1,942 matches
-
mine ceva similar... Dar poate am reușit să-i trimit ceva care să-i înfrumusețeze timpul și spațiul iluzoriu sufletesc, domeniul acela care e mai important, care contează cel mai mult... poate am reușit să-i trimit și eu prezența esențialului a ceea ce sînt, adică energia și iubirea care poate să schimbe totul... Este importantă pentru că îmi place... și e atît de miraculos că poate fi prezentă într-un mod atît de semnificativ, încît adeseori pare alături de mine fără îndoială, prezența
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Ce bine ar fi dacă ai simți și ai fi pentru a simți... ca să fii întradevăr cu intensitate, asemenea luminii infinitului... Să împărtășești miracolul de a fi mai mult... ești tu oare așa în existența ta de fiecare zi, în esențialul vieții tale?... Ai văzut aceste cuvinte? Am vrut să le împart cu tine... * Dacă tot am vorbit de iubire, de miracol, de dăruire, de iluzii, de speranța precum un cer albastru și senin de primăvară, de entuziasm, de dezamăgiri și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
acest sentiment... Un moment în care orhideea este lîngă el, Romeo ajunge alături de ea, orhideea primăverii, perla oceanului de sentimente, podul invizibil pe care sînt alături devine real și adevărat... ceea ce pare imposibil devine posibil și se transferă în existențial esențial... adică iubirea poate orice, înțelege el într-o zi de primăvară... acum inspiră și respiră parcă pentru prima oară cu adevărat, acum simte că este viu... Un nou episod important din existența lui Romeo precum Ulysse în căutarea iubirii: întîlnire
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
adevărul și viața... Într-o lume ideală eu aș fi partenerul ei ideal, își spune acum Romeo, sau poate chiar în această lume sîntem astfel, ideali unul pentru altul, chiar așa, aici și astfel sîntem mai mult decît aparențele, în esențialul sufletului asemenea, pentru că ne dorim aceleași lucruri, un același fel de lume, avem idealuri aproape identice, ne înțelegem instantaneu, sîntem un miracol dincolo de orice și iubirea ne aduce înspre miracol mereu... Noi sîntem începutul și adevărul... Ea este o orhidee
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nu mai există o motivație serioasă pentru a afirma că cele două rațiuni sunt contradictorii între ele. Isaura Madruga nu este prea versată în povești de demult și invenții mitologice, dar au fost de ajuns două cuvinte simple ca să înțeleagă esențialul chestiunii. Deși le cunoaștem nu se pierde nimic dacă le mai scriem o dată, Suntem noi. Seara, așa cum stabiliseră, Cipriano Algor îi telefonă Martei ca să-i spună că a ajuns cu bine, casa arăta de parcă de abia ieri plecaseră, Găsit mai-mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
picturii de a se degaja de constrîngerea realității pentru o cît mai liberă interpretare și alcătuire subiectivă a lumii”, specularea impresionistă a „vibrațiilor colorate, în varietatea și surpriza lor deconcertantă”, apoi expresionismul care „a renunțat la detaliu pentru a degaja esențialul” și, în fine, „abstractismul” picturii pure, autoreflexive, care „nu mai e nici interpretarea lumii din afară, nici nu caută un punct de sprijin în ea. E lăuntric și personal. Pornește de la linie și culoare ca de la valori absolute, întocmai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe căi simple și depărtate, la vatră” („Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă la un punct - celei formulate în același an de un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază și nu imită natura. Natura o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența corporală. Pe covoare și scoarțe, linia, pătratul și alte forme geometrice sînt organizate și proporționate dimensional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dezamăgit. Trebuie să nu uiți că ai fost altfel decât noi și că de aici pleacă toate. Nu poți fi măsurat cu măsura comună. ― V-ați așteptat să dau mai mult decât sunt în stare să dau. Și ați uitat esențialul. Că viața e ultimul lucru pe care-l dai. ― De fapt, regretul celor care nu-ți iartă abjurarea e că te-ai dovedit prea asemănător cu noi. Nu suntem niște eroi care n-au avut ocazia să-și demonstreze eroismul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în ceafă, ceea ce putea să fie destul de dureros, ne-am târât deci cu grijă, cu toate astea ne-am julit pe brațe și pe picioare, spre norocul nostru nu tebuia să ne grăbim prea tare, fiindcă Prodan ne spusese că esențialul e să ne târâm cât mai încet, iar ceilalți se risipiseră deja care-ncotro, de nici nu-i mai auzeam. În timp ce ne târam, eu am nimerit cu palma în ceva lipicios, deși mi-am retras mâna repede, era prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
noaptea ținînd o femeie În brațe, fără s-o ating. - Și Îți pare rău? - Da. Și nu. - Știi, chiar doream să faci dragoste cu mine. RÎse cu amărăciune. - De ce totul pare Întotdeauna posibil tocmai cînd devine imposibil? - Pentru că mergi la esențial, murmură el. Ea Începu să tremure. - Mi-e frică. Îi cuprinse obrazul În mîini și Își pironi ochii Într-ai ei. - Uită-te la mine, Marie. Uită-te la mine pînă la capăt. - Mă uit. - Există niște cuvinte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să fie reperat. Îi era de ajuns să se ascundă În criptă. Polițisul se strîmbă. - CÎnd mă gîndesc că m-am adăpostit sub dolmen noaptea trecută și nici măcar n-am văzut semnul. - CÎnd ești În pericol de moarte, mergi la esențial. Esențialul. Privirile li se Întîlniră, intense, brusc jenate de ce Își putuseră spune În grotă cînd credeau că vor muri. Și izbucniră amîndoi Într-un rîs eliberator. Acesta fu momentul În care Își făcu apariția pe neașteptate Stéphane Morineau. Panica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fie reperat. Îi era de ajuns să se ascundă În criptă. Polițisul se strîmbă. - CÎnd mă gîndesc că m-am adăpostit sub dolmen noaptea trecută și nici măcar n-am văzut semnul. - CÎnd ești În pericol de moarte, mergi la esențial. Esențialul. Privirile li se Întîlniră, intense, brusc jenate de ce Își putuseră spune În grotă cînd credeau că vor muri. Și izbucniră amîndoi Într-un rîs eliberator. Acesta fu momentul În care Își făcu apariția pe neașteptate Stéphane Morineau. Panica lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avut de mii de ori ocazia pînă acum, nu crezi? Ea nu lăsă garda jos. - Dumneata ești ucigașul din Lands’en, cum de am putut crede că ești nevinovat? - Pentru că instinctul dumitale e corect: sînt nevinovat. Ai Înțeles În mare esențialul, dar te Înșeli În concluzii. Sincer, nu vrei să-ți explic toate astea altfel decît În fugă? Se hotărî să-i acorde Încredere. În mod relativ, căci Îl puse să urce Înaintea ei și rămase În gardă, cu mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să aibă În biroul său o femeie atît de atrăgătoare. Parcă special pentru a-l irita pe Lucas, nu i se adresă de altfel decît ei și o potopi sub un noian de vorbe din care ea nu reținu decît esențialul: prizonier exemplar, foarte muncitor, mereu cu nasul În cărți sau În computer, neprimind niciodată vreo vizită, Ryan fusese un client foarte confortabil. - În plus, adăugă directorul, datorită permisiunii mele, a scris și a publicat cu succes În timpul Încarcerării În stabilimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le rugase să accepte, dacă nu le deranja prea mult. Bănuia că Azoulay nu-i spusese totul; avea Însă multe cazuri mai grave, schizofrenici și nebuni periculoși, nu mai avea timp de mine; pentru el, aveam un medic curant, era esențialul. Evident, nu mai puteam lucra În Învățământ, dar la Începutul lui 1991 ministerul mi-a găsit un post În Comisia de programe școlare. Pierdeam avantajele statutului de profesor și vacanțele școlare, dar salariul rămânea același. Puțin după aceea, am divorțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
asfințitului. 2 A doua zi seara, cină la Annabelle și Îi explică foarte clar, sintetic și precis, de ce trebuia să plece În Irlanda. Pentru el, programul pe care trebuia să-l realizeze era acum stabilit, totul se lega cu claritate. Esențialul era să nu se concentreze exclusiv pe ADN, să privească ființa vie În generalitatea sa, ca sistem autoreproductibil. Mai Întâi, Annabelle nu răspunse nimic; nu-și putea stăpâni o ușoară crispare a gurii. Apoi Îi turnă din nou vin; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
răzbun. Aș putea să-l rănesc și eu, așa cum m-a rănit el pe mine. Dar habar n-am despre ce e vorba ! zic Într-un final. Dar poți să afli ! spune Jemima. E destul de ușor. Ideea e că știi esențialul, și anume că ascunde ceva. — E adevărat, e ceva destul de ciudat În povestea asta, spune Lissy gînditoare. Toate convorbirile alea telefonice despre care nu vrea să vorbească, faptul că a fugit fără o explicație de la Întîlnire... — A fugit fără o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu-l ascultați, domnule, e beat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Duceți fata de aici. Vreți să duceți fata de aici? HAMALUL: E obișnuită. Ea îl îngrijește. CASIERUL: Cine e beat? Cine spune că sunt beat? Domnule, nu v-am spus încă esențialul. Sunt încă în stare să călătoresc prin ploaie! HAMALUL: Minte! E un lingușitor nerușinat. Vrea să vă facă să-i spuneți totul. ȘEFUL GĂRII (De data aceasta receptiv la spusele CASIERULUI.): Nu! Nu-i adevărat! Domnule! Sunteți o victimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
imens regret; dintr-o astfel de spovedanie putea să Încolțească o mare iubire. Păcatul, uneori, purifica, după lepădare; Francisco de Assisi ajunsese chiar sfînt; ce-ar mai fi fost de zis de Maria din Magdala? Dar lucrurile, văzute astfel, denaturau esențialul: fiecare trebuia să dea seamă pentru faptele sale. Ingrid era departe; sentimentul de vinovăție al lui Thomas aproape că s-a risipit, după Încă o țigară, chiar s-a dus odată cu fumul, Dumnezeu nu putea să țină seama chiar de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aceste rînduri fără emfază, dar cu un spirit metodic, marele mesaj transmis de el constînd în dorința sa de a ne avea continuu cu el, de a ne face să călătorim cu el, dar mai ales de a ne furniza esențialul în contextul acestor călătorii. într-un fel, din nou, chiar prin absența sa, Victor mă ajuta (și ne ajuta) să cîștigăm timp. Imaginile-cheie trimise de el și comentariile sale succinte echivalau de fapt cu o inițiere a noastră în geografia
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și nici în metabolism. El este activ dar ineficient, un om care îmbătrînește dar se încalță în continuare cu ghetuțe de copil, simte mai mult decît semenii săi, dar comunică mai puțin, are răbdare în fața detaliilor și este grăbit în fața esențialului. Un veritabil om-vraiște are oroare nu de vid (cum este cazul cu mama natură) ci de Cosmos, adică de sistemele organizate. Ceea ce-l fascinează pe un om vraiște este Haosul, și pe bună dreptate. Un artist profund nu poate avea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cît în occident sau măcar tradus într-o țară cu mare tradiție literară precum Franța, anglia, Germania, Italia ? De ce nu putem trăi normal, fără a aștepta note de evaluare din partea Vestului ? De ce ne îndoim că am fi contribuit cu ceva esențial la înflorirea civilizației europene ? De ce nu ne vin în minte în mod automat decît trei nume (Cioran, Ionescu, eliade) cînd ne punem întrebarea dacă am dat ceva lumii ? Iată alte întrebări care fură formulate, disecate, analizate într-o atmosferă destul de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
știa ce făceau ele de fapt în stabiliment. De fapt, femeile transcriau înregistrările. o muncă enormă, gigantică. Cele cinci sau șase „infirmiere” erau de fapt stenografe de un mare talent. Cea ce realizau ele era uluitor, ascultau benzile și transcriau esențialul din pălăvrăgelile scriitorilor : bancurile politice, aluziile, poveștile cu haz, bîrfele, confesiunile, ironiile, comentariile cu substrat critic, stupizeniile spuse la beție... totul era transcris, devenea text și era pus la dosar. Dar, cum în anii ’80 începuse o perioadă de mare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
3). Ceea ce contează este părtășia, în conformitate cu decizia noastră de a purta un «gol» care, așa cum am mai spus, ne obligă să nu ne lăsăm înșelați de aparențe și succes. Aceasta necesită o trudă continuă pentru a clarifica și a discerne esențialul de teatralitate. Ocupându-ne de toate aceste aspecte, lucrul cel mai important este acela de a nu căuta să fim remarcați de ceilalți. Există, desigur, și o fecunditate spirituală, însă aceasta nu reflectă menirea alegerii noastre, și anume aceea de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nume. Această peregrinare interioară a fost posibilă tocmai datorită acelei vremi de viață monahală claustrală, mai întâi la Notre-Dame des Neiges, iar mai apoi la Akbès, unde fratele Charles a înfăptuit exodul său interior de purificare și de axare pe esențial. Solitudinea asistată a vieții monahale l-a făcut capabil să trăiască dura solitudine a pustiului, considerată ca o renunțare la orice fel de protecție pentru a se expune în mod radical în fața riscului părtășiei. Familiile care au apărut din «carisma
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]