1,134 matches
-
În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la îndemînă, a trebuit să născocească eretici; puțină cenușă mirosind a carne arsă era tocmai ce trebuia pentru a le reaminti tuturor că adevărul e unic și că toate celelalte adevăruri vor fi măcelărite. Ce au fost rugurile? Crime ale purității dogmatice. Căci dogmele, când au devenit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
preferat să-i extermine. O istorie a credințelor e volens, nolens, și o istorie a cimitirelor; acolo trebuie să-i căutăm pe cei care au fost de altă părere. Dar, în acest caz, întrebam eu, nu e oare adevărat că ereticii s-au sacrificat pentru salvarea credinței pe care o combăteau? Au hrănit-o cu sângele lor, deoarece o credință care n-are nici o îndoială nu mai respiră, se înăbușă și moare; au provocat-o să supraviețuiască. Fără ei, templele ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dumnezeu ratat, silit să ispășească el însuși defectele creației sale și să constate că s-a însingurat în zadar deoarece n-a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă izbesc de mediocritatea mea ca de un zid și să mă smiorcăi ca o babă de dorul unor sentimente pe care nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
inițial, un puternic stimulator pentru sinucidere". Martiriile primilor creștini, o formă subtilă de sinucidere religioasă, culminează, în secolele al IV-lea și al V-lea, cu mania donatiștilor (numiți astfel după fondatorul sectei, africanul Donatus Magnus, și taxați ulterior drept "eretici"), credincioși care ajunseseră, potrivit mărturiilor lui Edward Gibbon din Declinul și căderea Imperiului Roman, să tulbure ceremoniile latine și să profaneze templele păgâne, în încercarea de a fi martirizați. La un moment dat, istoricul notează, cu vădită repulsie anglo-saxonă față de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Myrna! Domnul Robichaux, incapabil să găsească ceva de spus, întrebă: — De ce nu rogi un preot să vorbească cu băiatu’? — Un preot? se jeli doamna Reilly. N-ascultă Ignatius de nici un preot. Zice de preotu’ din parohia noastră că-i un eretic. S-au certat teribil când a murit câinele lui Ignatius. Domnul Robichaux nu găsi nici o replică la această enigmatică referință. A fost groaznic. Am crezut c-o să mă dea afară din biserică. Nu știu de unde scoate băiatu’ ăsta ideile. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acei eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-a sesizat analogia dintre schisma lui Simon relatată În povestire și un text de Boris Suvarin scris În 1938
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST-SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor: . Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi”. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi”. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acești eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-a sesizat analogia dintre schisma lui Simon, relatată În povestire, și un text de Boris Suvarin, scris În 1938! Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a le ceti direptu credincioșii hristiani (1667-1669), Așezământurile Vlădicăi Sava pentru folosul preoților, a beserecilor și a creștinilor (1675), Mărgăritare, adecă cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Ioan a lui Zlatoust (Pentru mincinoșii prooroci și cei fără Dumnezeu eretici) (1691) etc. Trecând în revistă diferitele forme în care s-a manifestat cam- pania împotriva practicilor păgâne și magice, nu mi-am propus să prezint o imagine globală, ci doar câteva coordonate ale fenomenului pe care l-am supus atenției
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și elinește” (Ioan, XIX, 19-20 ; vezi și Luca, XXIII, 38). Este interesant faptul că franciscanul Salimbene da Parma nu a căzut în capcana „ereziei trilingviste”. Cu alte cuvinte, Salimbene da Parma nu a fost un „pilatist” (o altă denumire a ereticilor „trilingviști”), adăugând și limba arabă alături de celelalte trei (8). În secolul al XIII-lea, când călugărul franciscan și-a compus cronica, epoca de aur a culturii arabe (așa-numita „Renaștere islamică”) era încă în plină desfășurare din Persia până în Spania
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o deosebiți și semnele vremurilor nu le puteți deosebi?" (Matei XVI 3-4). Clericii noștri, deși conștienți de adevărul acesta, au luptat totuși contra teoriilor lui Galileu, Giordano Bruno etc., iar astăzi au schimbat stilul vechi pe cel nou, acuzând de "eretici" pe cei ce nu țin "stilul nou" și dându-și ei înșiși sentința de condamnare că până la schimbarea calendarului au trăit în "erezie". Iisus în toate predicile sale era un admirator al "luminei", fie-n sens spiritual, fie-n sens
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prae caeteris cognoscentem veritatem) și a săvârșit taina trădării (prodotionis mysterium). ș...ț Ei arată, în acest sens, o scriere fabricată de ei, pe care o numesc Evanghelia lui Iuda. Cât despre Epifanie, el îl preia și rezumă pe Irineu. Ereticii vorbesc despre Iuda ca despre un „instrument al mântuirii”, care L-ar fi predat pe Isus kata ten epouranon gnosin (conform gnozei supracerești) și ar fi îndeplinit agathon ergon eis sotherian (un lucru bun spre mântuirea șneamului omenescț). Din cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Isus nu înseamnă dezbinare, schizofrenie, ci unitate intimă a umanității și divinității. O formulă memorabilă în acest sens: „El scuipa ca oamenii, dar saliva Lui era dumnezeiască, pentru că prin ea îi făcea pe orbi să vadă”. Există două categorii de eretici: unii, increduli, neagă divinitatea lui Isus și-L reduc la umanitate. Alții, dimpotrivă, Îl amputează de partea umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ștefan, se încăpățânează împotriva Duhului. Dar există și cazuri excepționale, când harul îi transformă pe torționari sau increduli în apostoli ai lui Isus: convertirea lui Pavel pe drumul Damascului oferă cel mai formidabil contraargument. La fel stau lucrurile și cu ereticii. Indiferent de învățăturile false pe care le proclamă împotriva Duhului, dacă la un moment dat ei revin pe făgașul ortodoxiei, păcatul le este iertat. Altă ipoteză respinsă: unii, maximaliștii, rigoriștii, fundamentaliștii intratabili, pretind că păcatul împotriva Duhului este păcatul comis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
convoacă din foc, în fața unui Corto mirat și subțiat ca o lamă, spiritele celor morți. Între trecut și viitor, Corto se balansează ca un arlechin și deasupra lui cerul deșertului este plin de premonițiile pe care doar cărțile secrete ale ereticilor le mai pot interpreta, un simplu pas și Corto dansează din nou tango, în barurile strâmte din Buenos Aires, înainte de a-i revedea pe bandiții americani pregătiți să mai dea un ultim asalt. Ce mai faci, Corto, te văd la fel de surâzător
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrâu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvântul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acei eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi‑a sesizat analogia dintre schisma lui Simon relatată În povestire și un text de Boris Suvarin scris În 1938
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST‑SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor: . Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi“. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi“. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acești eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi‑a sesizat analogia dintre schisma lui Simon, relatată În povestire, și un text de Boris Suvarin, scris În 1938! Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dimineața, seara , înainte de masă și înainte a începe orice treabă importantă, participă la toate slujbele oficiate în Biserică, postește toate cele 4 mari posturi dar și în fiecare miercuri și vineri. Cu toate acestea lipsa fanatismului și a intoleranței, a ereticilor și a sfinților sunt considerate mărci ale particularității credinței românilor care a fost catalogată de cronicari ca fiind „potolită”. Aceeași cronicari pun întrebarea unde se oprește credința și unde începe superstiția? Credința se oprește la acceptarea voinței divine, la umilința
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
suficient să-mi doresc asta pentru a o auzi vorbind la persoana a treia. Era mult mai ușor așa, chiar dacă Înțelegeam că asta echivala cu moartea prin Înec. Într-un anumit sens, nu se deosebea cu nimic de stigmatizarea unui eretic, de dependența de stupefiante sau de sinucidere. Iată de ce, din când În când, mai Încercam să revin la mine Însumi, ca și cum m-aș fi zbătut dând din mâini și din picioare În piscină, Însă nu știam până când o să mă țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sale personale, a fost Înlocuit printr-o luare În considerare globală, nepersonalizată, o țară Întreagă beneficiind, ca să spunem așa, de elixirul nemuririi, și nu numai credincioșii, care evident se așteaptă să fie aleși În mod special, dar și ateii, agnosticii, ereticii, cei care recad În erezie, necredincioșii de tot felul, adepții altor religii, cei buni, cei răi și cei și mai răi, virtuoșii și maphioții, călăii și victimele, polițiștii și hoții, asasinii și donatorii de sânge, nebunii și cei cu judecata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Turda, profesor de română, stătea nemișcat în fața mea, încruntat, scormonindu-și memoria pentru un citat zdrobitor. Nu l-a găsit! Clopoțelul a sunat, ca la sfârșitul unei runde de box, iar profesorii au început să dea buzna în cancelarie. „Iuda, ereticule! Tovarășa directoare, pe ăsta trebuie să-l dați afară din școală, ăsta corupe tineretu’!” Directoarea se uită la noi și râse de figura teatral-declamativă a profesorului de română. Și el râdea. „Ha, ha, e bună, e bună, e bună, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
l-am compus cu adevărat: Îi vezi pe cei doi sau trei idioți? Lumea o țin În mâinile lor. Nimic nu știu. Superiori se cred din ignoranță. Mergi pe drumul tău, de ei seamă nu ține. În splendida-le suficiență, Eretici Îi vor numi pe cei ce nu-s de-ai lor. Khayyam a greșit, neîndoielnic, atunci când a Însoțit expresia „Îi vezi“ cu un gest disprețuitor În direcția adversarilor săi. Se Întind mâini, Îl trag de veșmântul care Începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]