1,648 matches
-
soluțiile: fie plec la aeroport de dimineață Într-o atmosferă Înghețată și sper să se mai Încălzească până mă Întorc, fie mă dezbrac pe loc și ne amintesc amândurora că dragostea e ceva care se poate face. Sunt atât de epuizată, că-mi simt trupul ca o carcasă; nu, mă simt ca un trup viu care cară unul mort În spate. Dar nu pot să-l las așa, și apoi există tipuri de sex care necesită mai puțin timp și energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bebeluș să tacă. Pentru că bebelușul vrea să doarmă, dar probabil din cauza presiunii o dor urechile. Singurul mod de a egaliza presiunea este s-o convingă să bea puțin lapte, dar nu vrea să se agațe de sân pentru că e prea epuizată ca să sugă. La auzul cuvântului „a suge“, pe Momo o trece un mic fior de silă care face să-i tresalte puloverul de lână gri Donna Karan. Spune că Întreaga idee de a hrăni de la sân i se pare extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
așa? În adâncul sufletelor, știm cu toții asta. Când vor Începe să fabrice conserve cu numele „Mama și decalajul orar“ sau „Mama În timpul liber“, când pâinea va fi Împachetată În ambalaje pe care să scrie „Mândria tatălui“, noi, mamele denaturate și epuizate, vom putea ieși din ascunzători cu mâinile sus. Vineri, 07.10: Richard a ridicat tonul. Nu l-am mai auzit ridicând tonul până acum, poate doar ca să-mi ceară să-l cobor eu pe-al meu. Dar cum stăteam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În clasa de mijloc. Nu se poate casă elegantă care să nu aibă așa ceva. Felix a fost diagnosticat cu „deficit de atenție“. Cred că și tatăl lui suferă de același lucru, dar să fie oare pentru că are o aventură?? Prea epuizată ca să-mi pese. Am citit În Good Housekeeping că jumătate din femeile care lucrează sunt Îngrijorate că relația cu soțul e afectată de o groaznică „foame de timp“. Ce face cealaltă jumătate: felații de 30 de secunde? Ce se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dădea bacșiș băiatului care ne cărase bagajele, eu am ieșit pe terasă și, învăluită în aerul vesperal, am privit Los Angeles-ul noaptea. Priveliștea era electrizantă, cu milioanele de luminițe care se întindeau de sus, din Hollywood, până în vale. Deși eram epuizată, apartamentul era atât de sexy, încât eram sigură că Zach nu va ezita să pătrundă adânc în Brazilia și poate să exploreze și jungla amazoniană. —Zach! Vrei să... dai o tură în pădurea tropicală? l-am interpelat pisicește de pe balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bal, în spatele seturilor de cașmir mărimea 38. Toate mondenele din New York cumpără ilicit, înainte de o vânzare de mostre, planurile clădirii de la gazetarii care scriu despre modă. Numai așa poți să obții cele mai bune articole. Jolene și Lara erau amândouă epuizate. Seara trecută fuseseră invitate la o cină supermarfă la una dintre odraslele unui membru al formației Pink Floyd, la mansarda lui din centru. Un chelner ne aduse băuturile, dar cele două își ignorară paharele: erau mult prea stresate de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
scenă dintr-o piesă de Cehov. Dintr-o clipă în alta una din fete putea să leșine sau să moară doar ca să fie în centrul atenției. Ah, iată-te! spuse Muffy, cufundându-se în canapea lângă mine. Gâfâia și mai epuizată decât fetele din jurul meu. Își tampona fruntea imaculată cu o batistă proaspăt spălată. — Dacă știam că salvarea Veneției e atât de istovitoare, aș fi ales un alt oraș care nu se îneacă, ci doar e plin de dărâmături, ca Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ca Jazz, care nu trebuie să-și câștige existența, discutând despre etica muncii în America. Pe la miezul nopții am decis să plec și am luat un taxi până acasă. Fetele urmau să se ducă la o discotecă, dar eram prea epuizată și tensionată ca să merg cu ele. Nimic nu-mi face mai multă plăcere decât o discuție despre modă, dar nu-mi doream să mai aud, încă o dată, cuvântul Valentino. M-am simțit ușurată să ajung la mine la bloc. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
provoace regrete. M-am întors în cameră. Charlie se întinsese pe pat și se uita la televizor. Arăta scandalos de drăguț. N-aș fi fost în siguranță dacă mă apropiam de el. M-am așezat pe canapea. Vino aici. Pari epuizată. Hai să ne uităm la un DVD până se rezolvă problema cu ușa, mă invită. Am Moulin Rouge. Am început să mă simt în siguranță. Charlie e homosexual. Nici unul din bărbații normali pe care-i cunosc nu s-ar uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
temperatura sub 39. Marca distinctivă a sărutului lui Charlie, dacă vreți să aflați detalii, și cred că cele mai multe fete pe care le cunosc eu doresc asta, este faptul că fiecare sărut durează cel puțin 125 secunde. Vă imaginați cât de epuizată eram a doua zi dimineață. Asta în ceea ce privește sărutul. Partea cu adevărat regretabilă e o cu totul altă poveste. După aproximativ 450 de secunde - cam prea mult, sinceră să fiu, vreau să zic că toți avem nevoie de oxigen - în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că n-o să mai vorbească niciodată cu mine, i-am povestit lui Charlie. —O să-i treacă. Totuși, nu înțeleg de ce i-ai spus. M-a sunat mai devreme și nu i-am scăpat nici o vorbuliță. A ghicit. Spunea că arăt epuizată. Cinăm împreună? mă invită Charlie. Ar fi bine dacă am apuca să ne cunoaștem un pic mai bine. Până acum, de fiecare dată când ne-am întâlnit erai, oarecum, în situații extreme. Știam ce vrea să zică. Ideea îmi surâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că de fapt cîinele era un bărbat În smoching crem, care se lupta cu cineva pe care Îl imobilizase În scaunul din dreapta. În scurta pauză dintre două piese de la discotecă, am auzit un strigăt de femeie, mai mult un icnet epuizat. MÎinile ei Întinse deasupra capului bărbatului sfîșiau țesătura plafonului. La șase metri de mine avea loc un viol. Am aprins farurile și am claxonat lung de trei ori. Am pășit pe prundiș și portiera Porsche-ului s-a deschis cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
viață monstruoasă, și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a fost dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți curgeau strâmb și întortocheat lacrimi după lacrimi. Pentru că nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un surâs livid de groază, Clara își fixase privirea pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu un scârțâit lugubru sub greutate ambelor poveri, răsunând sinistru în noapte. Trăsnit, cum nu mai fusese vreodată, de alcoolul consumat afară, cu lăcomie nemăsurată, Vladimir se supără de răsunetul gâlcevitor care zvâcni din scârțâiala patului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de durerea durerii suferită de el atunci când fusese rănit. La începutul războiului făcuse un curs pregătitor de soră medicală și fusese repartizată într-un spital pentru convalescenți. Toți acei băieți plecaseră în plină vitalitate a tinereții, dar reveneau biete epave epuizate, traumatizați psihic și fizic. Și dacă rănile trupului puteau fi vindecate, sau măcar ameliorate, cele ale sufletului erau infinit mai dificile. Cu toate eforturile, recuperarea se dovedea o luptă disperată, iar unii dintre ei o pierdeau. Nu uitase nici acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de voci încep să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac intrarea pe poarta regimentului. Chiar dacă curelele echipamentului taie dureros omoplații iar bătăturile și rosăturile le fac impresia că pășesc pe sticlă pisată, picioarele tuturor calcă precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la fel de negru ca și al unui lucrător într-o mină de cărbuni. Din blocul operator ies mai mulți brancardieri și medici care se apropie în pas alergător de arătările fantomatice care odată se chemaseră oameni. Câte un strigăt slab și epuizat răzbate peste forfota generală: "Apă ... vă rog, apă!". Grăbiți, șoferii dau și ei o mână de ajutor personalului medical care se agită ager și precis. Mai multe garnituri sosiseră de pe front și alți nefericiți îi așteptau să se întoarcă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate și zăpadă murdară. Un nor uriaș de fum și flăcări îl ascund vederii. Cu încărcătura epuizată, avionul se înalță apoi se pierde imediat înghițit de norii cenușii. Fără să țină seama de instinctul care-l avertizase că undeva există un pericol, sergentul se ridică și aleargă către zona unde văzuseră ultima dată copilul. "BANG!". Împușcătura bubuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Am strâns toate medicamentele găsite. Sper să ne descurcăm cu ele o perioadă. Am găsit și câteva conserve. Mă bucură în special cele de fructe. Sper să o mai înzdrăvenesc pe Vanda cu ele, altfel am dubii că organismul ei epuizat va rezista la naștere. Iese grăbit, frecându-și mâinile amorțite din cauza gerului. În scurt timp, partizanii se fac nevăzuți pe drumurile muntelui. Rămân în urmă dor câțiva care leagă pe spatele a doi măgari canistrele și bidoanele cu benzină găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scoate baioneta, împlântând-o din nou puternic în carnea încordată, până la plăsele. Apoi încă o dată. Sângele aburind îl stropește pe față, aproape că se îneacă sub șuvoiul lichidului cald, dar nu se oprește. Continuă să lovească. În sfârșit se oprește, epuizat. La mai puțin de doi metri distanță, pașii repezi ai soldaților se aud pe omătul întărit. Tăcerea înfruntării făcuse ca nimeni să nu bage de seamă ce se întâmplă. Icnind, Marius se ridică în picioare. Respiră în continuare șuierat, inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
La adăpostul întunericului, germanii vor primi întăriri iar mâine dimineață, poate și mai devreme, atacul va porni la fel de hotărât ca și precedentele. Numai că atunci apărarea lor va fi mai mult decât anemică. Ce poate face cu numai câțiva oameni epuizați, dintre care mulți răniți și cu muniția pe sfârșite? Fără speranța unei rezistențe eficace, are doar siguranța că mâine totul se va termina. Definitiv. Perspectiva nu-l îngrozește. Dimpotrivă, se simte foarte calm. Imaginația lui nu mai derulează imaginile halucinante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de campanie decolorate și foi de cort rupte, sau uzate. Pe chipurile lor nu se vede nici un zâmbet, sau vreun freamăt lăuntric al bucuriei că după patru luni de la terminarea războiului se află în sfârșit acasă. Arată ca niște ființe epuizate, cu fețe placide, inexpresive. În definitiv arată ca niște oameni care parcurseseră pe jos drumul din Podișul Boemiei până la unitățile lor din țară. Nu-i așteaptă uralele mulțimii, fanfara sau discursuri de bun venit. Dar nici unul dintre ei nu regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
literele aproape că zgârie, rup hârtia: Ai văzut că nu a fost greu? Rusul zâmbește sec, ca o formalitate ce trebuia îndeplinită: Gata, nu te mai prosti. Mergi la locul tău și așteaptă să fii chemat. Te conduce tovarășa Duniașa! Epuizat ca după un efort uriaș, locotenentul depune tocul pe masă. Se ridică greu, precum o păpușă umplută cu plumb. La ieșire, ca niciodată, femeia-sergent îi întinde mâna. Dasvidania, tovarisci leitenant.169 Atunci când strânge ușor degetele rusoaicei, simte cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
modele de dezvoltare. Economiile statelor capitaliste s-au dezvoltat prin exploatarea resurselor întregului glob (uneori exagerat, ducând la epuizarea acestora). Nu orice creștere economică înseamnă și dezvoltare economico-socială. Crește producția materială de bunuri, cresc veniturile, dar resursele naturale sunt serios epuizate, ceea ce are efect negativ asupra dezvoltării imediate. Noile modele de dezvoltare care se impun cu necesitate trebuie să aibă în vedere reducerea considerabilă a cantității de resurse naturale exploatate. Se impune tot mai mult, în plan politic, înlăturarea folosirii de
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Strîmbeanu, Radu Aldulescu, Petre Cimpoeșu, Bogdan Suceavă scriau romane axate "pe o combinație între apocalipsa parodică, teoria conspirației, vizionarism, scenariul milenarist și o hermeneutică paranoică" (precum Pynchon, Vonnegut, John Barth sau Don DeLilo), acum genul, în ciuda unor prelungiri, pare oarecum epuizat, și fiindcă e dificil de scris. Mult mai facile sînt rețetele "fracturiste", însă toate aceste romane sînt ancorate "într-o perspectivă unică (cea a autorului-narator-personaj principal), un discurs perfect omogen, nefisurat de nici o mutație sau schimbare de ritm. Aspectele disparate
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]