1,018 matches
-
ezită să-și petreacă o noapte cu Oki, dar nici să-l seducă pe fiul acestuia, Taichiro, care va avea un sfârșit tragic alături de această frumoasă fată răzbunătoare. Una din principalele teme ale literaturii lui Kawabata au fost femeia și erotismul ei. Rezistență, răbdare, abnegație, supunere față de părinți, stăpânire de sine, disimularea emoțiilor sub un surâs inalterabil sunt virtuți pe care le găsim creionate în personajele feminine ale acestui roman. O tensiune erotică va simți cititorul încă din primele pagini ale
Frumusețe și întristare () [Corola-website/Science/302473_a_303802]
-
Era o forma reflexă de apărare vizavi de cenzură și de comunism. N-am făcut-o dintr-un calcul precis, ci mai mult din instinct. Cenzura era foarte atentă la literatura care se ocupa de prezent, la Buzura, de exemplu.” Erotismul joacă un rol central în opera sa, sexualitatea fiind înfățișată franc și fără pudoare. Agopian a declarat despre relația sa cu critica literară: „La prima carte, Eugen Simion a zis că n-am talent, să mă las. În total, la
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
ul (de la Eros, zeul iubirii în mitologia greacă) cuprinde tot ce amintește de dragostea fizică sau provoacă excitarea sexuală, fie prin opere de artă (literatură, film, fotografie, pictură, sculptură...), fie prin situații, obiecte etc. Una din diferențele dintre erotism și pornografie constă în faptul că pornografia arată explicit trupul și actul sexual, prin toate fațetele posibile, ceea ce detașează total pornografia de tărâmul artelor, pe când erotismul se mulțumește adeseori doar să le sugereze. La nivelul acestui tip de identificare acela
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
literatură, film, fotografie, pictură, sculptură...), fie prin situații, obiecte etc. Una din diferențele dintre erotism și pornografie constă în faptul că pornografia arată explicit trupul și actul sexual, prin toate fațetele posibile, ceea ce detașează total pornografia de tărâmul artelor, pe când erotismul se mulțumește adeseori doar să le sugereze. La nivelul acestui tip de identificare acela al eroticului în arta, faptul că puritatea plăcerii erotice, în relație cu esteticul, este fundamental nuanțată de principii morale, creștine, educaționale dar și politice. Începuturile omenirii
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
faptul că puritatea plăcerii erotice, în relație cu esteticul, este fundamental nuanțată de principii morale, creștine, educaționale dar și politice. Începuturile omenirii, cele care au creat imagini pe care le putem vedea și astăzi, au avut o deschidere totală față de erotism și rolul său în viața omului, considerând erotismul singurul antidot împotriva fricii omului în fața morții. Eros, zeul dragostei era considerat elementul vital al vieții. Artistul căutător al eternei frumuseți, căutător de simboluri și mesaje, a fost cu siguranță atras de
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
esteticul, este fundamental nuanțată de principii morale, creștine, educaționale dar și politice. Începuturile omenirii, cele care au creat imagini pe care le putem vedea și astăzi, au avut o deschidere totală față de erotism și rolul său în viața omului, considerând erotismul singurul antidot împotriva fricii omului în fața morții. Eros, zeul dragostei era considerat elementul vital al vieții. Artistul căutător al eternei frumuseți, căutător de simboluri și mesaje, a fost cu siguranță atras de această temă, chiar și în perioadele din istoria
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
temă sunt nenumărate, dar un desen realizat pe papirus în timpul Dinastiei a XVII a. Cuplul celor doi, a femeii și a regelui care trebuia satisfăcut, este însoțit de silueta zeului Eros, care veghează un ritual considerat important, nu rușinos. Subiectul erotismului în artă este abordat încă din epoca de piatra, descoperind în grote imagini feminine întruchipând zeița fertilității. Arta erotică și-a făcut simțită prezența mai ales în antichitate, epocă în care s-au dezvoltat cultura, arta, religia și marile civilizații
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
planul îndepărtat se transforma deseori în falus, iar totul se estompează prin motivele decorative invocate de factura maură. Personajele par să aibă rotunjimi senzuale, totul este sugerat, conotațiile sexuale regăsindu-se în liniile geometrizate, caracteristice, unde Picasso induce termenul de erotism de-o maniera simpla, minimalista. Mari artiști români, ca Constantin Brâncuși, Camil Ressu sau Theodor Pallady, au șocat în epoca lor cu lucrări îndrăznețe, considerate aproape pornografice. ARTISTI Salvador Dali, Pablo Picasso, Egon Schiele, Amedeo Modigliani, Gustav Klimt, Edvard Munch
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
14 tablouri cu "scene de stradă" realizate la Berlin, Kirchner păstrează efectele cromatice contrastante, fâșiile întunecate care taie tabloul accentuează pozițiile persoanelor reprezentate, cocotele berlineze nu mai au senzualitatea nonșalantă a odaliscei cu umbrelă. Acum ele se mișcă, aproape vibrează. Erotismul acestora este artificial, plin de grabă, asemenea capitalei pe care o animă prezența lor neliniștitoare. Când, la începutul secolului, Kirchner - împreună cu prietenii săi din "Die Brücke" - s-a hotărît să revoluționeze pictura, a făcut-o pentru a-i da viața
Ernst Ludwig Kirchner () [Corola-website/Science/304050_a_305379]
-
Henry Talbot". Newton s-a stabilit la Paris în 1961 și a început să lucreze pentru un timp ca fotograf de modă. Lucrările sale au apărut în reviste, inclusiv în Vogue. El a stabilit un anumit stil aparte marcat de erotism, scene stilizate, adesea cu subtexte sado-masochistice și fetișiste. Un atac de cord, dîn 1970, l-a încetinit oarecum, dar mai apoi și-a extins activitatea și notorietatea. Faima sa a crescut exponențial, mai ales după seria din anii 1980 "Big
Helmut Newton () [Corola-website/Science/312730_a_314059]
-
VI-lea", (care devine simbolul unei biserici corupte pentru toți scriitorii anti-catolici și anticlericali) și va purta la o "demonizare a întregii familii incluzând-ul pe Papă, căruia îi va fi atribuit chiar un pact cu diavolul". Iar la final erotismul și sexualitatea, ca punct central în rolul avut de figurile feminine ale familiei.Lucreția ar fi de fapt "una din figurile istorice feminine potrivite a fi model al fanteziilor masculine". Ceea ce regăsim în tragedia lui Hugo: Lucreția e reprezentată ca
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
și care răzbună orice ofensă folosind oribila sa otravă". Poetul francez "nu găsește în ea idealul feminin, pentru că femeia „bună” nu e dorită deoarece e mamă, pe când femeia dorită, e diabolică, pentru că poartă bărbatul spre păcat". După Hermann-Röttgen "interesul pentru erotism și sexualitate" referitor la "legenda familiei Borgia", a permis ca reprezentarea Lucreției Borgia ca "femme fatale", să supraviețuiască până în zilele noastre în noi opere literare. Ceea ce e evident, e că literatura nu tratează istoria familiei Borgia, ci legenda ei, se
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
și să se stabilească în America. Contele Aleksei Nicolaevici Tolstoi (1883 — 1945) a aparținut unei ramuri diferite a familiei. Primele lucrări de proză scurtă ale lui, publicate în 1910, au fost puse la zid de critici pentru excesivul naturalism și erotism destrabalat. Alexei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917 în timpul revoluției bolșevice din octombrie și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în țară și a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori. A devenit un
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
apreciate de către mari critici ai literaturii franceze, între care Roland Barthes și Maurice Blanchot. Lucrează, de asemenea pentru cinema, îndeosebi scenariul filmului "L'Année dernière à Marienbad", realizat de Alain Resnais, în 1961. Încetul cu încetul, romanele sale trec spre erotism și spre «autobiografia fantasmatică». Romanele lui Alain Robbe-Grillet au fost uneori mai apreciate în străinătate decât în Franța, îndeosebi în Statele Unite ale Americii, cel puțin în mediile universitare. Filmele pe care le-a realizat oscilează între erotism și sado-masochism. Era
Alain Robbe-Grillet () [Corola-website/Science/310250_a_311579]
-
sale trec spre erotism și spre «autobiografia fantasmatică». Romanele lui Alain Robbe-Grillet au fost uneori mai apreciate în străinătate decât în Franța, îndeosebi în Statele Unite ale Americii, cel puțin în mediile universitare. Filmele pe care le-a realizat oscilează între erotism și sado-masochism. Era cunoscut ca un adept al sado-masochismului, mai ales după căsătoria sa în 1957 cu actrița și scriitoarea Catherine Robbe-Grillet, născută Rstakian în 1930, și cunoscută ca autoare de romane erotice cu subiect sado-masochist, sub pseudonimul literar "Jeanne
Alain Robbe-Grillet () [Corola-website/Science/310250_a_311579]
-
fotbal „regale” precum Real Sociedad, Real Madrid, Real Betis sau Real Unión. În jurul anului 1926, regele a comandat trei filme unice, cu titluri care s-ar putea traduce : „Ministrul”, „Confesorul”, „Doctorul femeilor”. Aceste filme pot fi văzute în cadrul Muzeului de Erotism din Barcelona. Când s-a proclamat A doua republică spaniolă pe 14 aprilie 1931, a părăsit Spania, dar fără să abdice. S-a stabilit până la urmă la Roma, unde a trăit la Grand Hotel. Odată ce a izbucnit războiul civil spaniol
Alfonso al XIII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/309115_a_310444]
-
personajele ce trăiesc în mine”. Stephen Thomas Erlewine de la allmusic numește discul „echivalentul acustic al pornografiei - nu lasă nimic imaginației și se repetă la infinit”. În schimb, Ann Powers de la revista "Blender" afirmă: „structurat artistic, neapologetic explicit, "Damita Jo" reprezintă erotismul în forma sa prietenoasă și foarte bine cumpătată. Această revărsare tantrică ce durează mai bine de o oră șterge chiar și amintirea incidentului de la Super Bowl”. Lorraine Ali de la "Newsweek" consideră că albumul interpretei îi arată vulnerabilitatea: „cine ar ști
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
națională, fie în scene alegorice. În general, trupul este “cosmetizat”, în special prin lipsa pilozităților, culoarea rozalie și luciul pielii, care dau un trup inexistent în lumea reală. S-a aplicat și ascunderea organelor sexuale ca gest pudibond al unui erotism convențional. În principal, pictorii au redat nudul feminin, dar unii mari pictori, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo, Caravaggio, precum și mulți alții, din motive cunoscute lor (uneori și nouă) l-au preferat pe cel masculin. După ce arta românească a fost dominată
Nud (pictură) () [Corola-website/Science/319973_a_321302]
-
raportul existenței artistice sau mai în genere publicistice, dl. N. Georgescu-Cocoș, care în viața sa n-a semnat un articol gazetăresc remarcabil sau o pagină bună de literatură”). Mircea Eliade s-a apărat și a afirmat că scenele de „un erotism agresiv și sălbatic” din cărțile sale au fost scrise din dorința de a evidenția vitalitatea personajelor sale și nu în scopul de a crea un scandal literar care să-i promoveze opera literară. În ceea ce privește precocitatea erotică a Siminei, autorul a
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de Laura SanduTensiunea dintre erotism și dezerotizare Pe lângă reprezentarea coexistenței universalului și realismului, cele trei lucrări sunt conectate și printr-un alt fel de tensiune: cea dintre erotism și dezerotizare. În Visualizing the Nation, Joan Landes observă că în timp ce semnificanții abstracți pot cu siguranță să
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
de Laura SanduTensiunea dintre erotism și dezerotizare Pe lângă reprezentarea coexistenței universalului și realismului, cele trei lucrări sunt conectate și printr-un alt fel de tensiune: cea dintre erotism și dezerotizare. În Visualizing the Nation, Joan Landes observă că în timp ce semnificanții abstracți pot cu siguranță să creeze emoții puternice, imaginea ”întrupată” se remarcă prin puterea de a induce sentimente de afecțiune și intimitate: pentru că națiunea este reprezentată sub forma
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
analizând lucrarea lui Delacroix, susțin faptul că Libertatea este în acest caz ”dezerotizată”: ”Sexualitatea ei a fost modificată. În ciuda expunerii parțiale sau totale a sânilor, ea nu stârnește atracția erotică. Schițele pregătitoare pentru Libertate arată intenția artistului de a reduce erotismul coapselor și prin diminuarea și neutralizarea lor, a dat sânilor o conotație mai puțin erotică.” (Brown, 246) Aceste afirmații pot fi puse alături de observațiile lui Margret Miles, din eseul privitor la reprezentările Fecioarei Maria, unde aceasta apare cu un sân
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
și comportamental feminin din societatea românească a secolului al nouăsprezecelea 3</sup></a>, când „feminitatea” presupunea, în clasele superioare, control al corpului (părul strâns, corset, bonetă)<a class="sdfootnoteanc" href="#sdfootnote4sym" name="sdfootnote4anc"><sup>4</sup></a> putem argumenta că erotismul într-un tablou precum cel al lui Rosenthal se construiește tocmai prin lipsa acestui control. Țăranca din România Revoluționară nu poartă corset și are părul despletit sub maramă<a class="sdfootnoteanc" href="#sdfootnote5sym" name="sdfootnote5anc"><sup>5</sup></a>, iar
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
name="sdfootnote5anc"><sup>5</sup></a>, iar gesturile sale ies din arealul gingășiei feminine cerute de epocă. Spre deosebire de Maria Rosetti cea din portret, femeia care întruchipează idealul național și revoluționar pașoptist, nu ”pozează”, ci acționează, fiind stăpâna propriilor acțiuni.</p> Erotismul este însă doar o componentă subtilă, aflată în subordinea elementului idealizant care se concretizează, credem, în special prin clasicizarea trăsăturilor personajului. Joan Landes arată cum, în Franța secolului al optsprezecelea, alegoriile feminine ale justiției, libertății sau republicii erau clasicizate din
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
dar unii biografi se îndoiesc de această afirmație). Între 1939 și 1948 trăiește la New York, unde expozițiile sale obțin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mândrie provocatoare și creează teme în care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei și putrefacției. Se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosește pentru a atrage atenția asupra sa - gândul că ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca sărăcia și smerenia. Când acordă
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]