1,985 matches
-
fiindcă e limpede pentru oricine observă condițiile unei transmiteri simbolice că inferiorul "salvează" superiorul, iar materia, spiritul. Lipsit de suporturi, n-ar fi acesta condamnat la volatilitatea clipei, la localitatea netransmisibilă a vocii și a gestului? "Religios", fiindcă simbolicul, prin etimologie și funcție, este ceea ce leagă omul de om. Imposibil așadar să înțelegem imaginile fără a amesteca registrele sufletului și trupului. (E simptomatic faptul că un marxist declarat ca Walter Benjamin a trebuit să recurgă la un vocabular "spiritualist" pentru a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu de mult drept variația decisivă a invariantei "eficacitate". Ceea ce înseamnă că actul simbolic presupune o operație tehnică. Articulație sonoră, secvență de gesturi, inscripție vizibilă, toate mijloace de publicare care implică o muncă materială asupra unei materii. Religio are două etimologii nedemonstrabile. Religare, a lega din nou, și relegere, a aduna. Nu le-am putea reconcilia, admițând că legătura simbolică stabilită între membrii unei societăți variază odată cu sistemul material de adunare a urmelor ei? Cultură orală, manuscrisă, tipărită, audiovizuală, informatică: tot
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
critică a sensurilor monoteismului și recontextualizarea discuției cu privire la rolul și funcțiile dimensiunii religioase. Pentru a înțelege și a clarifica sensurile termenului „ierarhie“ este necesară o lămurire prealabilă a sensurilor atribuite termenului „sacru“. Și aceasta întrucât, pe linie indo europeană, urmând etimologia din limba greacă, „ierarhia“ se definește prin raportare la hierós, „sacru“, „sfânt“, „consa crat“, și arché, „principiu“, „origine“, „început“, „cauză primă“. „Sacrul“, ca termen utilizat conceptual în filozofia religiei, istoria ideilor religioase sau religie comparată, nu se regăsește cu aceleași
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Stromatele, stromata a II a, cap. IV, 13.2.-13.4., 14.1.-14.3., 15.3.-15.5., 16.1.-16.3., 17.1.-17.4., 18.1., în PSB, vol. 5, p. 120-122) „Dacă ar trebui să facem etimologia cuvântului știință (επιστήμη), atunci ar trebui să înțelegem că acest cuvânt vine de la στάσις (stare pe loc, ședere, așezare, oprire), pentru că știința oprește sufletul nostru, care mai înainte se purta când într-o parte când în alta; că știința îl
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
id est , "adică" î.Hr. înainte de Hristos infra "mai jos" passim "în diferite / mai multe locuri" q.v. quod vide, "de văzut" supra "mai sus" ș. șiling (shilling < solidus) v. vezi ? indică incertitudinea unei afirmații. vezi înainte vezi înapoi > generează (în etimologii) < derivă din (în etimologii) = căsătorit cu (în Tabele genealogice) ~ înlocuiește cuvîntul-titlu (în Indice) Indice selectiv de persoane Abbas II, khedivul Egiptului 39 Abdul Aziz, sultan 46, 363 Abdul Hamid II, sultan 46 Abdul Karim ("Munshi") 55 Abdul Mejid, sultan 46
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
înainte de Hristos infra "mai jos" passim "în diferite / mai multe locuri" q.v. quod vide, "de văzut" supra "mai sus" ș. șiling (shilling < solidus) v. vezi ? indică incertitudinea unei afirmații. vezi înainte vezi înapoi > generează (în etimologii) < derivă din (în etimologii) = căsătorit cu (în Tabele genealogice) ~ înlocuiește cuvîntul-titlu (în Indice) Indice selectiv de persoane Abbas II, khedivul Egiptului 39 Abdul Aziz, sultan 46, 363 Abdul Hamid II, sultan 46 Abdul Karim ("Munshi") 55 Abdul Mejid, sultan 46, 267, 310 Abdullah al-Taashi
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
numelor de locuri“, în Anuar de lingvistică și istorie literară, Iași, XXIX, 1983-1984, A., pp. 321-335; „Despre tautologiile toponimice“, în SCL, XXXIV, 1983, nr. 6, pp. 498-502; „Despre aplicarea statisticii în toponimie“, în SCL, XXV, 1984, nr. 3 pp. 169-180; „«Etimologia de grup» în toponimie“, în LR, XXXIX, 1990, nr. 5-6, pp. 447-451; „Factori extralingvistici favorizanți în pro cesul de toponimi zare“, în CL, XXXVIII, 1993, nr. 1-2, pp. 255-259; Citat de șase ori în lucrarea de referință Lexicon der Romanistischen
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Reșița erau Bîscov, Zălau, Beinș și Recița). Îndepărtarea treptată a toponimelor de apelativele din care au provenit este un proces îndelungat și complex, implicînd aspecte semantice, formale și psihosociale pe care le vom analiza în cadrul secvențelor dedicate genezei, etiologiei și etimologiei numelor de locuri. Diferențele, mai mult sau mai puțin relevante, dintre numele proprii (în care se includ și numele de locuri) și numele comune trebuie evaluate în contextul aspectelor omoloage ale celor două mari categorii de cuvinte care sunt, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cele două categorii este cea care privește gradul de abstractizare și, implicit, caracterul convențional al acestor nume. Numele de persoane, cu unele excepții (poreclele, pseudonimele) au un grad ridicat de abstractizare, nefiind, în cele mai multe cazuri, transparente în privința semnificației originare (a etimologiei, grosso modo), pe cînd o mare parte din numele de locuri își dezvăluie cu ușurință sursa apelativă, iar unele sunt considerate, pe bună dreptate, apelative în funcție toponimică. Printre argumentele care determină includerea lor între numele proprii semnalăm faptul că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
momentan, neevolutiv, convențional (dacă nu avem în vedere variantele familiare sau populare ale numelor: hipocoristicele, poreclele, supranumele, pseudonimele, formulele populare de denominare personală). În cazul numelor de locuri, discuția în legătură cu nașterea și evoluția acestora necesită mai multe perspective: originea, geneza, etimologia, etiologia. Acestea nu se regăsesc de obicei și în algoritmul de studiere a nașterii (mai bine zis a atribuirii) numelor de persoană (altfel înseamnă că extindem căutarea în tronsoanele îndepărtate ale etimologiei indirecte). Funcționînd o perioadă mai lungă sau mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
evoluția acestora necesită mai multe perspective: originea, geneza, etimologia, etiologia. Acestea nu se regăsesc de obicei și în algoritmul de studiere a nașterii (mai bine zis a atribuirii) numelor de persoană (altfel înseamnă că extindem căutarea în tronsoanele îndepărtate ale etimologiei indirecte). Funcționînd o perioadă mai lungă sau mai scurtă și ca apelative, numele de locuri cunosc mai rar modificări fonetice distincte față de cele care afectează, în timp, apelativele corespun zătoare. De aceea, variantele lor fonetice nu sunt numeroase și apar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numai prin studiu lingvistic. Asemănările și deosebirile numelor de locuri față de alte categorii de nume proprii decît numele de persoane pot fi discutate, dar nu prezintă o importanță semnificativă pentru metodologia studierii numelor de locuri. „Nașterea“ numelor de locuri (origine, etimologie, geneză) Colecția în care se încadrează lucrarea de față are ca obiectiv central viața cuvintelor, adică „nașterea“, „viețuirea“ și „moartea“ acestora, aspecte pe care le vom urmări și în legătură cu numele de locuri. „Nașterea“ numelor de locuri este, de fapt, re
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
privind „altoirea“ sau „renașterea“ ca toponime ale apelativelor/antroponimelor-bază sunt sugestive, dar nu clarifică nici pe departe mecanismul complex al apariției unei noi unități lexicale în sfera specifică a numelor de locuri, adică învestită cu funcție de individualizare topică. Nici algoritmul etimologiei cuvintelor comune aplicat numelor de locuri nu poate explica întru totul modul de apariție a acestor nume (de locuri), ci sunt necesare, în investigarea fenomenului, demersuri specifice. S-a afirmat, pe bună dreptate, că apariția numelui de loc constituie, de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dreptate, că apariția numelui de loc constituie, de fapt, o conversiune lexicală sui generis, pentru descrierea și caracterizarea căreia sunt necesare trei abor dări complementare și, în același timp, integrate unei viziuni unitare, înglobatoare. Este vorba de stabilirea originii, a etimologiei și a genezei numelui de loc. Cele trei aspecte repre zintă demersuri diferite, dar interdependente, acesta fiind unul dintre elementele specifice care particularizează cercetarea toponimică în raport cu cercetările lexicului comun. În ultimă instanță, ele reprezintă componente ale algoritmului etimologiei toponimice, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
originii, a etimologiei și a genezei numelui de loc. Cele trei aspecte repre zintă demersuri diferite, dar interdependente, acesta fiind unul dintre elementele specifice care particularizează cercetarea toponimică în raport cu cercetările lexicului comun. În ultimă instanță, ele reprezintă componente ale algoritmului etimologiei toponimice, iar disocierea lor este dificilă și poate duce de multe ori la confuzii de planuri. Originea stabilește limba în care s-a produs toponimizarea, adică dobîndirea statutului de nume propriu de loc și, implicit, populația (Namengeberul) care „a botezat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Namengeberul) care „a botezat“ astfel locul în cauză. Este într-o bună măsură o problemă de istorie a popoarelor care au locuit în acel teritoriu și a limbilor vorbite de acestea, metodele aplicate aparținînd, firește, în principal istoriei și lingvisticii. Etimologia este un demers lingvistic riguros, care urmărește identificarea cuvîntului (sau a cuvintelor) din care a provenit actualul toponim și modificările pe care le-a suferit, potrivit regulilor de evoluție formală și semantică ale limbilor implicate. Geneza sau, după alți specialiști
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vieții și activității oamenilor din perioada vizată). Cele trei abordări menționate sunt menite să asigure aceste cerințe metodologice indispensabile unui demers științific riguros. Certificatul de naștere al numelui de loc, întocmit de toponomast, cuprinde așadar „rubricile“ corespunzătoare acestor cerințe: originea, etimologia și geneza (etiologia). Originea numelui trebuie stabilită sau măcar presupusă înainte de a se identifica etimonul acestuia. De aceea, principiul priorității explicației interne este valabil și pentru algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de loc, întocmit de toponomast, cuprinde așadar „rubricile“ corespunzătoare acestor cerințe: originea, etimologia și geneza (etiologia). Originea numelui trebuie stabilită sau măcar presupusă înainte de a se identifica etimonul acestuia. De aceea, principiul priorității explicației interne este valabil și pentru algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui nume de loc sunt cele privind moștenirea sau „formarea“ în limba romînă a numelui. Dar în nici un caz prioritatea explicației interne nu înseamnă respingerea sau minimalizarea etimologiilor străine
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
originea, etimologia și geneza (etiologia). Originea numelui trebuie stabilită sau măcar presupusă înainte de a se identifica etimonul acestuia. De aceea, principiul priorității explicației interne este valabil și pentru algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui nume de loc sunt cele privind moștenirea sau „formarea“ în limba romînă a numelui. Dar în nici un caz prioritatea explicației interne nu înseamnă respingerea sau minimalizarea etimologiilor străine pentru toponimele romînești, ci reprezintă doar o precauție meto dologică privind
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui nume de loc sunt cele privind moștenirea sau „formarea“ în limba romînă a numelui. Dar în nici un caz prioritatea explicației interne nu înseamnă respingerea sau minimalizarea etimologiilor străine pentru toponimele romînești, ci reprezintă doar o precauție meto dologică privind confruntarea atentă a oricărei alte posibile soluții etimologice cu ipoteza sursei interne, dovedită principal și statistic drept cea mai probabilă. Deși acest principiu are la bază legea numărului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
neatestate în perioade foarte vechi au fost puse pe seama moștenirii traco-dacice ori latine, gradul de probabilitate al acestor soluții nefiind foarte ridicat. Este cazul, de pildă, al numelor Ascura, Cindrelul, Călcaza, Parîngul, Bucegi, Buscatu, Sîncel, Sumatu Abrud, Bihor etc. Principiul etimologiei directe este fundamental pentru o corectă evaluare a originii toponimelor, unde poate fi chiar mai necesar decît în cazul stabilirii originii cuvintelor comune. Distincția dintre etimologia directă, care stabilește etimonul nemijlocit al cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al numelor Ascura, Cindrelul, Călcaza, Parîngul, Bucegi, Buscatu, Sîncel, Sumatu Abrud, Bihor etc. Principiul etimologiei directe este fundamental pentru o corectă evaluare a originii toponimelor, unde poate fi chiar mai necesar decît în cazul stabilirii originii cuvintelor comune. Distincția dintre etimologia directă, care stabilește etimonul nemijlocit al cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea la cuvintele din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Abrud, Bihor etc. Principiul etimologiei directe este fundamental pentru o corectă evaluare a originii toponimelor, unde poate fi chiar mai necesar decît în cazul stabilirii originii cuvintelor comune. Distincția dintre etimologia directă, care stabilește etimonul nemijlocit al cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea la cuvintele din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care extinde căutarea la cuvintele din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]