1,410 matches
-
absolut a ființei îndrăgostite. Poezia construiește un mit ce restructurează identitatea paradisiacă a ființei, o recuperare către "situații mitologice și sublime, cum este bunăoară aceea a fructului oprit sau a glasurilor divine și demonice prin frunzișul de rai" (L. Blaga). Erosul "reactualizează timpul și spațiul mitic" (I. Pop), e un centru generator de ordine și sens, o revelație a iluminării. Biografie Poezia Biografie păstrează reflexe ale expresionismului metafizic. Ea pune problema destinului poetic, în imagini artistice desfășurate într-o lume orfică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
visul protagonistului din nuvela Sărmanul Dionis, acesta încearcă să evadeze din realitate spre a ajunge la Dumnezeu, străbate timpul și spațiul, în care au loc diferite metamorfoze. În idila Sara pe deal evaziunea are loc din contingent în oniric; prin eros se accede la nemurire. ARTE POETICE EMINESCIENE Concepția lui Eminescu despre artă și condiția poetului au fost exprimate în: Epigonii, Glossă, Odă (în metru antic), Criticilor mei, Icoană și privaz, Eu nu cred nici în Iehova, Odin și Poetul, Iambul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Prin eroul dezamăgit, viața și iubirea dobândesc valențe cosmice, iar prin Maria, Dionis "încearcă să iasă din lumea contingentului și să intuiască fericirea paradisiacă" (G. Călinescu). Ea apare mai întâi, în conștiința eroului în stare de vis, apoi în împlinirea erosului prin căsătorie. Percepția onirică este irațională și simbolică. Nuvela Sărmanul Dionis reunește mai multe teme romantice: natura, iubirea, condiția omului de geniu, transmigrația sufletelor. Dionis este sărman, visător, moștenind de la tatăl său un portret din tinerețe, în care se regăsește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
jurnalul lui Fred Vasilescu și din epilogul al doilea, consemnat de scriitor. E o femeie distinsă, de o mare frumusețe interioară, trăind din plin viața, "iubită de toți bărbații", dar care trăiește drama de a nu se putea împlini prin eros. În opoziție cu ea, se află actrița Emilia Răchitaru; "iubita ideală" în viziunea lui G.D. Ladima, sau "o blondă spălăcită", grăsuță și vulgară, "săracă cu duhul", în viziunea lui Fred Vasilescu. Romanul este "o formă de garantare a autenticității realității
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ci un exponent al speței" (G. Călinescu). Baltagul a fost numit de critică "un roman al existenței românești ancestrale", "un roman baladesc", "roman erotic", "roman polițist". În acest roman exegeții au identificat: mitul comuniunii om-natură, mitul mioritic, mitul marii călătorii, Erosul și Thanatosul, eterna alergare după un ideal, un sens al existenței. Vitoria străbate "drumul spre centru", deoarece " Drumul spre înțelepciune sau spre libertate este un drum spre centrul ființei tale, spre adevăr, din punct de vedere metafizic" (Mircea Eliade). După ce
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
toate mișcările, toate parfumurile și umbra ta, și tăcerile tale, și sânul tău"), metaforele abstracte ("dincolo de mare"), personificarea ("genunchiul pietrelor" etc.). Poveste sentimentală Poezia Poveste sentimentală face parte din volumul O viziune a sentimentelor. Titlul sugerează dezvăluirea unei revelații prin eros, când cuvintele capătă corporalitate și pot recrea lumea. Tema este erotică, dar vizează și raportul creator-creație. În prima secvență lirică, doi îndrăgostiți percep în felul lor realitatea, iar în secvența a doua este prezentată relația propriu-zisă. În prima secvență are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
personaje acaparante dar diferit(e): în partitura romanesca primează originalitatea, naturalul, emoția vie, netrucata, chiar dacă și aici apar tusele de senzualitate, pe când în film, din start, prin chiar alegerea unor vedete pentru rolurile titulare se oferă imaginea de spectacol. Poetica erosului, în text și în film, nu are aceleași componente. Dan C. Mihăilescu sesizează în textul lui Eliade "jocul de flacăra pură al fecioarei, acea feroce provocare senzorială, melanj indiscernabil de inconștiență și fatalitate, de siguranță posesiva, indecizie și dăruire paralizanta
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Se uită de un sfert de ceas la tine!"), Mircea Daneliuc nu preia însă și bine face! nimic din atmosferă, construcția și intențiile auctoriale ale prozatorului pretins model. Nici macar obsesiile vizibile ori camuflate ale acestuia (viciul, kitsch-ul, culpă, visul, erosul thanatic) nu sunt altceva decât cel mult simple pretexte pentru parodierea rețetei interbelice a literaturii de consum, dar și a entuziasmului mitologizant fără egal cu care ideologia comunistă s-a înfruptat dintr-o serie întreagă de texte teziste inferioare estetic
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
note de furie și răutate. Imaginile se succed rapid, regizorul nu insistă pe toate imaginile din textul literar. Cele două părți ale românului, Glasul pământului și Glasul iubirii, traduc dublă dramă a personajului: patimă ancestrala a țăranului pentru pământ și erosul, dimensiune fundamentală a existenței umane. Pe tot parcursul se urmărește traiectoria dramatică a eroului. Planurile compoziționale urmăresc alternativ aspecte din viața țărânilor, precum și cea a intelectualilor din universul rural. Se derulează pe scena românului momente din viața de familie a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Cioran: cel care vede în iubire o formă de comuniune și intimitate, legată de fenomenul iraționalității, dar și de cel al spargerii barierelor individuale, în strânsă corelație cu melancolia: Numai în iubire melancolia își atinge propriile ei culmi, căci numai Erosul transfigurează melancolia. Cu cât e mai intensă și mai concentrată, cu atat cere mai mult individualul și unicul"9. Căutăm iubirea ca să scăpăm de prăbușirea în nimic, ca ființă lucida, spune Cioran, pentru că iubirea este o sursă de existență, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
133 4.1.2. "Metaforele obsedante" ale irealității imediate 147 4.2. Inimi cicatrizate sau discurs despre suferința i mpusă de boală 155 4.2.1. Personajul blecherian sau ipostaza de a-fi-întru moarte 155 4.2.2. Sanatoriul spațiul al erosului și thanatosului 166 4.3. Vizuina luminată sau discurs despre degradare și descompunere ca efecte ale suferinței 183 CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 194 5.1. Expresiile suferinței 194 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și grafic/ pictural, fiecare dintre aceste discursuri reiterând ,,metaforele obsedante" care formează ,,mitul personal" al scriitorului. Orice abordare interdisciplinară presupune o abordare integrată. În acest sens, relaționez textele lui Blecher cu cele ale Hortensiei Papadat-Bengescu (mai ales în tratatarea temei erosului și a bolii, cu specificarea faptului că orgoliul personajului lui Blecher este suprimat, boala nu este o stare de excepție, ca la Hortensia Papadat-Bengescu, ci o întâmplare care te sustrage automatismului cotidian), dar și cu ale lui George Bacovia. Perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la Blecher și nu numai, enunță din titlu său tema operei. Relația naratorului-personaj, Sandu cu Irina, amintește de cuplu Emanuel Solange din romanul lui Blecher, Inimi cicatrizate. Dorință de a avea și în același timp de a se elibera de eros o întâlnim în romanele ambilor prozatori. Pentru Sandu, ca și pentru Emanuel de altfel, iubirea încătușează spiritul. Autententicitatea originează la Holban, ca și la autorul Inimilor cicatrizate, în tentația excesivă de a se autoanaliza. Erosul nu este decât un pretext
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de a se elibera de eros o întâlnim în romanele ambilor prozatori. Pentru Sandu, ca și pentru Emanuel de altfel, iubirea încătușează spiritul. Autententicitatea originează la Holban, ca și la autorul Inimilor cicatrizate, în tentația excesivă de a se autoanaliza. Erosul nu este decât un pretext pentru observarea în cele mai mici detalii a stărilor sufletești prin care trece personajul. Naratorul lui Holban devine astfel un ,,romancier autentist care etalează autenticitatea din calcul artistic"118. Personajul lui Holban exprimă exacerbat tot
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
236. Astfel, ,,ieșind fantastic din aburii varului ca o apariție infernală vorbind în mijlocul focului și a trăsnetelor"237 îi va apărea naratorului-personaj, un prieten a cărui obsesie o va avea mult timp, amintre relaționată de primele experiențe erotice ale personajului. Erosul și boala se împletesc în textele blecheriene în sensul în care ambele sunt generatoare de lumi fantastice, de proiecții imaginare ale realului, ale altor personaje din contingent și în final, ale propriei transformări. Definiția cea mai reușită pe care Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la sinucidere, așa cum se întâmplă la Cioran, ci dimpotrivă schimbă perspectiva asupra vieții. Conștientizând moartea, personajele lui Blecher învață să trăiască. Astfel, ,,a putea să fii" originează ,,în a putea să nu mai fii". 4.2.2. Sanatoriul spațiul al erosului și thanatosului Literatura interbelică aduce în prim plan, prin câțiva dintre reprezentanții săi, o perspectivă cel puțin stranie asupra erosului ilustrat în limitele a trei parametrii: thanatos, intelectualism și boală. Erosul în scrierile lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și ale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
trăiască. Astfel, ,,a putea să fii" originează ,,în a putea să nu mai fii". 4.2.2. Sanatoriul spațiul al erosului și thanatosului Literatura interbelică aduce în prim plan, prin câțiva dintre reprezentanții săi, o perspectivă cel puțin stranie asupra erosului ilustrat în limitele a trei parametrii: thanatos, intelectualism și boală. Erosul în scrierile lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu poate fi descris, respectând nuanțele specifice pentru fiecare dintre cei trei scriitori menționați, în aceste limite. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu mai fii". 4.2.2. Sanatoriul spațiul al erosului și thanatosului Literatura interbelică aduce în prim plan, prin câțiva dintre reprezentanții săi, o perspectivă cel puțin stranie asupra erosului ilustrat în limitele a trei parametrii: thanatos, intelectualism și boală. Erosul în scrierile lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu poate fi descris, respectând nuanțele specifice pentru fiecare dintre cei trei scriitori menționați, în aceste limite. Fără îndoială, Blecher se apropie cel mai mult de proza Hortensiei Papadat-Bengescu, erosul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Erosul în scrierile lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu poate fi descris, respectând nuanțele specifice pentru fiecare dintre cei trei scriitori menționați, în aceste limite. Fără îndoială, Blecher se apropie cel mai mult de proza Hortensiei Papadat-Bengescu, erosul oscilâd între thanatos și maladiv. Există o poetică a spațiului pe care o configurează fiecare creator de lumi. E interesant de notat acele ,,metafore obsedante" ale erosului și thanatosului care, în romanul Inimi cicatrizate, devin evidente în spațiul sanatoriului spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
limite. Fără îndoială, Blecher se apropie cel mai mult de proza Hortensiei Papadat-Bengescu, erosul oscilâd între thanatos și maladiv. Există o poetică a spațiului pe care o configurează fiecare creator de lumi. E interesant de notat acele ,,metafore obsedante" ale erosului și thanatosului care, în romanul Inimi cicatrizate, devin evidente în spațiul sanatoriului spațiul existenței personajului. Incapacitatea personajului de a iubi se datorează formării în timp a țesutului cicatrizat: pielea aceea vânătă și zbârcită, care se formează pe o rană vindecată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sufletul care nu mai este de mult o necunoscută pentru el. Tentativa personajului este alta, de a pătrunde într-o nouă realitate. Emanuel, ca și celelalte personaje ale lui Blecher va trăi în atâtea realități câte percepe sufletul său senzorial. Erosul este, în romanul Inimi cicatrizate, o sumă de senzații. Cutia de ceai, comprimatele cubice cu extras de carne pentru gătit supă sunt asocieri pe care Emanuel le va face când va gândi iubirea sa pentru Colette. Nu numai Emanuel subordonează
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este, în romanul Inimi cicatrizate, o sumă de senzații. Cutia de ceai, comprimatele cubice cu extras de carne pentru gătit supă sunt asocieri pe care Emanuel le va face când va gândi iubirea sa pentru Colette. Nu numai Emanuel subordonează erosul senzațiilor, ci și celelalte personaje: Roger Tom și Cora se înroșesc frecvent când numele lor sunt ascociate, la fel și Tonio când este suspectat de a avea o relație cu doamna Wandeska. Afecțiunea este astfel limitată la senzații, ca de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de altfel și maladivul. Emanuel simte boala ,,ca o nevoie adâncă de respirație, ori de plânset"285. Într-o lume în care boala și moartea sunt locuri comune, iubirea se limitează la senzațiile plăcute ale unui om sănătos. E ca și cum erosul ar încerca disperat să scoată aceste personaje din monotonia ritualului lor zilnic care-i duce inevitabil spre o singură destinație. Thanatosul, ca și erosul este o asociere de senzații, ,,o senzație teribilă de abolire"286 a vieții pe care personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
moartea sunt locuri comune, iubirea se limitează la senzațiile plăcute ale unui om sănătos. E ca și cum erosul ar încerca disperat să scoată aceste personaje din monotonia ritualului lor zilnic care-i duce inevitabil spre o singură destinație. Thanatosul, ca și erosul este o asociere de senzații, ,,o senzație teribilă de abolire"286 a vieții pe care personajul și-o poate permite doar în vis. În realitate, personajul este prea legat de dorința disperată de a trăi. Nu în ultimul rând, dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
senzației pe care o dă ghipsul pacientului: ,,tortură uscată și fierbinte"287. Personajul nu poate disocia privirea albastră a lui Solange de mucegaiul dezgustător al sanatoriului. Senzația morții e mai puternică decât cea pe care o creează sentimentul iubirii. Asocierea eros thanatos este des întâlnită în literatura română, având rădăcini adânci eminesciene pe care au crescut ,,-ismele" interbelice. Iubirea, la George Bacovia, de exemplu, este trăită ca un sentiment maladiv, lipsit de afect și condamnat eșecului. Amorul este ,,întors" de la această
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]