2,032 matches
-
Ioana Em. Petrescu, Mircea Cărtărescu, Pompiliu Crăciunescu sau Iulian Costache, puțin și pentru Mihai Zamfir, reprezintă un fals impediment în calea cunoașterii poetului. Lumea cărților a obliterat [în sensul etimologic al verbului, însoțit de nuanțările de aspect și durată: a estompat de-a lungul vremii sau a acoperit asemenea unei ștampile care face neinteligibilă iconicitatea timbrului de pe o carte poștală] realitatea nemijlocită. Și noi nu mai ieșim din "Biblioteca lui Babel" (Compagnon: 1998, 112). Semnul devine suveran, indiferent de sistemul semiotic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a trecut sub zăpezi/ c-o floare de cancer în piept înflorită frumos”). Detaliile care compun desenul de ansamblu ale acestui „lirism delicat minor” (Eugen Simion) sunt alăturate din perspectiva unei memorii care transformă marginile obiectelor într-un contur tremurat, estompând identitățile prin filtrarea unei lumini incerte. O eventuală referință a poeziei lui A. ar putea fi impresionismul din artele plastice: „Vară. O stradă cu îndrăgostiți în amintire,/ Turnul cu păsări în pulberea ei răsturnat,/ Umbrele caselor joase,/ Ziduri însemnate cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
denumirea mai degrabă de Brothers decît de Camarades. Refrenele Internaționalei au amuțit, iar "stînga salarială" înfruntă "dreapta patrimonială" avînd cifre și statistici previzionale drept sprijin, lăsînd deoparte considerațiile de tip spiritual. c) Se mai poate încă repera traseul care se estompează încetul cu încetul al unei Europe a țăranilor liberi și mîndri. Ea se caracterizează prin prezența centriștilor care nu mai sînt creștin-democrați, ci agrarieni. d) Clivajul centru / periferie afectează periferiile: Islanda, Irlanda, Malta dar și Corsica. Acest clivaj nu amenință
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
astfel”, nu este singura implicată, întrucât îndeplinirea dorinței este motorul acestei identificări; însă numai una dintre persoanele legate printr-un element mai mult sau mai puțin străin celui care visează este prezentă în prim-planul scenei onirice, în vreme ce subiectul se estompează: iată o adevărată strategie defensivă! În continuarea lucrării sale despre narcisism (1914/1985) și a unei completări făcute în 1915 la cele Trei studii privind teoria sexualității (1905/1987), introducând ideea că identificarea se sprijină pe încorporarea orală, Freud explică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sexuale și a comportamentelor sexuale: în medie, un spectator din SUA și țările europene asistă la TV la 10.000 de scene cu conotații sexuale; problema apare din cauză că televiziunea abordează sexualitatea la „nivel infantil, superficial, gregar; latura afectivă este ignorată/estompată în 90% dintre scenele cu conotații sexuale”; actele sexuale - în filme, seriale etc. sunt reprezentate ca acte fizice primare, nu ca expresii ale unor sentimente umane. Comisia juridică a Senatului American (1999) a constatat într-un Raport că: „Televiziunea singură
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
este un loc al rugăciunii, al comunicării și comuniunii divine, nicidecum o instituție ierarhică, spune Luther și, cu și mai mult aplomb, Calvin. În toate acestea se ascunde protestul vehement al Nordului în fața Bisericii romane. Secolul al XVII-lea va estompa proliferarea dogmei pe scară largă, în vreme ce al XVIII-lea va privi cu reticențe, ba chiar critic, sciziunea europeană provocată de Reformă. În ceea ce-i privește pe Aufklärer-i, ei nu vor fi avut prea mult în comun cu această doctrină, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
convingere, nemulțumirea cu privire la sine, gândirea egocentrică, singurătatea interioară, atitudinea defensivă, suspiciunea bolnăvicioasă, sentimentele de neliniște și nefericire, contradicțiile nerezolvate ale sufletului, sila de minciună. Huizinga, spre deosebire de alți istorici și literați preocupați de viața și opera lui Erasmus, formulează și rezerve, estompând acel entuziasm ce nu arareori a denaturat imaginea reală a personalității umanistului. Omul de afaceri și curierul principal al lui Erasmus. Erasmus din Rotterdam către Nicolaus Olahus, în N. Olahus, op. cit., pp. 94-95. Radovan Samardžić, „On urban civilization in the
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
refularea alteia. Opțiunea personajului generează tragism datorită limitelor pe care le impune. Până va fi capabil să ia o decizie, Ion va oscila între cele două glasuri. Când decizia pare luată în favoarea Anei, glasul iubirii îl chinuie, dar personajul își estompează orice dorință, autosugestionându se: singura cale de a scăpa de sărăcie este Ana. În romanul rebrenian, importantă este relația ompământ: Ion se naște din pământ, pentru a ajunge, în finalul romanului, tot în pământ. În relația cu omul, 22 personajul
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
se căsătorește cu Lise, dar, în același timp, o seduce și pe sora acesteia, Françoise, pentru a avea garanția posesiunii pământului: ”De când acceptase, trăia sentimentul unei mari pasiuni satisfăcute, bucuria brutală a posesiunii”. În cazul lui Buteau, patima pentru pământ estompează celelalte sentimente, confundându-se cu poftele sale trupești. Vrea să posede și pământul, și femeia, la fel ca Ion al lui Rebreanu, doar că, la cel din urmă, există o gradație în ceea ce privește obiectul posesiunii: el vrea mai întâi pământul, subjugând
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
articolele și presa care ne-au fost oferite de către dl. Hristu Cândroveanu, cercetător și neobosit militant pentru cauza aromânilor. Este de remarcat cu mâhnire că revirimentul aromânilor din Balcani declanșat după 1989, 8 ani mai târziu a prins să se estompeze pe măsură ce așteptările s-au confruntat cu realitățile. Nici oficialitățile române, nici avalanșa de recomandări ale Consiliului Europei nu au răspuns speranțelor și nu au adus dreptate. Într-o scrisoare adresată nouă de către Uniunea Limba și Cultura Aromână din 11.08
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea nu era atât de periculos pentru a putea în discuție legitimitatea instituțiile statului modern italian. Represiunile la care membrii acestei mișcări erau supuși a deschis în mintea tânărului intelectual simpatii care au început să se estompeze la începutul secolului pentru a deveni după război un fervent apărător al ordinii instituționale. Din acest punct de vedere, Gentile a sustinut încă din tinerețe idei radicale în privința unor teme cum ar fi de exemplu reunificarea teritorială, substituind patriotismul specific
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
reprezentativ organism al democrației noastre, în cadrul căruia se realizează unitatea maselor populare în jurul partidului - forță politică conducătoare a întregii societăți 27. Rolul principal al Frontului era acela de a dezvolta, printr-o largă paletă de mijloace, constiinta revoluționară a cetățenilor estompând diferențele dintre aceștia și membrii de partid având, sau urmând să dobândească în scurt timp o conștiință ideologică autentică, dublată de un militantism pe măsură. Deoarece "procesul legic al dezvoltării socialiste și comuniste" se întemeia pe îmbinarea tot mai strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
artă peisagistică avem de a face, cu pitorescul naturii zugrăvite, căci toate elementele lumii sensibile - câmpuri, praf, ploaie, oameni și boi - nu sunt figuri distincte, personaje profilate într-un decor natural. Cufundate în aurul luminii, ele își pierd conturul, își estompează identitatea în așa măsură încât, printr-un paradoxal chiasm, ceea ce se dă vederii nu este ceea ce apare în vedere și se propune drept imagine-pastel a exteriorității, ci perspectiva lăuntrică a celor ce dispar în inaparentul unei manifestări trans-aparente. Iar repetiția
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
forme ce pot persista toată viața. Aceasta reprezintă tendința de a respinge “ab initio” tot ceea ce vine de la alții neacceptând ca bun sau corect decât ceea ce reprezintă o realizare proprie. Într-o evoluție normală tendința de angajare în concurență se estompează ajungând să predomine spiritual de cooperare, forma de interacțiune în care victoria revine tuturor participanților. Dificultatea trecerii de la concurență la cooperare reiese și din faptul că, uneori, parcurgerea lui, reclamă o viață întreagă pentru a nu mai vorbi despre cei
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
reprezenta o variantă psihologizantă a filozofiei transcendentale, abia aceasta înlesnind apoi, la rândul ei, stabilirea diferenței dintre psihologie ca știință particulară și știința spiritului în sens hermeneutic." Totuși, observă în continuare Schnädelbach, "la Dilthey granițele dintre filozofie și psihologie sunt estompate, iar pentru a se justifica, el ar putea invoca faptul că, până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, psihologia ca știință despre spirit a fost considerată permanent o disciplină filozofică; ba chiar însăși <<știința spiritului>> poate fi înțeleasă ca o traducere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai mult. Suntem societatea de cartografi imaginată de Jorge Luis Borges; cartografii borgesieni realizează o hartă în care fiecare lucru este reprezentat la scara 1/1, exact prin lucrul respectiv; când imperiul cade și dispare, harta se decolorează, peisajul se estompează progresiv până la albirea hârtiei și nu mai rămâne nimic din ceea ce fusese real și reprezentat - aceasta este hiperrealitatea 9. Ea este „simulare a ceva ce nu există în mod real” (Baudrillard), este o „autentică înșelătorie” (Umberto Eco). Dar lumea în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pot sugera sursele unor diferențe de viziune asupra construirii curriculumului și a alegerii câmpurilor de formare în spațiul paideutic euroatlantic. Este un lucru cert că nici una din aceste orientări nu a neglijat total valorile celeilalte și că distincția s-a estompat aproape complet în ultima jumătate de veac. O dovedește felul în care unii teoreticieni americani tratează de mai multă vreme problematica elaborării curriculumului. Cu oarecare umor, Oliver (1965) asemăna construirea curriculumului cu fotbalul american: T-formation (team-formation) ar avea patru elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tendință mondială referitoare la alcătuirea planurilor învățământului obligatoriu care consta într-o deplasare de la curricula centrate pe discipline la curricula fuzionate, ce nu renunțau însă la un core curriculum, alcătuit din „discipline de bază” (sau fundamentale). Actualmente, această tendință este estompată de eforturile postmoderniștilor de a înlocui modelul „curriculumului unidimensional” cu curricula centrate pe multidimensional man. Programa școlară Programa școlară este al doilea document ca importanță oficială și practică - după planul de învățământ - pentru organizarea și desfășurarea procesului instructiv-educativ modern. Programa
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
incomensurabilitatea este și o caracteristică a teoriei critice, ceea ce face ca poststructuralismul și teoria critică să se întâlnească pe „terenul fertil al școlii”. Fatal orientată spre viitor, școala resimte prin senzori specifici apropierea crizelor, dezorientările, devierile 77. Consumerismului capitalist a estompat, până la pierderea semnificației „războinice” și „revoluționare”, lupta de clasă și diferențele dintre clasele sociale. De aceea, în anii ’80, teoria reproducției sociale a fost contestată și catalogată drept simplistă și reducționistă, fiind înlocuită cu teoria rezistenței. În anii ’90 însă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de bună-credință în valorizarea autentică a acestor demersuri. Dacă și-ar fi dorit să concilieze designul instrucțional modern cu gândirea postmodernă, ar fi putut prezenta metodele reale ale celei din urmă. Dar, în acest fel, nu ar mai fi putut estompa caracterul univoc și unilateral al gândirii moderne care fundamentează tehnologia educațională și designul curricular clasic. Nu putem să nu observăm că maniera folosită aici de Wilson este meschină și nepotrivită cu scopul cercetării sale. Însă am prezentat-o ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adaptabilitate: cel prezent la moldoveni și basarabeni mai apropiat de cel oriental, mai pasiv, respectiv cel specific oltenilor și ardelenilor, mai activ. Muntenii ar reprezenta o categorie intermediară între celelalte două. Diferențele observabile și astăzi pe provincii istorice, deși sensibil estompate față de alte perioade, au rădăcini adânci. Dinicu Golescu trecând spre Brașov nu mult după începutul secolului al XIX-lea, observa aspecte care îndreptățeau o viziune optimistă referitor la împlinirea Binelui comun. Dintr-aceste bune îngrijiri, judece fieșcine că un neam
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în lumea de dinaintea plecării, acum tulburată. În pofida intenției de a-și înscrie romanele în actualitatea imediată, S. nu izbutește să închege credibil materia epică și nici să construiască personaje viabile: trama se diluează în acțiuni paralele excesive, conturul personajelor se estompează în conversații superflue, fie într-un stil afectat, fie simplificat în dauna realismului psihologic. Dacă ar fi insistat asupra mediilor mondene aflate într-o epocă de tranziție, în care noua societate, în căutare de „blazon” și legitimare, încearcă să asimileze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
acest fel, el a abandonat imaginea tradițională a unui David învingător, inventând în locul ei un simbol care a unit forța și mânia 41. 2.3. Moise Clipele grele pe care le trăia pe schelele cape‑ lei Sixtine, începuseră să se estompeze, iar agita‑ ția sa a scăzut treptat asemenea unei mări zbuciu‑ mate care își găsește liniștea. Chiar dacă fresca lui se dovedise un triumf, Michelangelo era nerăbdă‑ tor să se întoarcă la sculptură, în mod deosebit la proiectul care îi era
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
occidentală culoarea a fost o excepție însă în impresionism ea a devenit un program. Pictura veche ajungând până la Renaștere nu a putut renunța la volum; însă volumul și culoarea rareori se pot îmbina fericit. Insistența uneia dinte aceste laturi o estompează pe cealaltă. Culoarea își are sinceritatea ei bidimensională și se erodează în momentul în care este asociată cu lumină și umbră, elemente necesare volumului. Odată cu impresionismul, arta nu a mai fost același lucru cu tehnica. Unii dintre artiștii figurativi s
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
aceste însușiri sunt analizate în diacronie, cu ilustrări proeminente sau cu deosebire pertinente tocmai în ce privește reformularea canonului. Pluralitatea și mobilitatea formelor romanului nu îl descurajează pe autor de la strădania de a demonstra unitatea, pe care diversitatea de forme nu o estompează. Pe fundalul acestei unități se profilează - remarcă eseistul - „atât înnoirile impuse sistemului epic de către un creator, cât și gradul de coincidență dintre resursele care îi determină ficțiunea și tipurile de integrare a realității, specifice unei epoci anume”. Autodefinirea și redefinirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]