22,036 matches
-
natura necesității înseși, prilejuiesc formele elaborate ale culturii, care sunt arta, etica, religia. Prezența acestor forme "superioare" în fiecare civilizație cunoscută nu este un simplu fapt empiric în legătură cu care ar trebui să ne limităm la a-i constata existența. Arta, etica, religia se înrădăcinează mai curând în esența vieții, rațiunea apariției lor devenindu-i inteligibilă celui care știe să citească în această esență. La fel, barbaria, adică regresul modurilor de împlinire a vieții, punctul terminus al creșterii, nu este un eveniment
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
face posibilă a priori și, astfel, necesară dezvoltarea unei culturi? 2. Cum se realizează o atare dezvoltare pentru a ajunge la forme care se pretind a fi "superioare"? De ce astfel de forme îmbracă aceste modalități concrete determinate, care sunt arta, etica, religia? 3. Dacă viața produce în mod necesar cultura, în ce fel mișcarea sa de auto-transformare, finalizată ca auto-sporire a sa, este, dimpotrivă, susceptibilă să se inverseze în procese de degenerescență și sărăcire? Nu barbaria în sine este stranie, atâta vreme cât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
asemenea să se adapteze la natură, în realitate această adaptare purcede din ea însăși, în măsura în care Natura veritabilă este natura corpropriată și în care acțiunea sau munca elementară nu este decât actualizarea acestei Corproprieri. În formele superioare ale culturii, precum arta, etica sau religia, care sunt și ele moduri ale tekhne, această determinare a praxisului de către viață este încă și mai evidentă, în măsura în care habitusul moral sau religios, precum și creația estetică sunt expresii directe și imediate ale subiectivității vii, aflându-și în ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
culturii. În calitate de mod al vieții și, prin urmare, în calitate de mod de viață, știința este mai mult sau mai puțin analogă celorlalte forme ale culturii, formelor sale imediate în praxisul cotidian al muncii și al necesității, precum și producțiilor superioare ale artei, eticii sau religiei. Este vorba în toate cazurile de moduri de realizare a vieții, moduri a căror înfăptuire este dorită de către viață în măsura în care aceasta este în ultimă instanță sporire de sine. Și totuși, chiar și atunci când îmbracă toate caracterele culturii și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel în dezvoltarea și exaltarea tuturor puterilor sale? Astfel de moduri în care se înfăptuiește singura cunoștință posibilă a vieții în calitate de experimentare a sa de către ea însăși, în calitate de praxis, nu sunt nimic altceva decât modurile tradiționale ale culturii, adică arta, etica și religia. Sau, dacă proiectul în sine aberant al unei cunoștințe obiective a vieții nu poate fi totuși îndepărtat în totalitate, nu se întâmplă oare aceasta din unicul motiv că el este indispensabil vieții și găsește astfel în ea o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
permite sporirea sensibilității, ci, de vreme ce caracterul său estetic nu mai este luat în considerare, est vorba de a da seama de apariția sa pornind de la un anumit număr de date istorice, sociale, economice, lingvistice, însă în orice caz obiective. În ceea ce privește etica, situația sa este și mai specială. Un obiectivism pur confiscă moralității orice loc care i-ar putea fi atribuit, deoarece viața singură poate fi morală sau imorală. Realizăm aceasta pe deplin, dacă luăm în considerare de pildă o sociologie "științifică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de orice abordare axiologică, ba, mai mult, o elimină în mod infailibil: în măsura în care furtul sau crima se explică din punct de vedere sociologic prin condițiilor lor obiective, nici hoțul, nici ucigașul nu sunt responsabili, ei nu mai există pe planul eticii, ei au încetat și unul, și celălalt a fi oameni. Firește, marxismul nu exclude în totalitate morala, ci o lasă să supraviețuiască cel puțin sub forma acțiunii politice. Aceasta își are propriul drept, însă prezintă o analogie îngrijorătoare cu proiectul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și cuvinte goale. Însă acolo unde nu este nimic de văzut, de înțeles și de simțit, acolo totuși se desfășoară și crește viața în încercarea absolută a certitudinii sale proprii. Or domeniul acestei cunoașteri primitive și primordiale este cel al eticii, adică al praxisului. El este constituit din ansamblul modurilor de viață ale individului, moduri ce nu trebuie considerate ca fiind modalitățile pe care le îmbracă o viață în cursul istoriei sale contingente și supuse hazardului, ci ca fiind, într-adevăr
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înrădăcinare a modalităților în viață, ca moduri ale vieții, este singura care ne poate ajuta să înțelegem în ce constă barbaria vremurilor noastre, precum și orice barbarie în general. Înainte de a reveni mai pe larg asupra acestui subiect, să observăm că etica nu constituie un domeniu separat. Ea se dovedește mai curând a fi, în calitate de ansamblu al modurilor de viață, coextensivă acesteia și deplinei sale dezvoltări. Se va obiecta că etica nu poate fi redusă la realitate, nici chiar dacă aceasta ar fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a reveni mai pe larg asupra acestui subiect, să observăm că etica nu constituie un domeniu separat. Ea se dovedește mai curând a fi, în calitate de ansamblu al modurilor de viață, coextensivă acesteia și deplinei sale dezvoltări. Se va obiecta că etica nu poate fi redusă la realitate, nici chiar dacă aceasta ar fi înțeleasă ca totalitatea experiențelor date omului, că moralitatea nu se confundă cu starea moravurilor. Nu trebuie oare, dacă vrem să putem vorbi de morală, ca acțiunii să-i fie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ele, într-o voire orientată către valori și primind de la acestea din urmă valoarea care este nimerit a i se recunoaște la rândul său, semnificația sa propriu-zis morală? Sunt necesare aici mai multe observații. Prima dintre ele este că, dacă etica este definită ca o raportare a acțiunii la scopuri, la norme sau la valori, a fost deja părăsit sălașul unde se află aceasta, adică viața însăși în care nu există nici scopuri, nici finalități, și aceasta deoarece raportarea la acestea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel de finalități capabile să se impună vieții, cum ar putea viața să le dorească și să se miște către ele, dacă ele îi sunt cu-adevărat străine, dacă ele nu sunt în mod tainic ale sale? Cel care concepe etica drept o disciplină normativă și, astfel, drept o cunoaștere prealabilă acțiunii și dictându-i acesteia legile sale se va lovi întotdeauna de ironia lui Schopenhauer: "O etică care ar avea pretenția să modeleze și să corijeze voința [= viața]este imposibilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
străine, dacă ele nu sunt în mod tainic ale sale? Cel care concepe etica drept o disciplină normativă și, astfel, drept o cunoaștere prealabilă acțiunii și dictându-i acesteia legile sale se va lovi întotdeauna de ironia lui Schopenhauer: "O etică care ar avea pretenția să modeleze și să corijeze voința [= viața]este imposibilă. Doctrinele, într-adevăr, nu acționează decât asupra cunoașterii, dar aceasta nu determină niciodată voința însăși, caracterul fundamental al lui a vrea". În realitate, dacă există finalități și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu acționează decât asupra cunoașterii, dar aceasta nu determină niciodată voința însăși, caracterul fundamental al lui a vrea". În realitate, dacă există finalități și norme ce trebuie dictate vieții finalități și norme ce alcătuiesc împreună ceea ce am putea numi o etică teoretică sau normativă -, nu poate fi vorba decât de finalități, norme sau valori provenind din viața însăși, cu ajutorul cărora ea încearcă să-și reprezinte ceea ce dorește. Totuși o astfel de reprezentare nu este decât ocazională, marcând o pauză sau o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
autoafirmare mai veche, care se confundă cu mișcarea însăși a vieții în efortul său continuat de a persevera în ființa sa și de a se spori. O astfel de mișcare constituie teleologia imanentă a vieții în care se înrădăcinează orice etică posibilă. Nu etica teoretică sau normativă care își reprezintă finalități sau valori, ci etica originară, sau, mai curând, etosul însuși, adică ansamblul proceselor reîncepute la nesfârșit în care viața își înfăptuiește esența. Această mișcare trebuie aprofundată pentru a înțelege mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se confundă cu mișcarea însăși a vieții în efortul său continuat de a persevera în ființa sa și de a se spori. O astfel de mișcare constituie teleologia imanentă a vieții în care se înrădăcinează orice etică posibilă. Nu etica teoretică sau normativă care își reprezintă finalități sau valori, ci etica originară, sau, mai curând, etosul însuși, adică ansamblul proceselor reîncepute la nesfârșit în care viața își înfăptuiește esența. Această mișcare trebuie aprofundată pentru a înțelege mai bine, în același
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
continuat de a persevera în ființa sa și de a se spori. O astfel de mișcare constituie teleologia imanentă a vieții în care se înrădăcinează orice etică posibilă. Nu etica teoretică sau normativă care își reprezintă finalități sau valori, ci etica originară, sau, mai curând, etosul însuși, adică ansamblul proceselor reîncepute la nesfârșit în care viața își înfăptuiește esența. Această mișcare trebuie aprofundată pentru a înțelege mai bine, în același timp cu adevărata natură a culturii, care este această mișcare, originea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi reprezentate într-un cod legislativ sau juridic, sunt înainte de toate și în ele însele legi ale vieții? Analizele noastre precedente ne-au arătat despre aceste legi că, pe de o parte, sunt legi practice constitutive ca atare ale unei etici sub forma sa originară de etos, etică coextensivă vieții și societății în general; pe de altă parte, că aceste legi ale vieții sunt cele ale conservării sale și ale sporirii sale. În acest fel, orice societate este prin natura sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
juridic, sunt înainte de toate și în ele însele legi ale vieții? Analizele noastre precedente ne-au arătat despre aceste legi că, pe de o parte, sunt legi practice constitutive ca atare ale unei etici sub forma sa originară de etos, etică coextensivă vieții și societății în general; pe de altă parte, că aceste legi ale vieții sunt cele ale conservării sale și ale sporirii sale. În acest fel, orice societate este prin natura sa un domeniu de cultură. Să precizăm mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
transmiterea unei cunoașteri sunt identice cu efectuarea fenomenologică concretă a acesteia în repetare, cu actul așadar care reproduce conținutul său reprezentativ în cazul cunoașterii teoretice, cu patosul care, tot în repetare, se identifică cu adevărul practic, în cazul esteticii, al eticii și al religiei. Ideea că pedagogia (sau, cum se spune astăzi, "științele educației") poate constitui o disciplină autonomă este echivocă. Este adevărat că există o esență proprie a comunicării și că tocmai am prezentat schema acesteia. Teoria pură a acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este această auto-înfăptuire a vieții, ea este esențialmente practică. Cunoașterile care o constituie în primul și-n primul rând sunt și ele cunoașteri practice, sunt, așa cum am spus-o și noi, dar așa cum cercetarea oricărei culturi trecute o dovedește, arta, etica și religia. Etica este prin ea însăși coextensivă culturii, dacă este adevărat că orice act viu, inclusiv teoretic, este un act practic, un mod al etosului, ținând ca atare de o apreciere axiologică. Dansul, de pildă, este o formă etică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a vieții, ea este esențialmente practică. Cunoașterile care o constituie în primul și-n primul rând sunt și ele cunoașteri practice, sunt, așa cum am spus-o și noi, dar așa cum cercetarea oricărei culturi trecute o dovedește, arta, etica și religia. Etica este prin ea însăși coextensivă culturii, dacă este adevărat că orice act viu, inclusiv teoretic, este un act practic, un mod al etosului, ținând ca atare de o apreciere axiologică. Dansul, de pildă, este o formă etică a mersului, o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
angoasa morții care se înrădăcinează și ea în sentimentul trăitorului de a nu fi fundamentul lui însuși. Vedem astfel că în orice cultură cultul morților este legat de religie printr-o rețea de relații indestructibile cum este de altfel și etica. Deoarece aceasta se identifică cu praxisul, ea își ia valorile și prescripțiile din esența vieții. De exemplu, faptul că viața se presupune în mod constant și, astfel, nu s-a instituit ea însăși este motivul pentru care nici unui trăitor nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
începând cu secolul al XVIII-lea până la reînnoirea sa în marile opere "mistice" ale secolului XX: Kandinsky, Klee, Rothko, pentru a nu cita decât numele cele mai prestigioase. Cea de-a doua observație capătă astfel forma unei interogații: dacă arta, etica și religia constituie formele fundamentale ale oricărei culturi și conținutul său esențial, ce poate să însemne un învățământ care le nesocotește pe toate trei o Universitate care face economia culturii? Universitatea modernă și "democratică" se prevalează de un anumit număr
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se prevalează de un anumit număr de valori care se încadrează în câteva rubrici: obiectivitate, imparțialitate și, astfel, "rigoare", pe scurt, "neutralitate". Însă putem oare invoca anumite valori în lipsa unei teorii generale a valorilor și a fundamentului lor, în lipsa unei etici capabile să legitimeze opțiuni fundamentale, să desemneze finalități explicite, să definească comportamente? La drept vorbind, opțiunile sunt cele care au controlat și controlează în fiecare zi stabilirea programelor, care decid importanța fiecărei materii ce urmează a fi predate, precum și modul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]