4,374 matches
-
respiratorie majoră sau comă, pentru cuantificarea hipoxiei, acidozei metabolice, monitorizare și pentru conducerea tratamentului. Diagnostic diferențial Intoxicații cu semne similare clinice (anorexigene, IMAO, litiu) și EKG (digitală, betablocante, chinidină, blocanți de calciu). Delirium tremens. Sindrom neuroleptic malign. Blocuri de altă etiologie. Hipoglicemie. Accident vascular cerebral. 69 Comă de altă etiologie toxică (antihistamine, anticolinergice, carbamazepină, IMAO, HIN) sau metabolică. Complicații: Tulburări neurologice majore, sechelare. Aritmii severe cu potențial letal. Deces de obicei din cauze cardiovasculare. Evoluție. Pronostic Tabloul clinic debutează la aproximativ
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
monitorizare și pentru conducerea tratamentului. Diagnostic diferențial Intoxicații cu semne similare clinice (anorexigene, IMAO, litiu) și EKG (digitală, betablocante, chinidină, blocanți de calciu). Delirium tremens. Sindrom neuroleptic malign. Blocuri de altă etiologie. Hipoglicemie. Accident vascular cerebral. 69 Comă de altă etiologie toxică (antihistamine, anticolinergice, carbamazepină, IMAO, HIN) sau metabolică. Complicații: Tulburări neurologice majore, sechelare. Aritmii severe cu potențial letal. Deces de obicei din cauze cardiovasculare. Evoluție. Pronostic Tabloul clinic debutează la aproximativ 4 ore (2-6) de la ingestie. În general, alungirea QRS
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
brusc, generalizate, refractare la tratamentul anticonvulsivant obișnuit. Comă convulsivantă (tonico-clonică), fără semne de focalizare. Tulburări cardio-vasculare: tahicardie, HTA sau hipotensiune până la colaps. Tulburări respiratorii: hipersecreție bronșică, respirație acidotică. Hipertermie. Confirmarea paraclinică Dozarea serică a HIN este utilă doar pentru certificarea etiologiei intoxicației, În caz de aspect clinic atipic, sau În situația co-ingestiei de HIN. Nu există o corelație exactă Între nivelul seric al HIN și severitatea intoxicației, dar, În general, se poate afirma că 45 mg/l este pragul convulsivant, iar
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
fluide Diureză cu manitol Hemodializa, hemoperfuzia indicate pentru salicemii >100 mg/dl. Vârstnici sau copii mici Supradozaj terapeutic Mortalitate până la 25% Nu este utilă nomograma Done Confundată cu altă patologie: infarct miocardic, ischemie mezenterică, infecții respiratorii, encefalopatie sau acidoză de etiologie necunoscută. Edem pulmonar, edem cerebral Sunt mai importante deshidratarea, simptomele nervos-centrale, acidoza metabolică (pH > 7,32), morbiditatea Hemodializa indicată pentru salicemii > 60 mg/dl la vârstnici cu acidoză severă și alterarea stării de conștiență. Tratament În etapa prespital: 1. stabilizarea
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
acute - cu monoxid de carbon, cianuri, disulfiram, fier, inhibitori de monoaminoxidază, pesticide organoclorate și toxafen; • Afecțiuni neurologice (hematom epidural, status epilepticus, hemoragia subarahnoidiană, hematomul subdural); • Boli metabolice (cetoacidoza diabetică, cetoacidoza alcoolică, hipercalcemia, hipofosfatemia); • Delirium tremens, șocul toxic, aritmii de altă etiologie, gastroenterite acute. Evoluție și prognostic • Prognosticul depinde de cantitatea ingerată și severitatea intoxicației. 94 • Risc vital prezintă cei cu aritmii, hipotensiune refractară sau status epilepticus. • Există și riscul unor leziuni cerebrale hipoxice, mai ales la copii și la pacienții cu
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
același nivel cu Franța sau Austria și într-o poziție comparabilă cu alte țări central-europene. Trebuie subliniat că incidența toxoplasmozei acute contactate în perioada gestațională printre gravidele aparent sănătoase este semnificativ crescută. În proporție de 4,23%, toxoplasmoza acută reprezintă etiologia avortului spontan și accentuează consecințele severe ale acestei infecții. Screening-ul serologic din cordonul ombilical al nou-născuți lor reconfirmă prevalența toxoplasmozei printre gravidele aparent sănătoase. Acest screening, de altfel, notifică lipsa simptomatologiei la naștere în infecția congenitală, dar mai târziu dezvoltă
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
deoarece intervenția terapeutică are mai mari șanse de succes atunci când sunt identificate semne ale disfuncției și nu ale insuficienței organice multiple. Termenii de septicemie și de sindrom septic utilizați anterior se consideră depășiți și se recomandă abandonarea lor. 8.2. ETIOLOGIA În declanșarea unui sepsis pot fi implicate practic toate speciile microbiene, de la virusuri și bacterii până la fungi și paraziți. Mai frecvent întâlniți sunt: cocii gram pozitivi, pneumococii sunt responsabili de o mare parte a pneumoniilor focale comunitare, precum și de stări
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
de intrare reprezintă locul de pătrundere a microorganismelor în corpul uman; poate fi clasificată din punct de vedere didactic în: endogenă: infecții cu diferite localizări (angiocolită, apendicită, diverticulită, infecție urinară etc.); exogenă: soluții de continuitate tegumentare sau mucoase de diferite etiologii: traumatice (plăgi, arsuri suprainfectate), iatrogene (injecții intravenoase cu soluții contaminate, cateterisme venoase prelungite, intervenții chirurgicale ce interesează cavități septice etc.). Focarul septicemic reprezintă focarul de infecție unde microorganismele se multiplică și de unde se descarcă în circulație. Poate fi identic cu
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
conformarea cu normele proprii unui subgrup social sau cu cele ale unei subculturi. Devianța include acele comportamente care se abat de la sau intră în conflict cu standardele acceptate social sau cultural în cadrul unui grup. Devianța este un fenomen cu o etiologie complexă și o simptomatologie extrem de diversă, care se pretează la multiple abordări și interpretări. Literatura de specialitate operează cu mai multe criterii de definire a devianței: a)Criteriul normativ - definește devianța ca încălcare a normelor sociale. Potrivit acestui criteriu, devianța
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de indivizi normativității. Comportamentul deviant apare ca un produs inevitabil al interacțiunilor dintre indivizi și se caracterizează prin relativitate, universalitate și normalitate statistică, îndeplinind o serie de funcții și generând disfuncții sociale în fiecare comunitate umană. 2.4.Tabloul clinic, etiologia și clasificarea devierilor de conduită. Atunci când vine pe lume, copilul posedă o sumă de tendințe sau de impulsuri biologice fundamentale care, foarte de timpuriu, sunt supuse transformărilor cerute de condiția de viață. Pe parcursul dezvoltării copilului se produc tot felul de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sinteză rezultată din abordarea cazului prin anamneză, examenul stării prezente, formularea unui diagnostic și aprecierea evoluției sale (prognostic) sub indicația terapeutică stabilită. Însă trebuie precizat de la bun început că devierile de conduită constituite ca simptom în diversele suferințe clinice cu etiologie și mecanisme foarte diferite (epilepsie, oligofrenie, demență, encefalită epidemică, debut de schizofrenie) nu prezintă decât o importanță cu totul minoră pentru lucrarea de față. 2.4.1.Devieri de conduită particularizate pe etape de vârstă și după semnificația lor socială
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
cu riscul de a fi pedepsiți. Reacțiile negative ale școlii și ale părinților întrețin mecanismele de apărare ale elevului, creând un cerc vicios, în care abandonul tinde să apară drept unica soluție prin care se pot rezolva toate problemele. În etiologia conduiterlor evazionoste, a absenteismului școlar în particular, regăsim doi factori majori, care acționează în interdependență: școala și familia. Abandonul școlar Abandonul reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
16.1. ETIOLOGIE Afectarea țesuturilor prin expunere la frig, dă naștere în condiții particulare, unui proces patologic care este același în toate formele clinice: spasm capilar și arterial urmat de ischemie și de consecințe locale și/sau generale. Efectul expunerii la frig al
Capitolul 16: DEGERĂTURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1224]
-
6.1. FOLICULITA Este inflamația foliculului pilos. Etiologie. Este o infecție cutanată produsă de diferite tulpini de stafilococi, acțiunea lor fiind favorizată de prezența microtraumatismelor locale sau a altor factori iritativi. Anatomie patologică. Afecțiunea este reprezentată de o mică zonă hiperemică centrată pe un fir de păr, apărută
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
rezultă ca urmare a localizării procesului infecțios în foliculul pilos și glanda sebacee adiacentă, caracterizată printr-un proces de necroză tisulară locală, denumită „bourbillon”. Apariția concomitentă sau succesivă a mai multor furuncule, la același bolnav, determină furunculoza. (fig.6.1.). Etiologie. Este produs de obicei de un stafilococ cu virulență crescută, rezistent la antibioticele uzuale. Apare de regulă la persoanele cu diferite tare imunologice, diabet, carențe alimentare ; pubertatea favorizează apariția afecțiunii. Anatomia patologică. Se observă necroza masivă a aparatului pilo-sebaceu și
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
excizie se va efectua o grefă de piele liberă. 6.5. ABCESUL CALD Abcesul cald este o colecție purulentă acută localizată în diferite țesuturi sau spații anatomice, bine delimitată, caracterizată prin existența unei membrane piogene și a unui conținut purulent. Etiologie. Stafilococul (circa 80% din cazuri) și streptococul sunt cei mai obișnuiți germeni patogeni. Mai rar pot fi întâlniți colibacili, pneumococul sau germeni anaerobi. Abcesul cald „aseptic” (abces de fixație) este produs prin injectarea în țesuturile superficiale a unor substanțe iritante
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
fibrină în care sunt cuprinse leucocite și microbi), stratul mijlociu (țesut conjunctiv tânăr și vase de neoformație) și stratul extern (țesut scleros care constituie limita dintre țesutul infectat și cel sănătos). b. conținutul abcesului este format din puroi, care în funcție de etiologie are următoarele aspecte: cremos, vâscos, inodor (stafilococ); fluid, de aspect seropurulent (streptococ); gros, de aspect verzui, bogat în fibrină ( pneumococ); seros, cenușiu-murdar, fetid (anaerobi). Antibiograma efectuată după examenul bacteriologic dă posibilitatea unei terapii țintite. Semnele clinice: a. în faza presupurativă
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
acută a țesutului celular subcutanat, caracterizat prin deosebita difuziune și necroza țesuturilor, fără tendința de limitare a infecției. Este deci o celulită progresivă, ce interesează țesutul subcutanat sau interstiții conjunctive cu mare susceptibilitate, cum ar fi spațiul retroperitoneal, submandibular, retromamar. Etiologie: Streptococul este germenele cel mai frecvent întâlnit; mai rar se întâlnesc Stafilococul auriu, E. coli, Proteus sau asocierea dintre streptococ și germeni anaerobi ( în flegmoanele periuretrale sau perirectale). Poarta de intrare a germenilor este foarte diferită și poate fi reprezentată
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
generale survine pe măsura eliminării sfacelurilor și a puroiului. Forme clinice particulare: flegmonul difuz al planșeului bucal (angina Ludwig); flegmonul lemnos al gâtului (Reclus). Diagnosticul diferențial. Diagnosticul flegmonului este în general ușor, dar uneori pretează la confuzie cu: erizipelul flegmonos (etiologia fiind aceeași); gangrena gazoasă (în care se întâlnesc placarde bronzate și crepitații fine gazoase); osteomielita acută, cu simptomatologie asemănătoare; limfangita; sarcoamele cu evoluție rapidă. Complicații: Flegmonul poate reprezenta focarul de unde se produc însămânțări septice la distanță, ceea ce explică apariția următoarelor
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
uneori multiple, cu drenajul tuturor spațiilor invadate, cu tuburi și meșe, eventual urmate de irigații cu soluții antiseptice sau antibiotice. Tratamentul chirurgical va fi asociat cu o antibioterapie țintită și un tratament tonic general. 6.7. LIMFANGITA ȘI LIMFADENITA ACUTĂ Etiologie. Agentul patogen obișnuit este streptococul, însă mai pot fi produse și de stafilococ, E. coli sau alți piogeni. Limfangita acută se însoțește de obicei de semne generale ca: febră (39°40°C), frison, alterarea stării generale și de relativa impotență
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
Erizipelul este o boală infecțioasă a tegumentelor produsă de streptococi βhemolitici (grup A), caracterizată clinic prin apariția unei dermite streptococice, cu tendință de expansiune și care este însoțită de fenomene generale de tip septic, leziunea locală tipică fiind placa erizipelatoasă. Etiologie. Oricare din cele peste 60 tipuri serologice cunoscute de streptococ β-hemolitic poate produce boala. Declanșarea afecțiunii este favorizată de o serie de factori ca: ulcerații cutanate, eczeme, piodermite, abcese, asociate uneori cu anemia sau subalimentația. Morbiditatea erizipelului se suprapune peste
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
aeriene , a preveni căderea limbii în faringe și aspirarea eventualelor vărsături Monitorizarea parametrilor cardio- vasculari : puls, presiune arterială Stimulare periferică (stropire cu apă rece pe față și gât, pălmuire ). 4. 5. TULBURĂRILE DE RITM CARDIAC Indiferent de aspectul clinic , de etiologie și de cadrul afecțiunii în care apar , tulburările de ritm cardiac se aseamănă prin problemele clinice și diagnostice pe care le ridică , prin tulburările hemodinamice pe care le produc și prin atitudinea terapeutică pe care o implică. Riscul operator la
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
AFECȚIUNI CARDIO-VASCULARE CU RĂSUNET ÎN PRACTICA DE MEDICINĂ DENTARĂ 4.6.1. LEZIUNILE VALVULARE CRONICE Leziunile valvulare cronice sunt leziuni care se referă la o deformare organică permanentă , la nivelul uneia sau a mai multor valve cardiace. Aceste afecțiuni au etiologie diversă dar cel mai adesea sunt de natură reumatismală. Leziunile valvulare ocupă un loc important în topul afecțiunilor cardio-vasculare, cu un procentaj crescut al mortalității și morbidității . Acest tip de leziuni afectează funcția de supapă a valvelor cordului și fac
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
ce va permite ulterior o terapie adecvată, individualizată fiecărui caz clinic în parte. 5.1. CRIZA DE ASTM BRONSIC Criza de astm bronșic reprezintă cea mai frecventă manifestare clinică a terenului pulmonar în stomatologie. Astmul bronșic este o boală de etiologie plurifactorială care apare la persoane cu hiperreactivitate bronșică la o multitudine de stimuli. Ea se caracterizează prin crize repetitive de dispnee șuierătoare (wheezing), provocată de o obstrucție bronșică generalizată, variabilă ca intensitate și reversibilă în mod spontan sau după aplicarea
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
tipuri de astm bronșic : alergic și nealergic. Astmul alergic. Se mai numește și extrinsec sau atopic. El are la bază o reacție alergică a bolnavului la un antigen prezent în mediul ambiant (exogen). Astmul nealergic. Nu are la bază o etiologie bine definită și nici un mecanism patogenic cunoscut. În categoria astmului bronșic nealergic sunt incluse: astmul endogen sau infecțios (intrinsec), astmul iritativ prin factori fizici sau chimici, astmul provocat de efort ("exercise-induced asthma") și alte forme de astm cu geneză neprecizată
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]