „înainte de toate o literatură. Cu nici un preț nu vom renunța la cerințele estetice ale scrisului.” Ca temă cardinală se anunță întoarcerea cu „pietate spre epopeea războiului”, „tragic și înălțător”, „punctul cel mai luminos al istoriei întregului nostru neam” pe care „mulți l-au hulit”, dar care se cuvine preamărit, cântat și idealizat „în eroii lui umili și în căpeteniile lui destoinice”. „Programul nostru e mare
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
dintre piese se intitulează Eu, rapsodul Teofil) al confruntării dureroase cu sfârșitul, îndulcită de credință, de dragostea pentru cei apropiați, pentru limbă și meleagul străbun. Circumscris unor trăiri identice este și volumul La poarta lui Ștefan Vodă, un fel de epopee constituită din nouăzeci și două de piese, toate în spirit popular, turnate în tipar de baladă, doină, bocet sau pastel. Capitol foarte bogat, nefiind doar teren de evaziune în anii proletcultismului, poezia pentru copii a lui L. e de bună
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
din „Viața literară”, nota despre povestirile lui: „Totul este limpede, totul este simplu, totul este nud în aceste povestiri și totuși totul este grav și adânc, totul are accentul serios al destinului și freamătul eternei neliniști umane”, povestirile constituind „o epopee modernă în chip de povestire orală poporană”. Iar Octav Șuluțiu, în „Vremea” din 1931, afirma că „Panait Istrati nu poate fi revendicat nici de spiritul francez, nici de spiritul românesc”, categorisindu-l drept „oriental”. De multe ori, autorul Chirei Chiralina
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Musset, dar, în general, revista nu găzduiește traduceri de literatură, excepție făcând tragedia Egmont de Goethe, în versiunea românească a lui D. A. Sturdza. La partea științifică au colaborat V. A. Urechia, Petru Grădișteanu, Al. Papadopol-Calimah, precum și Aron Densușianu (cu studiul Epopeea română). Din iulie 1876 revista s-a unit cu „Revista contimporană”, sub titlul „Revista contimporană, literară și științifică”. Tot atunci B. P. Hasdeu încetează să mai redacteze rubricile de literatură. R.Z.
REVISTA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289226_a_290555]
-
Teodoreanu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, R. continuă să afirme că romanul e o „lipsă națională”. Întrebarea rămânea totuși îndreptățită, dată fiind nașterea dificilă și evoluția târzie a genului. Un prim răspuns ar fi lipsa tradiției: literatura română nu a cunoscut epopeea, ci doar balada, care se transformă în nuvelă. Apoi, romanul e un gen greu, care presupune o anume cultură. Structura noastră socială - spune criticul - era de așa natură, încât se opunea acestui „import”. Romanul este o expresie a spiritului burghez
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
corespondențele cu trimitere simbolică vădesc marele talent de compoziție al lui R., darul lui de constructor. Ion e un solid edificiu epic realist, un univers perfect închegat, și totodată, prin discretele sclipiri etern umane și prin cadențarea rapsodică, o veritabilă epopee. În punctul de plecare imaginează o dramă socială, izvorâtă din legătura intimă, particulară, a sufletului țărănesc cu pământul, baza existenței rurale. Dacă în Ion R. o urmărește printr-un destin omenesc individual, în celălalt mare roman al său, Răscoala, îi
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
suferite de anumite structuri epice de bază („himere” sau „rădăcini” ale romanului) în contactul cu anumite civilizații sau epoci. Plasându-se în răspăr cu teoriile sociologizante (Jan Watt, spre exemplu), R. descoperă „embrioane” ale romanului în diferite specii literare precum epopeea, poemul epic și, desigur, în scrierile de gen aparținând Antichității. Sunt cercetate Ramayana, Epopeea lui Ghilgameș, Cartea morților tibetană, Biblia, epica chineză antică, Metamorfozele lui Ovidiu, Măgarul de aur al lui Apuleius ș.a. În volumul al doilea se află o
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
cu anumite civilizații sau epoci. Plasându-se în răspăr cu teoriile sociologizante (Jan Watt, spre exemplu), R. descoperă „embrioane” ale romanului în diferite specii literare precum epopeea, poemul epic și, desigur, în scrierile de gen aparținând Antichității. Sunt cercetate Ramayana, Epopeea lui Ghilgameș, Cartea morților tibetană, Biblia, epica chineză antică, Metamorfozele lui Ovidiu, Măgarul de aur al lui Apuleius ș.a. În volumul al doilea se află o analiză a principalelor „arhitecturi epice”, de la aceea a romanului arab, japonez sau bizantin până la
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
ca urmare a repetatelor absențe. Pentru unele aluzii îndrăznețe din piesa Jignicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național, se vede surghiunit la schitul de la Soveja. Consemnat acolo aproape două luni (februarie-aprilie 1846), R. are șansa să descopere „cea mai frumoasă epopee păstorească din lume”, balada Miorița. În 1848 se implică în mișcarea revoluționară din Moldova, după înfrângerea căreia pleacă în exil, în Bucovina. De aici ia drumul Vienei, spre a face propagandă în favoarea Principatelor. În mai 1848 participă la marea adunare
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
de confuzie voită a regnurilor („A lui cătătură, ca cometul noaptea,/ Platoșa pe dânsul, platoșa și coiful / Erau învăscute de mucegai verde / Iar pletele, barba sta țapăn ca stuhul”). Reprezentativă pentru scriitor este Povestea povestelor, încercare de a fixa în epopee (cu multe episoade și apariții de basm, iar altele avându-și punctul de plecare în Ariosto) întemeierea Moldovei, prin împlinirea ursitei lui Bogdan, cel plecat în căutarea Cosânzenei. Bogdan este fiul lui Ciubăr-Vodă, simbol, după Vasile Lovinescu, al Monarhului ascuns
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
Tribuna”, „Poesis”, „Arca”, „Orizont”, „Ramuri”, „Interval”, „Convorbiri literare”, „Observator cultural”, „Calende”, „Paralela 45”, „22” ș.a. Scrierile lui Ș. stau sub semnul „modelului odiseic”, desfășurat în toată complexitatea sa: ca mască literară îndărătul căreia se întrevede figura autorului, întoarcere la formula epopeii (și la scriitura „naivă” în genere), etalon de moralitate sau polytropos capabil să surprindă diversitatea condiției umane. De altfel, în Călătoria de ucenic (Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), personajul lui Homer dă titlul unui întreg ciclu (Odiseu își cere calul
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]