2,009 matches
-
parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții vorbeau tare de credeai că ești lângă un stup de albine, fiindcă zumzetul și vorbăria estompa programul muzical al televizorului care stătea agățat ca un fluture uriaș pe unul din pereți. După ce m-am așezat, am făcut comandă de o halbă de bere. Lângă masa mea, doi bărbați trecuți de șaizeci de ani își depănau amintirile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în medicina ultimilor ani este dezvoltarea și perfecționarea TDT (introdusă în practică la mijlocul anilor '70, s-a prevăzut că va avea un mare rol în diagnosticul tumorilor orbitare). Dezavantajul minor al TDT este că folosește radiații ionizante, dar informațiile furnizate estompează acest risc. TDT poate fi utilizată atât pentru diagnostic, cât și pentru dirijarea diferitelor metode terapeutice. TDT poate realiza imagini (secțiuni) axiale, frontale cât și reconstrucții sagitale, atunci când este necesară localizarea tridimensională a leziunilor. Secțiunea axială normală prin centrul orbitei
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
se mișcă în spațiul ăsta secționat și îmbălsămat în culoare veștedă și în umbră. Covoarele de pe jos fuseseră strânse, așa încît luciul sticlos, și el murdar, al policandrelor, câte unul în tavanul fiecărei camere, nu avea în ce să se estompeze. Cumplită viață moartă. Un pasaj care trebuie notat. Din Alteță regală de Th. Mann: "Trebuie să mărturisesc că n-am avut altă alegere. Dintotdeauna m-am simțit complet incapabil de orice altă activitate omenească. Mi se pare că această incapacitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în care „sute de mii de români trebuiau să lupte sub steag străin, pentru o cauză care nu era a lor”. Pentru mulți români, Puterile Centrale promovau o „politică brutală, cinică și ipocrită”, pe când alianța franco-anglo-rusă („umbra Rusiei țariste se estompa și se ștergea la lumina celor două democrații europene”) apărea ca promotoarea principiului naționalităților. În urma semnării, la 4/17 august 1916, a Tratatului de alianță cu Franța, Anglia, Rusia și Italia, și a Convenției militare, România a declarat război Austro-Ungariei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
suflet pricinuită de cuvintele lui Narendra Sen. Mi-aduc aminte vag (și vagul acesta se datorește nu atât depărtării în timp, cât nenumăratelor sentimente și revolte pe care le-am încercat eu de-atunci și care aproape au neutralizat, au estompat în cenușiu și banal preliminariile), mi-aduc aminte că strigau în mine două suflete; unul mă îndemna către viața nouă, pe care nici un alb, după știința mea, nu o cunoscuse de-a dreptul din izvor, o viață pe care vizita
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nouă interconexiune de elemente și situații. Dar finalitatea sub spectrul căreia acestea, la rândul lor, dispar indică un destin comun al tuturor evoluțiilor posibile în planul ființărilor terestre. La nivelul individualității umane viața se grăbește spre moarte. Încercarea de-a estompa și încetini această grabă se dovedește de fiecare dată un eșec dar generează multiple artificii existențiale în interiorul cărora se încearcă exercițiul uitării dramaticului și implacabilului final. Moartea sustrage mereu ființe umane spre a le înlocui cu dureroase absențe, cu viditatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
săi. În acest sens, el investește în ceilalți candoarea unei iubiri deschise, se proiectează luminos și benefic în paradigma lor așezându-le spectrul morții și-al suferinței în depărtări insesizabile. Totodată, își apropie constant imaginea propriei morți ca factor ce estompează controlând ecourile orgoliului și ascensiunea primejdioasă a imaginii false de sine. Astfel, el trăiește pentru și nu împotriva celorlalți. Suferința celui încercat de răutatea semenului determină într-adevăr o maturizare sfredelitoare, un salt ce ridică întru suferință adâncul sufletului lovit
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu sine are viziunea propriei neputințe și finalități deplorabile. În magia conviețuirii cu un altul atașat afectivității proprii, sufletul, abandonat acum, își proiecta pulsația ființării într-o iluzie atemporală, într-un crepuscul de basm ce, în mod firesc, nu putea estompa fluxul temporal dar îl neglija total neraportându-se la el. A ignora timpul înseamnă, în acest context, a închide privirea ce sesizează procesualitatea disoluției generale și efemeritatea oricărei structuri profane. Alături de cel drag, aceste coordonate fundamentale vieții circumscrise materiei devin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întâmpinare într-un interval temporal. Această conștiință se întâlnește aici cu generalitatea ontică ce-și mișcă și manifestă formele de suprafață menite să închidă în sine conținuturi nesfârșite. Ea percepe aici, într-adevăr, o unitate de fascicole-informații care se echilibrează estompându-se reciproc și făcând, astfel, posibilă construcția unei imagini de ansamblu. Intrarea, spre exemplu, într-o cameră nouă, implică sesizarea camerei în sine și abia, apoi, posibila surprindere și analiză a componentelor acestei camere. Spunem eventual, într-o formulă apreciativă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-și plenitudinea telurică, își asumă condiția nu doar de contemplator ci și de purtător al frumuseții. Asemeni unui turn babilonian, cetatea umană își consumă parcursul temporal precum un nod activ de interdependențe ale individualităților umane care, susținăndu-se reciproc, se și estompează totodată generând constant limitarea și încurcarea existențial-progresivă a celuilalt. Situația încurcaturii indică o împletire de condiții nedorită și adesea imprevizibilă. A te afla încurcat înseamnă a staționa în dilemă, într-o ne-claritate și opturare ce nu permit înaintarea sigură
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și, totuși, în clipa când marea sinteză părea în sfârșit aproape, extrem de aproape, se dispersa în serii și aforisme găunoase. Scruta, scruta cu uimire ceea ce părea a fi obișnuitul, ceea ce-i era cel mai aproape, scruta până când lumina uimirii se estompa, lăsându-l în întuneric, fără indicii, fără cheie. Filozofia ar putea fi definită drept o sublimă abilitate de a expune evidentul, de a înfățișa lucrurile cele mai apropiate. Dar ceea ce pare a fi cel mai apropiat este, de fapt, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Stella coborâse în salonul mare al casei Maryvile, cu bovindourile lui spațioase, care dădeau spre mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când în când, cu binoclul, feluritele isprăvi ale familiei McCaffrey pe plajă. Stând ascunsă, o văzuse pe Ruby venind și plantându-se nemișcată în fața casei, ca un totem prevestitor de rele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scânteietoare, unele foarte înguste, altele imense, umplea spațiul de dedesubt. Țevile erau confecționate dintr-un metal argintiu-aurit, un auriu foarte, foarte pal, și acoperite cu stropi de abur condensat, care licăreau ici-colo ca diamantele. Desenul pe care-l alcătuiau țevile, estompat din loc în loc de zone de abur, părea geometric, totuși îți crea o impresie de talmeș-balmeș neinteligibil. Conductele mergeau în jos, tot mai jos, la mare adâncime, fără ca nici un fel de podea sau platformă să fie vizibilă. Tom simțea o briză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a islazului, văzu câțiva oameni, care nu se apropiară însă de el. Porni prin iarba înaltă, drept spre Inel. Vibrația electrică a albastrului de la zenit, de dincolo de pietre, îi rănea ochii; își întoarse capul spre soarele care cobora încet, vag estompat de o ceață străvezie, pe cerul de un siniliu mai puțin dureros. Numai că soarele, strălucind prin diafana pânză de ceață, își schimba sau își schimbase forma. Nu mai era rotund, ci prinsese contur de stea, cu colțuri lungi, ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vedeau, ci doar îi simțeau prezența malefică), a trebuit în cele din urmă să fie ucis. Fundalul sonor al acelei scene, în ciuda superficialității cu care mă obișnuiseră adaptările radiofonice, mi s-a părut impresionant. Dar de ce? Pentru că subiectul era generos, estompând stângăciile scenariului. Priviți! s-a strigat din mulțime. Începe să se vadă!... Mulțimea a scos un Aaa! plin de stupefacție și de oroare... Povestea era că Omul Invizibil (care nu mai putea redeveni vizibil), încolțit, ca să scape de urmăritori, trebuise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă ești iubita mea. Spaime ce devoră, un strigăt /din abisurile în transă ale cărnii etc. sunt imagini-coșmar, întrupări ale aceleiași disperări în fața sfârșitului, când smârcuri cresc în mine... Această terapie prin spunere (îmi privesc în fiecare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mare a norocului / sufletul meu arde în nopți pentru ei. În cea de-a doua parte a cărții, după ce a parcurs drumul Inițierii, urmează treapta experienței și, de aceea, apropierea și apoi cufundarea în concret este mult mai pregnantă acum, estompându-se din ce în ce mai mult prezența iluzoriului, fie contemplând lumea, într-un ungher, fie trăind, mult mai implicat, în real: Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm se pierde-n ceață), un jalon orientativ putând fi numai bruma sânului tău -, este suportabil grație iubirii care estompează disconfortul contiguității urâtului, prin promisiunea aflării inefabilului: numai citindu-mi / cu glasul tău grecesc anabasis și / promițându-mi un copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin măhălălile lui noiembrie. Cacofonia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
glasul lui, revendică inalienabilul, paradoxal imposibil de stăpânit, spre exemplu mări lăsate moștenire / numai nouă. Bine plasată într-un asemenea context, al alergării după himera unui sens pe care să-l capete viața, în așa fel încât să i se estompeze atributele deșertăciunii, este, de exemplu, metafora-simbol a pescuitului, cu semnificațiile consacrate, dar nu oriunde, ci Sub catargul înalt, înalt, / acolo unde e loc doar pentru divinitatea / care suge mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu e), frunze căzând peste sate, odată cu timpul, zăpada coborând peste același spațiu obsedant, satul, gânduri care, și ele, cad ca zăpezile, estompând conturul real al lucrurilor, sunt doar câteva dintre sursele acestui sentiment de tristețe profundă a înțelegerii și acceptării ireversibilității vieții. Satul din poezia lui Florentin Popescu nu este însă unul anume, este o imagine generică, stilizată, tradițional-idilică, adunând și sintetizând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
grifonul e-n inima ta! Valentin Predescu: persona non grata (scriptorium index) O poezie constatativă, reflexivă, alimentată de continue dezamăgiri, scrisă într-un limbaj adesea ostentativ prin apelul frecvent la livresc, prin care se încearcă, voit sau nu, să se estompeze efectul minimalizării personalității poetului, întreprins de factori numeroși din afara eului, este cea care compune volumul lui Valentin Predescu, persona non grata (scriptorium index), apărut în 2011, la Editura Brumar, din Timișoara. Volumul se deschide cu o definiție banală: Poezia este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
literaturii române, în poemele sale, după cum atestă volumul de față, postmodernismul se întâlnește cu neoexpresionismul. Primul e decelabil - între altele - în limbajul lipsit de solemnitate, al cotidianului, înregistrat fragmentar, fără cosmetizări sterile, printr-o aglomerare de date prozaice, împletite osmotic, estompând granițele dintre ele, ducând adesea, la imagini fanteziste, halucinatorii chiar, încât, câteodată, impresia este de ludic sau, altădată, de ermetic. Pe de altă parte, tendința către deformarea realității, cu accent, în unele cazuri, pe irațional sau grotesc, și întoarcerea - nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mare ca și flerul și talentul celui care-l manevrează. De la analog la digital, de- a lungul timpului, producătorii au încercat să mărească aportul aparatului la o fotografie bună până acolo unde eventualele greșeli ale celui ce fotografiază să se estompeze complet”. Aparatele foto digitale au reușit să se apropie cel mai bine de cerințele dorite de fotografi, fie ei amatori sau profesioniști, dobândind avantaje multe și de netăgăduit asupra clasicelor aparate cu film. Desigur, unii afirmă și pe bună dreptate
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
în pădure, în budoar, la cazarmă ori pe patul de spital, scrisoarea face buna medie(re) între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult. Nu studii de specialitate istorico-socio-literară am de gând să fac. Ca gazetar, nu am stofă de erudit și nu am de gând să-mi croiesc un frac pentru lucrul în grădină
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
așteptarea unui taxi angajat să mă lase fără musafiri. La ora 10, mașina își face apariția la poartă și după aproximativ o oră demarează încet spre București mai întâi și apoi... spre mai departe... Din fața porții privesc cum mașina se estompează încet-încet și se pierde cotind spre stânga prin fața spitalului TBC și tot mai departe. Cu privirea înrourată, strivesc o lacrimă discret... să nu mă vadă Neta... Așa e despărțirea de cei prea dragi - sper ca în august viitor s-o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]